Compania Națională a Uraniului este controlată integral de Ministerul Energiei. Această societate parcă a avut menirea de a pune pe butuci toate exploatările de uraniu din ţară. România este singurul stat din Europa care deține tot lanțul necesar producției de energie nucleară. Deține resurse, unități de prelucrare, uzina de apă grea și reactorul.
Despre cum a ajuns Compania Națională în această situație dezastruoasă a explicat, într-un interviu acordat Cotidianul, liderul Sindicatului Exploatare‑Preparare Uraniu, dl Mugurel Huţuleac.
Citez un titlu din Cotidianul: „Management politic pe găurile negre“. Este Compania Națională a Uraniului o „gaură neagră“?
Nu, nicidecum, mai ales că douăzeci de ani lucrurile au mers foarte bine, înregistrându-se profit. În ultima perioadă s-a încercat falimentarea companiei de către un grup pe care noi l-am numit grup mafiot. Prin ceea ce s-a întâmplat de fapt, este practic un atac la siguranța sistemului energetic național. Prin contracte încheiate cu firma canadiană Cameco, succesive, la un preț de dumping, ne-au distrus sistematic.
V-au introdus în faliment după ce exista o rezervă cu care s-ar fi putut deschide noi exploatări.
Bineînțeles, pentru că a existat un management competent, care deranja…
Să nu uităm că noi avem un Circuit Nuclear Integrat. România este singura țară din Europa care are aşa ceva, Europa are nevoie de resursa energetică pe care o produce România, iar noi avem nevoie de curent ieftin. Există această posibilitate de redresare după ce aţi fost falimentaţi intenționat, aşa cum susţineţi? Aveți și toate datele necesare, bănuiesc, pe care le-ați pus la dispoziție?
Bineînțeles. Toate, inclusiv s-a făcut plângere penală încă din luna octombrie anul trecut, în urma contractelor care s-au încheiat inclusiv cu firma canadiană. Dacă douăzeci de ani de zile compania a înregistrat profit, în ultimii doi ani a fost considerată o gaură neagră, ceea ce este un lucru incorect. În cazul în care compania ar fi vândut la prețul pieței, la momentul ăsta ar fi avut peste 300 milioane lei noi, bani în conturile companiei. Ce s-a întâmplat? Nu s-a vrut lucrul ăsta. Există şi niște vinovați.
Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, acești vinovați?
Distrugerea practic sistematică a companiei a început prin anul 2009. Dacă la vremea respectivă am avut un director general, Iosif Moldovan, care a lăsat în conturile companiei inclusiv suma necesară deschiderii zăcământului de la Tulgeș-Grinţieş, pe parcurs, compania a fost căpuşată şi devalizată…
A existat un management adevărat, după care au început loviturile sub centură și ați fost obligați să vindeți sub prețul pieței.
Corect.
Ce altceva v-a mai umplut de datorii?
Pierderea subvenției, căpușarea prin firme care, de-a lungul timpului, și-au făcut afacerile, doar ele… Sunt plângeri penale inclusiv depuse de un alt director general care a sesizat DNA, Gelu Agafel Mărăcineanu, dar nu știu dacă până la ora asta li s-a dat curs, plângeri înregistrate în luna octombrie anul trecut. Nu ştiu nici dacă au fost ataşate toate probele. Oricum, ne-am trezit cu datorii uriașe.
Şi ați început lupta. Nu au mai fost bani nici măcar pentru salarii…
Da, luni de zile nici măcar un leu, perioade de câte trei luni, apoi bani cu ţârâita. Ştiţi cât câştigă un miner? 2.000 de lei… La pensie ne calculaseră iniţial 1.000 de lei… Noi nu am solicitat niciun fel de ajutor de salvare a companiei, practic, cu titlu de împrumut, nu am cerut decât să ni se cumpere marfa de către cele două societăți de stat cu care aveam contracte de ani de zile, cum era stipulat și prin lege.
Cum era Societatea Nuclearelectrica obligată să vă cumpere uraniul pe care îl produceați…
Materialul. Inclusiv în actul constitutiv noi suntem un furnizor captiv. Nu avem cui da materialul radioactiv decât către Nuclearelectrica sau ANRSPS, rezerva de stat. Neavând niciunul din cele două contracte, că și acolo, până în ianuarie, fără implicarea în mod deosebit a domnului Iancu, probabil că nu mai avem ce discuta acum despre un contract cu rezerva de stat, contract care s-a încheiat acum trei zile.
După protestele dvs, după greva generală, după blocarea în mină, după venirea la București, după zile de nesomn, de umblat pe la ministere, ați reușit să puneți la punct un memorandum prin care, la prima vedere, compania ar putea fi salvată.
Da. Memorandumul care este pe o perioadă de cinci ani arată foarte bine. Este un lucru foarte bun, în schimb trebuie însoțit de o hotărâre de guvern pentru punerea lui în aplicare. Au mai fost memorandumuri şi, cu toate că au fost semnate, nu s-a aplicat nimic din ele. Lucrul care este foarte bun, într-adevăr: s-a încheiat un contract cu rezerva de stat acum trei zile. Însă pericolul repolitizării managementului şi al falimentului întârziat apare din nou.
Specialiștii nominalizaţi iniţial şi acceptaţi de sindicat în Consiliul de Administrație, în posturi-cheie, au fost înlăturați după discuțiile pe care le-ați avut cu reprezentanții Guvernului. Asta a fost prima fază, în a doua fază s-au închis telefoanele, ați fost trecuți pe tușă. În memorandum se stipulează că luarea deciziilor se face tripartit?
Nu, memorandumul nu prevede așa ceva, noi la discuțiile din cadrul ministerului am venit cu propunerea ca din Consiliul de Administrație – și a fost acceptată de domnul secretar de stat Vișan – să facă parte domnul Iosif Moldovan. În perioada cât a fost director, compania a mers foarte bine, lucru care nu s-a mai întâmplat în ultimii ani.
Aţi crezut în promisiunile făcute dinspre minister către sindicat…
Promisiuni încălcate. La urmă, ne-am trezit, cu o zi înainte de numirea Consiliului de Administrație… că omul acesta lipsește. În schimb au apărut nişte domni puși politic, din câte am înțeles… Specialiștii încă mai stau pe tușă! Culmea este că-i şi avem. Clar și concret, l-am propus din partea noastră pe domnul Moldovan.
Au existat posibilități de redresare a companiei, la un moment dat, am înțeles că ați vrut să faceți un „pui“ undeva prin Kazahstan, au venit și alte propuneri de prin alte țări…
Demersurile cu Kazahstanul au fost începute de pe vremea domnului Iosif Moldovan, care ulterior au stagnat. Următorii care au venit s-au ocupat practic de distrugerea companiei. De asta s-a ajuns, la un moment dat, să nu mai putem face aproape nimic, atât de mult au încurcat lucrurile, că acum CNU este în pragul falimentului.
Care este soluția? Ce se mai poate face în momentul de față? Cine trebuie să ia o decizie, astfel încât, prin prisma planului care s-a pus la vedere, să nu fie aceeași Mărie cu altă pălărie, doar o întârziere a falimentului companiei?
Păi, ar trebui pus în aplicare memorandumul. Ar trebui pus în aplicare cât mai repede posibil, pentru că, după părerea noastră, este una dintre soluțiile care, cu siguranță, ar scoate Compania Națională a Uraniului din faliment.
Pe surse, s-a auzit că au fost introduși în Consiliul de Administrație niște oameni care au unele probleme foarte grave. Care vizează chiar o incompatibilitate faţă de faptul că ei s-au dus chiar spre firme concurente. Există așa ceva?
N-am dori să comentăm momentan sursele. N-am dori să le comentăm.
Ce veți face în momentul în care veți vedea că lucrurile merg din nou spre falimentarea Companiei Naționale a Uraniului?
Tot ce am făcut până acum și probabil că mult mai mult.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.