Ştirea privitoare la dosarul penal deschis lui Laszlo Borbely mi-a smuls un zâmbet. Ce credeau ungurii din UDMR? Că se pot juca de-a iepuraşii cu o vulpe bătrână? Adică să roadă tone de morcovi, să se plimbe fuduli pe imaş şi prin pădure şi să se se răţoiască la bursuc pentru că sunt protejaţii de nădejde ai vulpii nebune? A fost de ajuns ca Dânsa să se trezească cu un oscior în gât, cu o supărare pe scoarţă că prietenia s-a transformat într-o ameninţare. Şi dacă vă sfâşii unul câte unul? Pufoşii dreacului, va fi zis coana vulpe la prima enervare.
Aşa a procedat codoaşa chelită de ani şi cu toţi ceilalţi care au îndrăznit să o înfrunte. I-a avertizat sau i-a sfâşiat ca lecţie de morală oferită întregii păduri.
Cam pe aici pe undeva se află şi dosarul lui Laszlo Borbely şi cercetarea Parchetului băsescian. Ceva l-a enervat pe preşedinte. Şi din toată gruparea maghiară, Borbely era cel mai la îndemână. Mereu pare a se linge pe bot de la câte ceva. Şi a fost lansată operaţiunea cu modernizarea apartamentului. E posibilă! Laszlo Borbely mai are şi alte bube. Nu mă interesează nici cauza pentru care a fost ţintit. S-ar putea să fie vorba de un mod de a contracara poziţia UDMR în chestiunea împărţirii administrativ-teritoriale. S-ar putea să fie vorba de cu totul altceva. Nu pot citi în subconştientul preşedintelui pentru a afla ce l-a supărat. Mă interesează însă practica. De o bună bucată de vreme, preşedintele României foloseşte instituţiile statului (Parchet, SRI, SPP etc.) pentru a exercita presiuni asupra adversarilor săi sau pentru a genera corecţii în comportamentul unor politicieni. Un soi de teroare ţintită individual pentru a genera angoase, reţineri sau chiar spaime. E o tehnică deja cunoscută şi extrem de folosită în regimul Băsescu. De la Alexandru Athanasiu la Nagy Zsolt, de la Tudor Ciuhodaru la Codrut Şereş, de la Gheorghe Ştefan zis Pinalti la George Scripcaru, toţi s-au trezit în faţa unor cumplite ameninţări. Ori revin în front şi tac chitic şi se conformează ordinelor, ori se pregătesc de mititica!
O concluzie. Regimul Băsescu nu-şi mai poate exercita prerogativele guvernării prin mijloace democratice. Pe zi ce trece foloseşte tot mai multe tehnici care sunt mai aproape de autoritarism decât de civilizaţie democratică.
De o bună bucată de vreme, plouă cu măsuri şi mijloace mai puţin ortodoxe!