Celebra editură „Gallimard” lansează volumul „Les Voyages du comédien”

Avem români cu care ne putem mândri. Unul dintre ei este George Banu. Eminent critic, strălucit eseist şi în acelaşi timp mare pedagog, George Banu uneşte într-o singură persoană figura martorului cu cea a creatorului. Dacă l-aţi fi auzit pe George Banu povestind, cu căldură şi iubire, despre teatru, despre actori, despre artă şi viaţă, aţi regreta, fără doar şi poate, cum regret şi eu, că nu vorbeşte mai des. Când îl asculţi, vezi spectacolele pe care le-a văzut. George Banu iubeşte teatrul cu patimă, a colindat marile festivaluri, a privit dincolo de scenă, dincolo de replici. Cu fiecare dintre cărţile sale îşi apropie cititorii, studenţii, actorii de magia şi încărcătura enormă de poveste din arta spectacolului

În viaţa teatrală pariziană va avea loc un eveniment însemnat, pe care îl anunţă instituţii şi organizaţii importante: lansarea unei cărţi dedicate eseistului şi teatrologului francez de origine română, George Banu. Volumul poartă titlul “Les Voyages ou l’ailleurs du théâtre”.

La „Gallimard” există o colecţie reputată de texte, “Pratique du théâtre”, unde s-au publicat “Notele şi contranotele” lui Ionesco. Ele au marcat debutul acestei serii de texte teoretice care au reprezentat o referinţă inconturnabilă în anii ’70 , dar tot aici s-a descoprit prima oară, în franceză, gândirea acestui mare regizor care a fost Meyerhold. Lui i s-a adăugat apoi ultimul volum al acelui vizionar radical, Gordon Craig, “Teatrul în mişcare”. Au urmat apoi cărţi celebre ale lui Jacques Copeau, Louis Jouvet, Charles Dullin sau Jean Vilar. Toată estetica scenei franceze a fost cunoscută datorită acestor cărţi devenite surse de referinţă şi de educaţie teatrală. Lor li s-au adăugat ulterior colecţiile de eseuri ale lui Strindberg, Claudel, Adamov… pentru a ajunge la ultimele două volume semnate de cele două figuri opuse ale scenei americane, Lee Strasberg, marele maestru al metodei stanislavskiene, difuzată la “Actor’s studio” frecventat de Marylin Monroe sau Marlon Brando, şi Julian Beck, iniţiatorul explozivului “Living theatre”, colectiv care a marcat în mod semnificativ peisajul teatral al anilor ’60 – ’70 între New York, Paris, Avignon, Roma, Amsterdam…

Coperta ultimului volum ce va fi lansat la Paris în 25 februarie

Această colecţie a fost reactivată în 2010 pentru publicarea antologiei comentate a textelor lui Shakespeare despre teatru, antologie concepută şi semnată de George Banu. Traducerea română a apărut sub titlul “Lumea-i un teatru”, la Editura Nemira, şi e în traducere în Polonia, Italia şi Rusia. George Banu a reunit ansamblul referinţelor shakespeariene la personaje şi joc, la actori şi costume, la teatru şi vis. O iniţiativă originală şi unică pentru studiile shakespeariene.

Acum apare în aceeaşi colecţie volumul său intitulat “Les voyages du comédien”, titlu care parafrazează deliberat cel mai frumos film al marelui regizor grec “Le voyage des comédiens”.

George Banu revine şi explorează figura actorului de-a lungul vieţii, de la actorul tânăr la actorul în vârstă, ca şi pe aceea a actorului pe glob, de la actorul oriental la actorul european, punând astfel în evidenţă pecetea unui spirit cultural pe modul de interpretare şi de expresie a marilor actori. Apartenenţa lor la o şcoală naţională sau la un tip de societate e aici analizată în mod revelator. Volumul a fost publicat într-o versiune română de către Editura “Nemira” în colaborare cu Festivalul Internaţional de la Sibiu cu titlul “Dincolo de rol sau actorul nesupus”. Acesta e modelul de actor pe care George Banu îl apără şi a cărui expresie împlinită a reprezentat-o marele interpret al lui Jerzy Grotowski, neuitatul „Prinţ constant”, emblema nedepăşită a teatrului european din anii ’60.

Alături de Eugenio Barba

George Banu, care a fost coleg cu Andrei Şerban în clasa maestrului Ion Finteşteanu şi a Sandei Manu, a încercat să devină actor, ca şi prietenul său de atunci. Amândoi au părăsit această cale fără a părăsi însă teatrul. George Banu publică un eseu autobiografic ca postfaţă a cărţii: „De ce n-am devenit actor”, unde analizează şi motivele acestui eşec şi substituţia dorinţei neîmplinite din tinereţe prin satisfacţiile spectatorului recunoscut şi respectat care a devenit apoi.

După pasiunea pentru regie şi scenografie, după concepţie şi imagine, George Banu îşi recunoaşte în această carte atracţia pentru nucleul teatrului, actorul, nucleu a cărui forţă poetică a resimiţit-o în ultimii ani şi ale cărei secrete caută să le dezvăluie aici.

Cartea va fi prezentată în celebra librărie pariziană “Michèle Ignazi”, în 21 februarie, ca şi la la librăria “Gallimard”, în 26 martie, iar George Banu e invitatul editurii “Gallimard” la “Salonul Internaţional al Cărţii” de la Paris în 23 martie, între orele 15.00 şi 16.00. Cartea a acompaniat ciclul de întâlniri cu mari actori europeni organizat lunar de George Banu la “Théâtre de la Ville”, începând din luna octombrie, care se va încheia în luna mai. Au fost prezenţi aici Yoshi Oida, Hughes Quester, celebrul interpret a lui Kostia din memorabilul său “Pescăruş” parizian, Laurent Poitrenaux, Nada Strancar, André Wilms, Marcel Bozonnet…

Călătorii între real şi imaginar pentru a descoperi acel “altundeva” al teatrului

Banu împreună cu Debroux

Pe de altă parte, o carte omagiu a fost pregătită de prietenii lui George Banu, artişti şi universitari reuniţi. Ea e plasată sub semnul a ceea ce l-a animat constant, dorinţa de a vedea şi de a căuta mereu un alt teatru, altundeva! Cartea se intitulează “Călătoriile sau orizontul teatrului” şi este publicată de Sorbona, unde George Banu a fost profesor, în colaborare cu revista “Alternatives théâtrales”, a cărei conducere o asumă împreună cu un prieten comun, Bernard Debroux. Printre colaboratori se regăsesc nume importante: Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Eugenio Barba. Andrei Şerban semnează un eseu emoţionant despre „călătoriile” lui George Banu, iar Radu Penciulescu povesteşte episodul întâlnirii pe Champs Elysées la începutul emigraţiei lor comune în ianuarie 1974. Teoreticieni de reputaţie internaţională semnează eseuri inedite despre importanţa “Călătoriei” pentru practica teatrului sau fac mărturii personale despre marile evenimente teatrale trăite în lume: Ferdinando Taviani, Franco Ruffini, Nicola Savarese, Jean-Pierre Sarrazac, Octavian Saiu, Leszek Kolankiewicz.

Volumul e ilustrat cu desene inedite, semnate şi oferite de mari scenografi ca Yannis Kokkos, Richard Peduzzi, Dragoş Buhagiar, Vittorio Holtier, Helmut Stürmer, Radu Boruzescu, Carmencita Brojboiu, José Manuel Castanheira…

George Banu semnează postfaţa în care explică importanţa călătoriilor pentru spectatorul în căutare de teatru, aşa cum el a fost dintotdeauna.

Lansarea volumului va avea loc pe 25 februarie în sălile celebrului “Institut Naţional de Istoria Artei”.

Versiunea română va apărea în cadrul “Festivalului Internaţional de Teatru” de la Sibiu (iunie 2013), responsabil de carte Ioana Malau.

Această carte, care îi este dedicată, are astfel ca obiect diferitele legături care unesc teatrul şi călătoriile, văzute prin prisma unui dublu tropism, al plecării şi al întoarcerii. Aşa cum actul plecării îţi poate permite să descoperi alte teatre, alte “locuri” ale teatrului. “Să nu te mulţumeşti niciodată cu ceea ce cunoşti, cu familiarul” este deviza criticului călător! El ştie că la întoarcere privirea este mai cuprinzătoare şi perspectiva se lărgeşte.

George Banu şi Mihaela Marin, o prietenie de o viaţă

Catherine Naugrette, cu ajutorul lui Alisonne Sinard, s-a adresat oamenilor de teatru şi universitarilor apropiaţi lui George Banu, care prezintă aici o veritabilă declinare a călătoriilor teatrului. Eseurile şi mărturiile, desenele originale astfel adunate se constituie în tot atâtea invitaţii de a pleca, de a visa, pentru a descoperi acel “altundeva” al teatrului, între real şi imaginar. Călătorii ale creatorilor şi călătorii ale exploratorilor, călătorii istorice şi călătorii recente. Miza expediţiilor şi a turneelor, plonjarea într-un peisaj teatral străin şi revelaţiile avute – tot atâtea invitaţii de a descoperi ce se naşte din refuzul sedentarismului în numele nevoii de “altundeva”, ca orizont încărcat de aşteptări.

Textele sunt semnate de de Maria Ines Aliverti, Marie-Christine Autant-Mathieu, Georges Banu, Eugenio Barba, Anne-Françoise Benhamou, Jean-Louis Besson, Christian Biet, Monique Borie, Maria João Brilhante, Gérard Conio, Joseph Danan, Bernard Debroux, Gilles Declercq, Richard Demarcy,

Marco De Marinis, Veneta Doytcheva, Valérie Dréville, Jean-François Dusigne, Siro Ferrone, Ludvik Flaszen, Piergiorgio Giacchè, Christine Hamon-Siréjols, Daniel Jeanneteau, Leszek Kolankiewicz, Jean-Jacques Lemêtre, Fausto Malcovati, Sara Mamone, Ivan Medenica, Ariane Mnouchkine, Catherine Naugrette, Radu Penciulescu, Véronique Perruchon, Béatrice Picon-Vallin, Jean-Marie Pradier, Franco Ruffini, Rosaria Ruffini, Jean-Pierre Ryngaert, Octavian Saiu, Jean-Pierre Sarrazac, Nicola Savarese, Andrei Şerban, Maria-Héléna Serodio, Alisonne Sinard, Ferdinando Taviani, Michel Wasserman, Nikolaus Wolcz.

Desene şi crochiuri de Csaba Antal, Radu Boruzescu, Carmencita Brojboiu, Dragoş Buhagiar, José Manuel Castanheira, Vittorio Holtier, Roxana Ionescu, Yannis Kokkos, Hanadi Sileet, Helmut Stürmer, Malgorzata Szczesniak.

Această carte dedicată lui George Banu nu aparţine categoriei “culegerilor”, pentru că este structurată în jurul unei constatări: George Banu aparţine categoriei de critici călători, critici-martor. Ca şi Bernard Dort odinioară, el călătoreşte în numele unei dorinţe de a vedea spectacole şi de a întâlni artişti care lucrează în spaţiul lor, care interoghează propria lor cultură (…) Să depăşeşti frontierele pentru a nu te mulţumi niciodată cu ceea ce este deja cunoscut sau familiar este deviza criticului călător!

Eseu în căutarea identităţii actorului european

Coperta volumul în care apar doi actori de Hopper, pictorul cel mai teatral care există

La 25 octombrie 2012, George Banu publica “Călătoriile actorului”, în colecţia “Pratique du Théâtre”

Teatrul contemporan s-a dezvoltat de-a lungul anilor sub amprenta puternică a regiei care, de la Jean Vilard la Peter Brook sau Ariane Mnouschkine, a impus semnături şi a oferit spectacole memorabile. Dar, de câtva timp, regia a lăsat din nou mai mult spaţiu actorului. Actorul şi “reîntoarcerea” lui formează punctul de plecare al cărţii lui George Banu care ne invită la o “călătorie a actorului”, interogând practicile cele mai inedite ale muncii acestuia astăzi: actorul străin în relaţia lui cu limba, actorul confruntat cu problemele “genului”, ale travestiului, actorul şi pictorul, actorul în relaţia sa cu vârsta.

Pentru George Banu, actorul modern îşi impune prezenţa pornind de la rol: să-l vezi pe scenă îţi permite acum să întâlneşti un adevărat artist care serveşte rolul depăşindu-l prin “geniul” său, prin învestirea cu propria individualitate, prin revelarea sinelui. El se afirmă ca o identitate artistică puternică, chiar până la a merge “dincolo de rol”.

Bogată prin cunoaşterea aprofundată a teatrului european al ultimelor decenii şi printr-o perspectivă ce nu sacrifică niciodată latura concretă a muncii actorului, opera lui George Banu convoacă şi evocă unii dintre marii interpreţi ai timpului nostru: Sarah Bernhardt, Gérard Philipe, Ryszard Cieslak, Sotigui Kouyaté, Yoshi Oida, André Wilms, Philippe Clévenot, Valérie Dréville, Hughes Quester, Marcel Iureş, George Constantin, Victor Rebengiuc, Ştefan Iordache…

“Călătoriile actorului” s-a născut din frecventarea constantă a sălilor de teatru şi dintr-o pasiune pentru “actorul nesupus”. Actorul e centrul teatrului. La capătul unei lungi cariere de spectator şi critic, George Banu propune o serie de miniaturi teoretice inspirate de atracţia actorului, a actorului care, jucând, îşi asumă rolul fără a-i deveni sclav. Actor nesupus, actor-poet ce poartă cu sine o lume pe care nu o sacrifică nicicând. Autorul îl examinează prismatic şi formulează, pornind de la realitatea scenei, o gândire concretă despre actor şi despre câteva dintre marile sale modele străine sau româneşti.

George Banu este eseist şi om de teatru francez de origine română. Trăieşte în Franţa din 1973. Profesor la universitatea Sorbonne Nouvelle (Paris III), este autorul a numeroase eseuri despre teatru, mai ales: “L’Acteur qui ne revient pas” (Aubier), “Notre théâtre”, “La Cerisaie” (Actes Sud), “L’Homme de dos” (Adam Biro) şi al unui eseu despre Peter Brook , al cărui specialist francez este, intitulat “Peter Brook, vers un théâtre premier” (Point essais).