Cei care se tem au înţeles

O prietenă se plimba prin parcul unei facultăţi cu bicicleta însoţită de prietenul ei. Din neatenţie el cade şi se răneşte serios. Ghinionul lui a fost că a căzut destul de aproape de locul în care erau hrăniţi chiar în acel moment câinii din parc. Speriaţi de căzătură şi ţipete au început să latre ameninţător […]

De cotidianul.ro - Autor

O prietenă se plimba prin parcul unei facultăţi cu bicicleta însoţită de prietenul ei. Din neatenţie el cade şi se răneşte serios. Ghinionul lui a fost că a căzut destul de aproape de locul în care erau hrăniţi chiar în acel moment câinii din parc. Speriaţi de căzătură şi ţipete au început să latre ameninţător […]

O prietenă se plimba prin parcul unei facultăţi cu bicicleta însoţită de prietenul ei. Din neatenţie el cade şi se răneşte serios. Ghinionul lui a fost că a căzut destul de aproape de locul în care erau hrăniţi chiar în acel moment câinii din parc. Speriaţi de căzătură şi ţipete au început să latre ameninţător şi destul de periculos pentru cei care nu cunosc comportamentul câinilor deranjaţi de la masă. Ajutaţi de alţi studenţi din zonă i-au îndepărtat doar cu ridicarea tonului vocii şi comandă serioasă. Dar dacă ar fi fost cineva mai slab şi care nu iubeşte câinii?

 

Da, ca şi voi, noi toţi ne dorim dispariţia câinilor de pe străzi, dar din păcate trebuie să înţelegeţi că acest lucru nu poate fi făcut de azi pe mâine, indiferent de soluţia aleasă.

Ne luptăm de multă vreme cu autorităţile să le facem să înţeleagă că oprirea înmulţirii acestor câini este soluţia, adică prin STERILIZARE, şi ei dispar natural şi controlat în câţiva ani.

Exemplul judeţului Bihor

Acolo au început acum 5-6 ani să sterilizeze, să facă recensământul câinilor şi să reîntoarcă în teritoriu sau să dea spre adopţie. Rezultatele? Din 4.000 de câini la nivelul oraşului Oradea au rămas cu mai puţin de 400, care sunt îngrijiţi şi controlaţi. Cetăţenii din acest judeţ au înţeles că e esenţial să-şi sterilizeze câinele pentru că nu mai sunt nevoiţi sa abandoneze puii în oraş. Rezultatul? În tot judeţul, şi la sate, şi la oraşe, oamenii acceptă sterilizarea oferită gratuit de autorităţile care colaborează cu o asociaţie din străinătate şi nu mai abandonează.

De ce în alte părţi nu se poate?

În Bucureşti şi în alte oraşe unde s-a aplicat cu barbarie eutanasia de mai bine de 18 ani nu s-a rezolvat niciodată problema nici măcar pe o perioadă scurtă.Eutanasia nu e decât o formă acoperită a furtului din banul public. Nu mai e nevoie să vă explic cum fac asta instituţiile noastre de atâţia ani. Din păcate înseamnă şi uciderea în chinuri a unor fiinţe nevinovate, şi îmbolnăvirea oamenilor cu suflet, obligaţi să asiste la aceste orori, şi promovarea violenţei în rândul copiilor. Dacă într-o zi se omoară 100 de câinii, vă garantez că în aceeaşi zi cel puţin 10 căţele fată câte 10 pui, care în 6 săptămâni formeză la loc numărul câinilor de pe stradă. Dacă însă sterilizezi 100 de căţele pe zi, acestea nu vor mai aduce pe lume mai bine de 3.000 de câini anual (ele fată de două sau trei ori pe an).

Soluţia cu care venim şi pe care o strigăm tare şi răspicat, doar, doar ne vor auzi şi autorităţile, nu numai cetăţenii civilizaţi, este: la nivel de Bucureşti înfiinţarea Poliţiei Veterinare şi desfiinţarea actualei administraţii care nu face altceva decât să sterilizeze doar doi câini pe zi şi să ia bani pentru 400 pe lună, colaborarea cu Vier Pfoten, care sterilizează gratuit câinii fără stapân, recensământul tuturor câinilor, reîntoarcerea în teritoriu în spaţii amenajate. Aceste spatii (ţarcuri) pot fi pe la blocuri, acolo unde pot fi ţinuţi doi-trei câini, în curţile oamenilor care se pot responsabiliza cu doi câini, prin parcuri sau în curţile instituţiilor mari unde pot fi ţinuţi 10-14 câini, sau în adăposturi unde să poată fi îngrijiţi de aparţinători (vorbesc de cei care au prea mulţi câini în grijă şi cărora ar trebui să le ofere primăria un spaţiu unde să şi-i îngrijească). Toate aceste ţarcuri fiind supravegheate de ONG-uri şi de protectori zonali în colaborare cu Poliţia Veterinară.

Cu aceste soluţii în trei luni se pot vedea cu adevărat rezultate, în doi ani toţi câinii vor avea un loc al lor de unde nu mai pot sări la oamenii de pe stradă şi cu siguranţă nu se mai pot înmulţi. În 6 ani nu vom mai avea nevoie nici de ţarcuri.

Asta e diferenţa dintre eutanasie şi sterilizare, e diferenţa dintre menţinerea numărului constant pe străzi şi oprirea înmulţirii lor, care duce la dispariţie în câţiva ani.

De ce?

De ce autorităţile noastre nu vor să dea legea sterilizării pentru a se opri înmulţirea şi abandonul puilor? De ce nu acceptă ajutorul gratuit al marilor organizaţii? De ce nu pun în aplicare soluţii care necesită un buget mult mai mic şi responsabilizarea cetăţenilor prin informare corectă? De ce se promovează eutanasia şi se cere un buget mare pentru aceasta când s-a demonstrat, în 18 ani la noi în tara şi câte un an în alte ţări care au încercat, că omorârea nu dă roade?

Vă rog să răspundeţi voi, cei care ţineţi la omor cu orice preţ.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.