Claudia Cardinale, una dintre gloriile cinematografiei italiene, a împlinit 80 de ani

În Pink Panthere

Superba Claudia Cardinale, una dintre muzele regizorului Luchino Visconti, a sărbătorit duminică seară împlinirea a 80 de ani la Napoli, oraşul în care s-a născut fostul ei soţ, regizorul Pasquale Squitieri, pe care artista îl consideră ”marea dragoste a vieţii sale”.

Cu prilejul aniversării, Teatro San Carlo din Napoli a pregătit o mare sărbătoare, o surpriză despre care protagonista memorabilului film Ghepardul a mărturisit că „nu ştie nimic” şi care a avut ca obiectiv omagierea carierei prolifice a uneia dintre personalităţile cinematografiei naţionale şi internaţionale.

În Ghepardul

Actriţa Claudia Cardinale s-a născut la 15 aprilie 1938, în zona La Goulette din Tunis, din părinţi cu origini siciliene, pe vremea când Tunisia era protectorat francez, sub numele de Claude Josephine Rose Cardin. Claude „un nume masculin, şi multă vreme am fost un băieţoi, cu numele şi cu fapta: am refuzat cu violenţă feminitatea”, povesteşte actriţa în biografia sa Io, Claudia. Tu, Claudia. Cariera de actriţă a fost un rezultat al întâmplării, având în vedere că iniţial dorea să devină învăţătoare.

S-a remarcat în 1957, când a câştigat concursul de Cea mai frumoasă fată în Tunisia. Premiul a constat într-o excursie la Festivalul de Film de la Veneţia. La scurt timp, a decis să devină actriţă, astfel încât s-a înscris la cursurile Şcolii de Cinematografie Centro Sperimentale din Roma.

În Ghepardul cu Alain Delon

Însă, în aprilie 1957, a avut o apariţie episodică alături de Omar Sharif în coproducţia franco-tunisiană Goha (regia Jacques Baratier), un film care a fost distins cu Premiul Special la Festivalul de la Cannes şi care a marcat o cotitură în viaţa ei.

Însă debutul său pe marele ecran este considerat cel din 1958, când a făcut parte din distribuţia filmului I soliti ignoti (Făptaşi necunoscuţi), în regia lui Mario Monicelli. Un an mai târziu, a putut fi urmărită în Un maledetto imbroglio, regia Pietro Germi.

Primind Women’s World Award în 2009

Dacă viaţa particulară şi intimă a Claudiei Cardinale a fost marcată la început de violenţă fizică şi emoţională, în urma unui viol din care s-a născut fiul său Patrick, viaţa profesională a evoluat strălucit. După regizorul Monicelli a urmat Pietro Germi, apoi La viaccia di Bolognini şi Cartouche de Philippe de Broca, unde a dat replica celui care va deveni unul dintre cei mai dragi prieteni ai săi, Jean-Paul Belmondo.

Un alt film care i-a adus recunoaşterea deplină a fost Fata lui Bube (1963), de Luigi Comencini, după romanul lui Carlo Cassola, care i-a adus un Nastro d’argento pentru cea mai bună actriţă.

Un pas important în cariera sa a fost colaborarea cu regizorul Franco Cristaldi, cu care, de altfel, a fost căsătorită între anii 1966 şi 1975.

Claudia Cardinale în 1963

Recunoaşterea internaţională şi statutul de sex-simbol al anilor ’60 au venit odată cu rolul din capodopera Otto e mezzo (1963), în regia lui Federico Fellini. Din distribuţie făceau parte nume, precum Marcello Mastroianni şi Anouk Aimée. În acelaşi an, Claudia Cardinale a dat o nouă mare lovitură în domeniul cinematografiei, jucând în pelicula Ghepardul, a lui Luchino Visconti.

La scurt timp, a fost invitată pe platourile de la Hollywood pentru filmările la pelicula Circus World (1964), în regia lui Henry Hathaway, unde a jucat alături de John Wayne. În acelaşi an, i-a dat replica lui Peter Sellers în spumoasa comedie americană The Pink Panther, în regia lui Blake Edwards. Au urma The Professionals (1966), sau Don’t Make Waves (1967), împreună cu Tony Curtis.

În Cartouche

“Am sosit la Los Angeles şi Paul Newman mi-a lăsat casa lui pentru că urma să plece să filmeze la New York. Am devenit bună prietenă cu Rock Hudson. Sunt imprevizibilă: odată în timp ce mă plimbam cu Rock Hudson, eram în apropierea  fluviului, am văzut un caiman şi am sărit în apă ca să-l sărut. Rock aproape a leşinat. Altădată, când filmam Circul, cu marea lui aventură cu Rita Hayworth şi John Wayne, am intrat în cuşca leului ca să-l îmbrăţişez. Regizorul a înnebunit. Apoi, într-o şedinţă fotografică caritabilă, am pozat pe un pat cu un ghepard. Iubesc animalele şi cred că, dacă le faci să înţeleagă că nu te temi de ele, nu-ţi fac rău. Apoi, am hotărât să mă întorc în Italia pentru că eu sunt europeancă şi ritmurile americane mă stresau”.

În C’era una volta il West’ de Sergio Leone (1968)

Până la începutul anilor ’70, Claudia Cardinale a fost solicitată de regizori atât europeni, cât şi americani, putând fi urmărită în, de exemplu, Vaghe stelle dell’Orsa (regia Luchino Visconti, 1964) şi în westernul The Professionals (regia Richard Brooks, 1966). Un alt rol memorabil al Claudiei Cardinale este şi cel din westernul C’era una volta il West (1968), regizat de Sergio Leone.

Claudia Cardinale devine muza indiscutabilă a lui Luchino Visconti începând din anii 1960, jucând sub bagheta sa în filmele: Rocco e i suoi fratelli (1960), Il gattopardo (1963), Vaghe stelle dell’Orsa… (1964) şi Gruppo di famiglia in un interno (1974).

Cu Burt Lancaster şi Alain Delon în Ghepardul

“Sunt convinsă că Rocco a fost cel mai bun film pe care l-a făcut Alain, apoi nu am jucat împreună foarte mult până la Ghepardul unde am fost cuplul prin excelenţă: Tancredi şi Angelica”.

Începând cu 1970, a apărut aproape exclusiv în producţii europene, lucrând cu regizori precum Alberto Sordi, Pasquale Squitieri şi Liliana Cavani. În 1977, a făcut parte din distribuţia mini-seriei Jesus of Nazareth, regizată de Franco Zeffirelli, alături de Robert Powell, Christopher Plummer şi Laurence Olivier.

Cu Romy Schneider în 1962

Printre alte filme în care actriţa s-a remarcat, se numără: Fitzcarraldo (regia Werner Herzog, 1982), Princess Daisy (regia Waris Hussein, 1983), Son of the Pink Panther (regia Blake Edwards, 1993), And Now… Ladies and Gentlemen… (regia Claude Lelouch, 2002).

În 1984, a interpretat rolul amantei fostului dictator italian Benito Mussolini, Clara Petacci, în filmul Claretta, în regia soţului său Squitieri, fiind distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de film de la Veneţia.

În Corleone

După ce a colaborat cu cei mai mari regizori, Claudia Cardinale a decis să-i ajute pe tineri autori.

Dintre cele mai recente filme din distribuţia cărora face parte, amintim: Deauville (2012), Piccolina bella (2012), The Silent Mountain (2013), Effie Gray (2014), All Roads Lead to Rome (2016).

Pe lângă ampla sa carieră cinematografică, Claudia Cardinale a jucat şi în teatru, debutând pe scenă în anul 2000 în regia lui Maurizio Scaparro, în piesa La Venexiana.

În Effie Gray

În iunie 1992, i s-a înmânat, în Franţa, Medalia de comandor al Artelor şi Literelor, pentru ca în 1999 să fie distinsă cu Legiunea de Onoare. În 2001 şi 2002 a primit distincţii similare din partea Portugaliei, respectiv Italiei. La Festivalul de Film de la Veneţia din 1993, a primit Leul de Aur pentru întreaga activitate, iar la Festivalul de Film de la Berlin din 2002, a fost premiată cu Ursul de Aur pentru întreaga activitate.

La 7 iunie 2009, actriţa a fost invitata de onoare a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, în cadrul căruia i s-a decernat Premiul pentru întreaga carieră oferit unui actor din cinematografia europeană.

La filmările peliculei Rocco şi fraţii săi cu Visconti, Alain Delon şi Renato Salvatori

În 2010, pentru rolul din coproducţia italo-turcă intitulată Sinyora Enrica ile Ýtalyan Olmak, Claudia Cardinale a fost răsplătită cu Portocala de Aur în cadrul Festivalul de Film de la Antalya. În anul 2011, Academia Naţională de Ştiinţe şi Arte Cinematografice a Rusiei i-a oferit Vulturul de Aur pentru întreaga sa carieră, înmânat chiar de Putin.

Din palmaresul său mai fac parte, printre multe altele, cinci Premii David di Donatello şi patru Premii ale Sindicatului Naţional al Jurnaliştilor de Film din Italia.

The Silent Mountain

Din martie 2000, este ambasador UNESCO pentru apărarea drepturilor femeilor.

Vorbind despre dorinţa sa de a-i ajuta pe tinerii cineaşti din Italia, Claudia Cardinale mărturiseşte: “Le spun că trebuie să aibă forţă interioară, fiindcă pentru o actriţă este important să reuşească să devină altcineva în faţa camerei şi să se reîntoarcă la propria personalitate imediat după filmare. Pentru aceasta este nevoie de forţă”.

Şi, evident, Claudia Cardinale a avut-o.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 7
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

4 Comentarii

  1. O mare actrita, o frumoasa a marelui si micului ecran ! Ii doresc LA MULTI ANI si sanatate !

  2. Ce actriță minunată, ce femeie frumoasă, fără operații estetice, fără să se împăneze cu chimicale…

  3. O splendoare a naturii, un munte de talent, un sex simbol, Doamne, ce mai fugeam de la ore sa o vedem si s-o auzim in filme cand mai erau cinematografele… !

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.