Comisia Europeană vrea să aibă un ministru în guvernul Boc

Funcționarii Comisiei Europene sunt pur și simplu speriați de prostia guvernului Boc. Ei spun că reformele anunțate de București sunt de fațadă, iar românii o duc prost pentru că Executivul nu știe să atragă fonduri europene. Drept urmare ei propun Comisiei Europene să-și numească în guvernul Boc un ministru fără portofoliu, care să vegheze la absorția fondurilor europene de către țara noastră.

Un document de uz intern al Comi­siei Europene arată că raportările oficialilor de la Bucu­rești referitoare la reforme-cheie pen­tru România, inclusiv cea a administrației publice, precum și la măsurile întreprinse pentru absorbția fondurilor structurale nu păcălesc pe nimeni la Bruxelles. Clasa politică autohtonă este caracterizată ca fiind „marcată de conflicte de interese”, „slabă” ca nivel de pregătire, „funcțio­nând în cicluri electorale scurte” și „inca­pabilă și dezinteresată de imple­mentarea reformelor structurale indis­pensabile”. Cât despre Parlamentul României, instituție vitală în asigurarea echilibrului democratic, acesta este văzut ca „incapabil în exercitarea funcției sale democratice de control a guvernului”, scrie financiarul.com. În consecință, actul guvernamental este „superficial și inefi­cient, marcat de relații de auto­ritate uneori conflictuale”. Tehnocrații de la Bruxelles nu găsesc în Administrația de la București un interlocutor pregătit, capabil să implementeze reforme și să se bucure de sprijinul politic necesar asigurării continuității acestor reforme. Această analiză lucidă a activității gu­ver­nului este însoțită de un set de pro­puneri de soluții: reorganizarea gene­rală a adminisțratiei publice, în vederea suprimării agențiilor și direcțiilor din ministere devenite inutile sau redun­dante și raționalizarea funcționării ministerelor; responsabilizarea funcțio­narilor publici prin contracte de perfor­manță și conducere prin obiective, de atingerea acestora fiind condiționată alocarea resurselor bugetare de care beneficiază; promovarea în regim de urgență a unei elite administrative, bine pregătite din punct de vedere profesional și bine remunerate, plasate în punctele-cheie ale administrației publice, iar angajarea acestor oameni să se facă pe baza unor criterii de perfor­manță transparente, renunțându-se la „promo­vari politice”.

Slăbiciunile mecanismului de absorbțtie a fondurilor europene, iden­tificate de experții CE în documentul menționat, sunt prezente în toate etapele procesului de contractare și implementare. Astfel, în etapa de selecție a proiectelor, autoritățile au exigente disproporționate față de potențialii beneficiari, cum ar fi impunerea obligativității analizelor cost-beneficii în cazul micilor proiecte rutiere finanțate prin Programul Operațional Regional.

În etapa cererilor de ofertă, vulnera­bili­tățile identificate se referă la slaba cali­tate a documentelor de cerere de ofertă, criteriile discutabile de selecție a proiectelor și incompetența celor care fac evaluarea. Soluția propusă constă în sprijinirea directă a autorităților con­trac­tante și standardizarea docu­men­telor.

Beneficiarii fondurilor europene sunt caracterizați ca marcați de „iner­ție” și nepregătiți, ceea ce necesită o prezență mai vizibilă și mai activă din partea CE, pentru ca aceștia să simtă susținere directă.

Date fiind aceste caracteristici ale procesului absorbției finanțărilor euro­pene, nu este o surpriză poziționarea României pe penultimul loc în UE27, înaintea Greciei, în ceea ce privește volumul financiar raportat al proiec­telor selectate, cu o rată de 14%, și nici perspectiva pierderii, la finele acestui an, a fondurilor alocate în perioada 2007-2013 și rămase necheltuite.

Corectarea deficiențelor mai sus ana­lizate ar putea fi făcută, susțin experții CE, prin întărirea dialogului politic cu autoritățile de la București, prin implicarea activă a tehnocraților europeni în realizarea reformelor, prin mobilizarea asistenței tehnice și legă­tura directă cu beneficiarii de fonduri europene.

Pentru siguranța imple­men­tării soluțiilor propuse și a reformelor necesare, ar fi necesară numirea unui ministru fără portofoliu, cu autoritate politică în sânul guvernului, care să reprezinte un interlocutor de încredere al Comisiei Europene și care să vegheze la continuitatea procesului. Totodată, CE ar putea fi „prezenta” alături de Parlamentul României, prin partici­parea experților săi, la întâlniri regulate cu liderii grupurilor parlamentare.