Ciudatul caz al doamnei Teo

Greu de spus ce e mai stupid: să atragi în partid pe cineva care poate câştiga alegerile pentru că nu se poartă ca un pedelist sau să-l dai, imediat după alegeri, afară din partid pentru că nu respectă disciplina de pedelist sadea.

Dacă mai era nevoie, blogul lui Cristi Preda confirmă incapacitatea partidului de guvernământ de a câştiga în nume propriu alegerile din Colegiul 19 Bucureşti. Aşa s-a născut ideea Teo Trandafir. E de înţeles că PDL nu îşi permitea să piardă la nesfârşit alegerile din colegiile vacante. Nu neapărat pentru că asta ar fi schimbat ponderile din Parlament, însă, treptat, un asemenea peisaj ar fi complicat mult perspectiva alegerilor generale şi ar fi consolidat imaginea unui partid în descompunere electorală. Aşa că s-a ajuns în strania situaţie ca o persoană simpatică şi cunoscută să se prezinte în faţa alegătorilor cu mesajul „Vă rog să votaţi PDL-ul pentru că eu nu sunt ca el!”

Prima mişcare a simfoniei absurde a avut succes. Dar strategii partidului au uitat ceva ce păreau să ştie foarte bine până nu de mult. Îndărătul implicărilor politice exista mereu un interes. Nici Teo Trandafir nu face excepţie, e greu de crezut că peste noapte ea s-a convertit la pedelism, în măsura în care chiar exista aşa ceva. Dar în cazul doamnei Teo nu avem de a face cu dorinţa de chiverniseală, cu intenţia de a umfla un contract pentru borduri sau autostrăzi de hârtie şi, probabil, nici cu vreo ambiţie care să-i conducă paşii carierei spre scaunul de ministru sau către o ambasadă. Doamna Teo trecea de câţiva ani printr-un con profesional de umbră, iar deputăţia a fost ocazia neaşteptată de a ieşi din nou la rampă. Deci interesul era popularitatea. Și noua deputată a intrat imediat în concurenţă cu proaspătul ei partid. Pentru că e greu să rămâi popular tăind voios din pensii şi salarii.

De aici opţiunea ei de vot. În fond, ceva firesc. Tot parcursul întregii tărăşenii îmbină armonios firescul cu absurdul valah: au făcut-o candidat pentru că era diferită, a fost votată pentru că e diferită, acum o dau afară pentru că e diferită.

Aşa cum prevedeau toate sondajele, PDL nu a câştigat alegerile din Colegiul 19. Dar a izbutit să nu le piardă. E ca şi cum Coreea de Nord ar fi rezolvat problema meciului cu Brazilia îmbrăcând şi ea tricourile adversarului şi schiţând discrete gesturi de samba.

Pe fond, e o snoavă care dovedeşte că în politica românească nu se gândeşte decât de la o zi la alta şi există o criză cronică de proiect. În 1990, sute de partide formate din nimeni alergau prin ţară după fotbalişti şi actori de comedie. Nu s-a schimbat mare lucru. Douăzeci de ani mai târziu, prin Teo Trandafir, PDL a reuşit să obţină pentru două luni un deputat. Dar situaţia partidului nu era cu adevărat gravă la momentul când doamna Teo şi-a câştigat deputăţia, răul s-a produs între timp. Azi, dacă ar candida, nici Mircea Badea n-ar mai reuşi să mai aducă un mandat portocaliu.