Cine s-a mai luat de gât cu statul

Un autor este tot mai căutat astăzi. Este un scriitor, poet, filozof și așa mai departe. Celebru este însă pentru două lucruri. Pentru că a renunțat la viața în societate pentru o bună perioadă de timp, petrecută într-o cabană pierdută într-un colț de pădure din America jumătății de secol XIX. „Cartea sa s-ar putea să ajungă la fel de respectată, dar și la fel de puțin citită ca și Biblia“, nota, la mai bine de 150 de ani de la publicarea ediției originale, un scriitor ca John Updike.

Cartea lui Henry David Thoreau, pentru că despre „Walden sau viața în pădure“ (editura Act și Politon) este vorba, face lucruri de acest fel cu un cititor: îl îndeamnă să se gândească mai mult la persoana pe care o cunoaște cel mai bine. Și promite că va face același lucru. În cazul său, persoana aceea este el însuși.
După aceeași metodă, Thoreau investighează și împrejurimile în care a scris cartea: singur, în pădure, timp de doi ani și două luni. „Majoritatea oamenilor duc vieți de tăcută disperare. Ceea ce se numește resemnare e disperare confirmată. Din orașul disperat treci în satul disperat și trebuie să te consolezi cu vitejia nurcilor și a șobolanilor de apă. O disperare stereotipă, dar inconștientă se ascunde chiar în ceea ce cunoaștem sub numele de jocuri sau amuzamente ale oamenilor. Nu este nicio joacă în ele, căci urmează muncii. Dar este o caracteristică a înțelepciunii să nu faci lucruri disperate“ (p.14, traducere de Ștefan Avădanei și Alexandru Pascu).

Știu, sună cumva, mai ales pentru un cititor prins în mecanismele de zi cu zi ale traseelor serviciu-casă și în puzderia de anunțuri care încearcă să te convingă cine ești. Toată aventura lui Thoreau în jurul acestui lucru se învârte. Cât din ceea ce nu suporți în jur este de fapt greutatea cu care îți accepți propriile obișnuințe.
Celălalt lucru pentru care este celebru Thoreau este o ratare. În termenii noștri ar putea să pară chiar ridicol. La un moment dat, pentru că era împotriva sclaviei și a războiului pe care Statele Unite îl ducea în Mexic, scriitorul a refuzat să își plătească taxele. Drept care a intrat la închisoare. Toate bune până aici. Numai că la închisoare a stat o singură noapte, pentru că, împotriva dorinței sale, datoriile i-au fost achitate. Chiar și așa, gestul său a rămas în mitologia socială cu greutatea gesturilor exemplare. „Ce reprezintă Africa – ce reprezintă Occidentul? Nu este oare propriul nostru interior alb pe hartă? (…) este mai ușor să navighezi mii și mii de mile prin frig, furtuni și printre canibali, într-o navă guvernamentală, ajutat de cinci sute de bărbați și copii, decât să explorezi de unul singur marea personală, Atlanticul și Pacificul ființei tale“, notează revoltatul.