Ce mai zgomot! Hodor și Demetriade laudă SRI și atacă G4media

Cercetătorii CNSAS Mădălin Hodor și Mihai Demetriade, despre care G4media.ro a scris că susțin cursuri postuniversitare la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazu”, și au apărat public legile securității, s-a dezlănțuit pe Facebook împotriva  publicației.

Mădălin Hodor și Mihai Demetriade au publicat, joi, un text în care laudă conducerea SRI și atacă G4media.ro. În replică, publicația a anunțat că va sesiza Comisia de Etică a CNSAS.

Redăm integral mesajul postat de cei doi: 

La această postare comentariile sunt închise. Nu e o dezbatere. E doar o declarație.

Nu e prima oară când G4Media dezinformează cu sistemă, arogant și fără rușine, sub prezumția sentimentală că lumea-i privilegiază cuvântul, „presa liberă, antisistem”, nu pe cel al oamenilor obișnuiți, nu al instituțiilor. În general, presa este eterna noastră feblețe, înotând în inocență. Ultima producție a G4Media, sub semnătura Andreei Pavel, este, pur și simplu, o însăilare de falsuri, prezumții dezonorante și profund nedemocratice, alături de rușinoase strategii de așa-zisă „argumentare”. Scopul nu e informarea publicului, ci „demascarea”. Provocarea unui val de ură cu scopul discreditării. În realitate, autoarea nu furnizează nici o „exclusivitate”. Informația corectă (singura) e trimisă de SRI și, în realitate, e deja publică de un an.

Când vorbim de prezumții dezonorante și nedemocratice ne referim la următorul silogism: „dacă X și Y predau la SRI și, se știe, SRI este o instituție ticăloasă, înseamnă că X și Y au o agendă malformată”. Nu e nevoie să explicăm mizeria de mai sus. De aici, de la prezumarea „agendei” se face trecerea la deja celebra legătură cu așa-zisele legi ale siguranței naționale (neasumate de nimeni). Să le luăm, însă, pe rând, pentru că autoarea textului, deși clamează rigoarea și cere clarificări precise, atunci când i se oferă, are o gestiune precară cu argumentele. Adică doar le pretinde, le cere, nu le și citește sau înțelege. Sau una calculat dezinteresată pentru că, ce e mai dificil decât să admiți că ai greșit? Am aflat despre relația precară cu argumentele a autoarei pe propria piele, atunci când am explicat, in extenso, manipularea din falsa punere în legătură a episodului TVR („Femei în securitate”) cu draftul legilor siguranței naționale. Autoarea manipulării nu s-a obosit să le parcurgă. Vedem asta în noua producție a doamnei Pavel, când repetă aceeași minciună.

1. Afirmația că vreunul din noi ar fi susținut draftul legilor siguranței naționale este integral falsă („au apărat public legile securității” spune jurnalista). O aștept pe autoarea acelor rânduri să probeze unde și cum anume am susținut acele texte anacronice și nedemocratice. Este sigură autoarea că a citit și înțeles ceea ce a susținut Mădălin Hodor în interviul dat pentru Spot Media? Citat: „Dar ce scrie în acele drafturi nu are nicio legătură cu Constituția României și cu legislația în vigoare”. Ne explică doamna Pavel cum poate fi această propoziție o „apărare publică a legilor securității” („drafturi” este denumirea corectă, cum chiar publicația unde prestează domnia sa le-a numit, și sunt ale „siguranței naționale”, apropos)? Vă rugăm să ne luminați. Puteți?

2. O altă afirmație este aceea că am fi încercat „decuplarea legilor securității de emisiunea TVR care spăla Securitatea comunistă”. Aveți în față un exemplu de strategie stalinistă de „argumentare”. Întâi cineva arunca o minciună stridentă, după care te acuză că ai demontat-o. Minciuna Andreei Pavel e că ar exista vreo „legătură” între emisiunea de la TVR și draftul în discuție. Nu este. Emisiunea TVR a fost construită, pregătită, documentată cu câteva luni înainte, pentru că așa se lucrează în orice redacție serioasă. Nu avea cum să aibă vreo legătură cu marea dezvăluire a G4. Dar „legătura” a fost creată de jurnalistă, ca să dea consistență, așa-zis „argumentativă”, poveștii ei, conform căreia emisiunea TVR e parte dintr-o vastă operațiune de reevaluare a Securității, de care SRI nu e străin. Operațiune în care a inserat și drafturile, „întâmplător” doar cele privind SRI. Prin urmare, încercarea mea de „decuplare” era de fapt o demontare a unui fals manipulator, produs chiar de jurnalistă. Falsul legăturii emisiunii cu draftul legilor siguranței, minciună pe care continuă să o propage și acum.

3. În realitate, în ultimii ani, cei care au făcut consistent ceva pentru deconspirarea Securității, prin predarea arhivelor, demersuri pentru democratizarea trecutului represiv, asumarea culpabilităților, despărțirea de trecutul sinistru al Securității, denunțarea legăturilor imunde cu foștii rezerviști ai DSS, a fost tocmai Serviciul Român de Informații, direct și prin conducerea lui. Știu, nu e mainstream și nici convenabil să spui acest adevăr. Există doar anumiți eroi ai anticomunismului, cu diplomă și certificare. Doar societatea e loială trecutului, instituțiile nu. Statul e criminal. Societatea și presa, nu. Vine însă un moment în viață când adevărul își cere locul. În ciuda zâmbetelor sarcastice, crispărilor pretențioase, aerelor de superioritate atotștiutoare. Momentul ăla tocmai a venit. Vreți onestitate, la sânge? Iat-o!

4. Doar pe noi („noi” inițiatorii scrisorii către Administrația Prezidențială), încă din 2017, ne-a interesat să aducem arhivele sechestrate la CNSAS. Am făcut mai multe demersuri publice în direcția asta, am scris Președintelui și ministrului Apărării. Am avut discuții cu ministrul Justiției și cu ministrul Internelor. Administrația Prezidențială a înțeles nu doar urgența, dar și miza acestui demers democratic, asumându-și rolul de mediator. Imediat după scrisoare, au urmat represaliile interne. Un fost membru al Colegiului CNSAS a propus să fim imediat dați afară, pentru că scriem Președintelui. După scrisoare, SRI a asumat predarea tuturor fondurilor arhivistice restante. Dar povestea nu s-a oprit aici. Am discutat și explicat inclusiv necesitatea de a ni se trimite CID-ul, baza de date operativă a Securității. Niciodată până acum nu se întâmplase asta. Noi am reușit. Noi și SRI. Mai mult, ceea ce părea inabordabil acum câțiva ani, din motive care nu merită acum discutate, și anume dosarele de cadre, au început să fie aduse masiv la CNSAS pentru prima oară. S-a putut petrece asta, doar pentru că noi am explicat Serviciului imensa importanță a acestui fond pentru deconspirarea foștilor ofițeri ai Securității. Nu alții. Nu cei care aveau datoria s-o facă și care au preferat să încerce să ne convingă cât de puțin utile sunt astfel de dosare. Nu, nu ei au făcut-o. Noi am făcut-o.

Nu ne vorbiți, așadar, nouă de curaj și asumare. Nu ne vorbiți de imunde complicități cu Securitatea.

Un celebru profesor universitar de peste ocean scria la rându-i, la câteva ore după apariția articolului, cum a refuzat el propunerea de a conferenția la Academia SRI în 1990, cum și-a dat seama imediat cât de periculoasă poate fi contiguitatea. Avea dreptate atunci. Greșește acum folosind propriul exemplu ca o falsă pârghie morală. În realitate, SRI-ul din anii ’90 nu deloc același cu SRI-ul din 2022. Să colaborezi academic cu o instituție a statului român democratic, principalul contributor de informații pentru partenerii NATO, nu e subiect de public shaming, nu credeți? Este SRI astăzi o organizație teroristă, un serviciu care lucrează împotriva intereselor naționale ale României? Dacă ar fi așa, atunci aș înțelege de ce a preda la Academia de informații ar fi o rușine. Dar noi predăm la Academia unui serviciu democratic despre care partenerii noștri din NATO și UE (apropos, cei ale căror valori spuneți dumneavoastră de la G4media că le apărați) spun altceva. La întâlnirile cu Ambasada SUA ați fost avertizați că SRI este o instituție de tipul Securității? Vă rugăm să ne comunicați și nouă dacă este cazul. Apoi, a presupune că actul predării este o complicitate imundă, e o ecuație ale cărei resorturi ne depășesc. În plus, logica culpabilității prin asociere este un mecanism al violenței publice pe care-l credeam revolut. Ne-am înșelat. A rămas, în continuare, o tehnică retorică la fel de infamă.

5. Înțeleg din furia demascatoare a articolului G4 că preferă modelul în care ne luptăm cu instituțiile statului, pe care le prezumăm ticăloase, articulând agende ascunse. Confruntarea cu instituțiile statului, lupta de baricade și tranșee, este o paradigmă fundamental greșită într-o democrație. Ca să le câștigăm loialitatea trebuie să le aducem în câmpul normativ al societății pe care o slujesc. Nu faci asta aruncând peste gard grenade, dând foc la poduri, bănuind de malversațiuni și maleficii pe actorii lor. Ci sprijinind loaial statul, unde toți suntem la fel de responsabili. Creditul încrederii este fundația democrației. Înaintea instituțiilor există instituția încrederii. După ce aproape două decenii modelul relației instituționale CNSAS-SRI a fost de confruntare și neîncredere, din vina ambelor instituții, noi, în calitatea noastră de cetățeni, am ales dialogul argumentativ. Asta a produs rezultate. Pentru prima oară în istoria SRI, conducerea Serviciului și-a asumat responsabilitatea memoriei, condamnând Securitatea în întregul ei. A mai făcut cineva asta până acum? Nu. Cum credeți că s-a ajuns la asta? Prin membrii Colegiului CNSAS, care nici nu îndrăzneau să ridice receptorul telefonului TO să întrebe de ce nu ni se dau dosarele? Prin puterea minții? S-a dus careva dintre marii deontologi care astăzi ne fac praf să discute despre importanța de a face acest gest? Nu. Noi ne-am dus. Noi am discutat asta și tot noi am aflat că actuala conducere a SRI are o formație democratică și că atunci când discuți cu ei înțeleg perfect rolul pe care trebuie să și-l asume. Probabil idea asta o să vă producă un nou șoc. A urmat delimitarea fermă de manipulările achizitive și legitimante ale rezerviștilor DSS. Apoi a urmat predarea arhivelor. Cursul „Democrație și totalitarism”, deschiderea spre cunoașterea celor două totalitarisme, în care prezentăm implicarea agenților statului în crime împotriva umanității, este alt pas important.

Serviciul Român de Informații a înțeles că societatea are alte standarde, că raportul cu trecutul totalitar, adică cu un anumit tip de riscuri, este parte integrantă a culturii democratice a instituției. Că șansa de a fi greșit atât de dur și cu costuri atât de mari e un veritabil asset simbolic și istoric. Poți învăța din erori, pentru că din ele înveți cel mai bine. Trecutul, vedem asta la Est, a devenit o armă în mâinile unor autocrați criminali, care-l instrumentează și-l mitizează, devenind o legendă legitimantă. Noi am ales ca el să fie un avertisment, care merită să fie studiat, analizat, discutat și tematizat.

Noi am mers să predăm despre crimele și abuzurile Securității acolo unde contează, nu am apărat Securitatea și pe securiști în procese publice și nici nu ne-am oferit „expertiza” foștilor ei colaboratori, împotriva CNSAS. Discreditați-ne pentru că i-am înlocuit la Academia de informații pe Troncotă, Rogojanu și alți foști rezerviști ai Securității și pentru că am încercat să le oferim noilor ofițeri SRI o imagine corectă despre ceea ce a însemnat Securitatea, iar nu elogii și ode. Discreditați-ne pentru că ne-am asumat să contribuim la educarea în spirit democratic a ofițerilor SRI și nu i-am lăsat să fie în continuare pradă narativelor foștilor rezerviști. Discreditați-ne pentru că le-am povestit despre crimele și abuzurile Securității, că specialiștii le vorbesc despre Holocaust, despre importanța valorilor democratice. Dacă asta este condamnabil, atunci construiți un eșafod în piața publică.

Modulul postuniversitar „Democrație și totalitarism” are două componente majore: participarea agenților statului la Holocaust, prin urmare complicitatea lor la crime, în Europa și România și Securitatea ca paradigmă a represiunii ideologice, cu metodele, cu strategiile ei conspirate, cu crimele și victimele ei.

Noi facem un alt tip de istorie a Securității: arătăm de ce ea nu a fost o instituție ca oricare alta, de ce nu a fost niciodată un serviciu de informații, vorbim despre Securitate ca armă a partidului unic, despre aliații ei instituționali într-o mare ecuație represivă, despre cum se construiesc narațiunile operative, despre captivitatea lor ideologică, despre vasta arhitectură a abuzurilor, despre infrastructura penală și practicile ei ilegale. Vorbim de crimele de la Revoluție, despre eroii anonimi, despre muncitorii care ne-au salvat de comunism. Vorbim despre asasinate la ordin. Despre răpiri. Privim în față acest trecut sinistru, alături de ofițeri. Împreună cu ei. Nu ne e rușine de acest lucru. Dimpotrivă, suntem mândri. Foarte mândri. Suntem mândri că am reușit să ducem povestea asta acolo unde se vor forma viitorii ofițeri de intelligence ai României democrate.