Centenarul celebrei Marguerite Duras

În această primăvară, lumea teatrală pariziană celebrează 100 de ani de la naşterea romancierei, dramaturgului, scenaristei şi regizoarei Marguerite Duras, născută în 4 aprilie 1914 în Indochina franceză la acea vreme şi dispărută la 3 martie 1996, la Paris.

Marguerite Duras este un autor important al celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea prin diversitatea şi modernitatea operei sale, indiferent de criticile ce pot fi aduse scrierilor ei. A reînnoit genul romanului, a răsturnat convenţiile teatrale şi cinematografice.

Asociată la începuturile creaţiei, după volumul de inspiraţie autobiografică “Un barrage contre le Pacifique”, mişcării “Noul Roman”, şi-a creat apoi un stil foarte personal, destructurând fraze, personaje şi abordând teme ca senzualitatea feminină sau alcoolul, în “Moderato cantabile” (1958), “Le Ravissement de Lol V. Stein” (1964), “Le Vice-Consul” (1966), “La Maladie de la mort” (1982), “Yann Andréa Steiner” (1992) sau “Écrire”.

A avut un imens succes de public cu “L’Amant”, care i-a adus “Premiul Goncourt” în 1984, o ficţiune bazată pe experienţele sale amoroase din adolescenţă, în Indochina anilor ‘30, roman pe care l-a rescris în 1991 sub titlul “L’Amant de la Chine du Nord”.

A scris pentru teatru, adesea dramatizându-şi propriile romane, ca în cazul pieselor “Le Square” sau “Savannah Bay”. Pe lângă scenariile de televiziune, a regizat filme originale, cum ar fi “India Song”, în 1975, sau “Le Camion”, în 1977, cu Gérard Depardieu.

Fanny Ardant şi Nicolas Duvauchelle în Des journees entieres dans les arbres

Primul succes în teatru l-a avut în 1965 cu “Des journées entières dans les arbres”, având-o în rolul principal pe Madeleine Renaud. A pus în scenă personaje inspirate din citirea faptelor diverse din ziare. A adus inovaţii în mişcarea actorilor pe scenă, în muzicalitatea cuvintelor, în perfecta alternanţă a vorbelor cu tăcerea.

La “Théâtre de l’Atelier”, Didier Bezace a pus în scenă trei spectacole: “Savannah Bay”, cu Emmanuelle Riva şi Anne Consigny, “Le Square”, în care el joacă alături de Clotilde Mollet, şi “Marguerite et le Président” cu Jean-Marie Galey, după celebra întrevedere publicată de “L’Autre Journal”, cu Jean-Marie Galey.

“Théâtre de la Gaîté-Montparnasse” a programat, până în 30 martie, “Des journées entières dans les arbres”, avându-i în rolurile principale pe Fanny Ardant şi Nicolas Duvauchelle.

Fatima Soualhia-Manet şi Christophe Casamance dau viaţă, la “Théâtre de Belleville”, spectacolului “Marguerite et moi”, un montaj din fragmente de interviuri şi texte ale lui Marguerite Duras, semnat şi pus în scenă de către cei doi.

“Eden cinéma”, piesa pe care scriitoarea a realizat-o după propriul ei roman “Un barrage contre le Pacifique”, regizată de Juliette de Charnacé, figurează pe afişul “Théâtre de l’Athénée”, până în 22 martie.

Regizorul şi actorul Didier Bezace

În sfârşit, din 14 aprilie până în 11 mai, va putea fi văzut, la “Théâtre Artistic-Athévains”, spectacolul “L’Homme Atlantique”, conceput şi intepretat de Viviane Théophilidès.

Cele trei spectacole de la “Théâtre de l’Atelier” au fost comentate extrem de favorabil de cunoscutul critic de teatru Armelle Héliot, care remarca “frumuseţea, armonia şi ritmul lor excelent”.

“Marguerite et le Président” este transpunerea unei părţi a întâlnirilor lui Marguerite Duras cu prietenul ei, François Mitterrand. Piesa a avut premiera la “Théâtre de l’Aquarium”, iar fetiţa care interpreta atunci rolul Marguerite se numea Jean-Marie Galey. Aceeaşi care, peste ani, apare acum în piesă, desigur cu o interpretare mai rafinată.

În ceea ce priveşte “Le Square”, piesa a fost pusă în scenă şi acum câţiva ani, tot de Didier Bezace, cu “delicata şi originala” Clotilde Mollet. Didier Bezace interpretează acum rolul voiajorului comercial solitar.

“În «Le Square», scrie Armelle Héliot, el are o profunzime, o forţă interioară şi o veridicitate emoţionante. (…) Personajul lui este sfâşietor în stângăcia şi pudoarea lui. Clotilde Mollet este minunată, cu un joc reţinut şi subtil. Un superb acord între doi minunaţi actori”.

Fatima Soualhia-Manet în Marguerite et moi

Spectacolul cu “Savannah Bay”, piesă creată de Marguerite Duras în 1983, este un eveniment prin prezenţa pe scenă a actriţei Emmanuelle Riva, care n-a mai jucat teatru de la “Medeea” regizată de Jacques Lassalle, în 2000, cu Isabelle Huppert în rolul titular. “Este culmea artei interpretării, culmea inteligenţei, a muzicii, a delicateţei. Înţelegi pe deplin ce a scris Marguerite Duras, înţelegi toate nervurile fine ale unui text deosebit de misterios”, scrie Armelle Héliot.

Marguerite Duras a scris pentru femei şi actriţele au fost întotdeauna încântate să joace în piesele ei. Fiecare dintre interpretele reputate a avut însă propriul mod de a se apropia de scriitoare.

Unele, ca Dominique Blanc, au îmbrăţişat fără rezerve stilul ei, ca şi Claire Deluca, considerată actriţa “durassiană” prin excelenţă, care din 1965 până în zilele noastre a apărat opera scriitoarei pe care, de altfel, a şi cunoscut-o, sau Suzanne Flon, care a realizat o excelentă Claire Lasne, în “Amantul englez”.

Cu o justificată neîncredere s-a apropiat de teatrul durassian Anne Consigny, care joacă acum în “Savannah Bay” alături de Emmanuelle Riva. Ea o consideră pe Marguerite Duras “periculoasă”. “Ai un asemenea respect pentru ea. Şi prea mult respect devine plictisitor”, explica ea.

O admiraţie absolută mărturiseşte şi Fanny Ardant, care a jucat în multe dintre piesele autoarei, dar nu a întâlnit-o niciodată. A jucat în “Musica”, cu Niels Arestrup, în “La Maladie de la mort”, în “Le Navire Night” cu violoncelista Sonia Wieder-Atherton. Acum, interpretează rolul mamei iubitoare din “Des journées entières dans les arbres”, lăudând inteligenţa, curajul acestui personaj feminin puternic şi liber.

Marguerite Duras

Emmanuelle Riva n-a fost foarte impresionată de Marguerite Duras, pe care a cunoscut-o foarte bine, încă din 1958, când aceasta a scris scenariul pentru “Hiroshima mon amour”. “Marguerite Duras avea un fel de a se lua în serios care putea să impună, să intimideze. Eu, să spunem că surâdeam…”, povesteşte actriţa.

Era întotdeauna atentă la tot ceea ce o înconjura şi avea poziţii ferme faţă de unele teme cum ar fi copilăria, lipsa de angajament politic, munca, viaţa de fiecare zi. Dovedea o capacitate de a se indigna şi o dorinţă de rezistenţă care îşi găseşte ecou în timpurile noastre marcate de crize diverse, de la cea economică la cea morală.

Desigur, îşi datorează notorietatea scrierilor sale. Dar a rămas în amintire şi datorită stilului său oral, care îi atrăgea invitaţii numeroase la televiziune, mai ales în emisiunile reputatului Bernard Pivot.

La 100 de ani de la naşterea scriitoarei, jurnalista şi criticul teatral Laetitia Cénac a publicat volumul “Marguerite Duras, l’écriture de la passion” (Marguerite Duras, scrierea pasiunii). Recreând ambianţa epocii graţie fotografiilor semnate de Brassaï sau de Doisneaux, această biografie dezvăluie un personaj angajat în luptele timpului său, lupte din care nu lipesc cel de al Doilea Război Mondial sau revoltele studenţilor din mai 1968.