În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.
(66.) „Eminescu să ne judece” sau despre mitul creat în jurul lui Mihai Eminescu
<Consideraţi că mitul construit în jurul imaginii lui Mihai Eminescu, inclusiv felul în care este aniversat an de an, este în favoarea sau în defavoarea scriitorului?
Eminescu a fost şi a rămas poetul naţional al românilor, a fost făuritor de limbă, jurnalist în sensul cunoscut astăzi drept „director de opinie”, animator cultural etc.. În primul şi în primul rând, trebuie făcută disjuncţia în percepţia dintre scriitor şi legendă, între artist şi simbol naţional. Asemenea atâtor romantici, Eminescu a fost un pilon al construcţiei statului naţional, ca şi Sienkiewicz pentru polonezi, Petöfi pentru unguri, Puşkin pentru ruşi ş.a.m.d., deci figura sa este înscrisă pe panteonul nu numai al culturii, ci şi al politicii ţării. Faptul acesta îl vedem azi pregnant la românii de peste hotarele României actuale, Eminescu confundându-se pentru ei – ca şi Ştefan cel Mare – cu ţara mumă. Depăşind cu mult statutul unui scriitor şi devenind o emblemă naţională, mi se pare firesc să fie aniversat în fiecare an, la fel cum danezii, de pildă, ridică dimineaţă de dimineaţă, steagul lor pe catargul din curtea casei. „Felul” în care este aniversat ţine de maturitatea celor ce se ocupă de organizarea evenimentului.
<Credeţi că mai citeşte cineva din opera marelui scriitor (indiferent cu ce scop, didactic sau literar), sau imaginea sa de poet naţional este atât de pregnantă, încât opera a căzut undeva pe planul al doilea?
Tocmai pentru că ocupă un loc atât de important, confundându-se, pentru mulţi, cu conştiinţa de a fi român, Eminescu este mediatizat şi studiat suficient pentru ca să reprezinte măcar abecedarul cultural: cum tot mai mulţi dintre contemporanii noştri îşi cam termină instrucţia literară odată cu părăsirea băncilor şcolii, lecturile obligatorii din copilărie le mai circulă pe undeva prin creier. Pentru numeroşi cetăţeni, chiar dacă n-au citit decât „Împărat şi proletar” şi doar dialogul Mircea – Baiazid din „Scrisoarea a III-a”, Poetul este tânărul frumos, cu pletele în vânt, viteaz ca Mircea, suprapământean ca Luceafărul după care suspină atâtea inimi. Majoritatea incapabile de a-l înţelege.
(Ancheta realizată de Cristina Lazurcă în Glasul Aradului din 17 ianuarie 2009.)
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.