”Prima reacție la masacrele de la Bruxelles ce a apărut printre intelectualii europeni postmoderni a fost predictibilă: Ce le-am făcut noi, europenii, musulmanilor noștri? Cum au putut ajunge adepții unei religii care este numită cu mândrie ”religia păcii” să comita asemenea atrocități?”, scrie pentru Politico. eu Leon De Winter, scriitor și comentator olandez de origine evreiască.
”Oameni ca Peter Vandermeersch, redactorul-șef al cotitianului belgian de limbă olandeză NRC-Handelsblad, și scriitorul belgian David Van Reybrouck, amândoi niște intelectuali realizați, au susținut că Belgia trebuie să fi făcut ceva îngrozitor pentru a ajunge aici. Gândirea lor rezonează: Furia teroriștilor trebuie să fi fost reacția la tratamentul inuman de care au avut parte în mâinile Vestului.
Deci ne autocondamnăm pentru a nu mai fi condamnați. Este mai sigur să ne condamnăm societățile și condițiile socioeconomice decât să condamnăm conceptele culturale și religioase cu care teroriștii își otrăvesc propriile minți.
Conform rapoartelor, rata șomajului în infamul Molenbeek din Bruxelles – acum numit centrul jihadului din Europa – este de 30%. Este o rată relativ mare pentru Europa de Vest, însă deloc neobișnuită în țările din sudul Europei sau din lumea arabă. În Molenbeek este sărăcie, dar este o sărăcie relativă. Nu se moare de foame, nu se doarme sub cerul liber, nu lipsește infrastructura medicală și nici școlile.
Comparativ cu standardul de viață din Maroc sau Egipt, nivelul mediu de trai în Molenbeek este cel al clasei de mijloc. Ca și în alte țări vestice, multe instituții belgiene și organizații oferă sprijin familiilor ce au nevoie de adăpost, de alimente, de educație și de servicii medicale. Șansele de succes, de a studia, de a deveni un membru respectat al societății sunt nenumărate în raport cu cele din țările de origine ale imigranților. Însă există un resentiment profund printre tinerele generații ale familiilor de imigranți marocani.
Imigrația marocană și turcă în Olanda este un fenomen costisitor pentru contribuabil: în statul modern al bunăstării imigranții sunt mai dependenți decât cetățenii obișnuiți. Din cauza lipsei educației superioare și a calificărilor în meserii, imigranții absorb cea mai mare parte din beneficiile pentru șomaj și securitate socială. Ca grup, ei primesc mai mulți bani decât plătesc statului prin taxe. Au și o rată a criminalității mai mare decât ar putea să justifice numărul lor. Sunt multe povești de succes, dar sunt și tendințe care dezamăgesc. Precum radicalizarea. Iar situația din Belgia este și mai rea.
Nu încape îndoială că șomajul este mult mai mare printre musulmanii imigranți decat în cazul populației luate în ansamblu. Sunt două posibile explicații.
Prima arată cam așa. Poporul belgian este foarte xenofob și anti-marocan și le refuză vecinilor marocani șansa de a reuși în viață. Dar dacă ar fi așa, teoria poate fi aplicată fiecărei țări vest-europene, pentru că rata șomajului printre imigranții marocani este foarte mare peste tot, în comparație cu media. Aceasta ar indica că xenofobia europeană a atins niveluri de nesuportat. De ce ar alege musulmanii să trăiască în societăți care au dovedit atât de multa lipsă de respect față de populația imigrantă? Pentru că ei își dau seama că un cetățean șomer în statul europeam al bunăstării condus de necredincioși duce o viață materială mai bună decât un cetățean care lucrează în piosul Maroc?
Ideea că marocano-belgienii suferă de pe urma unei excluziuni răspândite, de pe urma discrimnării, a suprimării este ridicolă – dar este perfect acceptabilă în lumea corectitudinii politice. Viața în Belgia este foarte bună și foarte sigură pentru imigranți – daca vor să se integreze în noul lor mediu cultural, daca vor să acționeze individual, daca vor să studieze cu pasiune și deschidere și dacă acceptă sistemul secular vestic.
Nu este nicio diferență de statut socieoeconomic între tinerii muncitori mai puțin educați din familiile belgiene și tinerii din familiile musulmane de imigranți. Amândouă categoriile trebuie să se lupte, să depășească situația socioeconomică a familiei. În Spania, șomajul în rândul tinerilor a atins 30% și statul bunăstării este mai puțin dezvoltat decât în Blegia, însă cetățenii spanioli nu se aruncă în aer în stațiile de metrou.
Cealaltă explicație pentru șomajul foarte ridicat printre musulmani nu are de-a face cu excluziunea și cu discriminarea. Un segment mare din populația imigrantă o duce bine, dar un numar semnificativ – unii spun că ar fi 50% – nu s-a debarasat de condiția mentală și culturală care le-a menținut țara de origine la statutul de ”țară în curs de dezvoltare”. Respingerea egalității în drepturi a bărbaților și femeilor, nesepararea bisericii de stat, educația proastă, religiozitatea excesivă, spiritul patriarhal – acestea se observă în zonele cu un număr mare de imigranți, inclusiv in Molenbeek.
În decembrie 2013, profesorul Ruud Koopmans, de la Centrul de Științe Sociale din Berlin, a publicat un studiu despre ”Fundamentalist și ostilitatea în out-grupuri” (grupurile sociale cu care nu te identifici), studiu în care a comparat ostilitatea prinre imigranții musulmani cu ostilitatea creștinilor din Vest. El scrie: ”Aproape 60% sunt de acord că musulmanii trebuie să se întoarca la originile islamului, 75% cred că există o singură interpretare a Coranului la care trebuie să adere musulmanii și 65% spun că canoanele religioase sunt mai importante decât legile țării în care trăiesc”. În ce-i privește pe creștini, ”sub 4% pot fi caracterizați drept fundamentaliști”.
În ce priveste ura față de evrei și homosexuali in rândul populației musulmane din Europa, Koopmans spune: ”Circa 60% nu vor să aibă prieteni homosexuali și 45% cred că evreii nu pot fi de încredere. În timp ce unul din cinci europeni poate fi considerat islamofob, nivelul fobiei împotriva Vestului printre musulmani – pentru care, ciudat, nu exista un termen; am putea-o numi ”occidentofobie” – este mult mai mare, cu 54% crezând că Vestul distruge islamul”. Procentul urii occidentalilor față de musulmani se situează undeva la 10%.
”Occidentofobia” este un termen interesant. Exprimă refuzul de a accepta conceptele esențiale ale vieții în Vest. Tineri precum atentatorii de la Bruxelles au refuzat să îmbrățișeze codul social al vieții în Belgia. Au fost crescuți cu ideea că etica religioasă bate etica necredincioșilor (aproape inexistentă în viziunea acestor tineri). Statutul lor socioeconimic de mâna a doua este așadar un afront, o umilință care trebuie îndepărtată.
Integrarea musulmanilor în societățile europene are succes în momentul in care musulmanii vor să renunțe la limitarea mentală din țările lor de origine – țări pe care, să nu uităm, le-au părăsit în căutarea unei vieți mai bune. Atât timp cât refuză să se adapteze la starea europeană de spirit, ei vor perpetua resentimentele și o cultură a violenței.
”Noi” ce le-am făcut ”lor”? Ne-am deschis orașele, casele și buzunarele. Și în templele noastre seculare ale progresului – stațiile noastre de metrou, aeroporturile și teatrele – fiii lor se sinucid, luându-i cu ei și pe fiii și fiicele noastre. Nu trebuie să ne cerem scuze pentru nimic. ”Occidentofobia” își are originea în comunitățile musulmane. Trebuie să le cerem să renunțe la ea.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.