Congresul PSD

În decembrie anul trecut Adrian Năstase a inițiat un interviu la TVR1 pentru a le da pesediștilor un mesaj. Sub pretextul desemnării unui prezidențiabil, să se gândească la convocarea unui Congres, zicea el. Pesediștii au înțeles la ce este bun Congresul lor, acum, și faptul că pretextul este oportun. Deja au făcut publică intenția de a dezbate când să organizeze Congresul. Presa – cum îi stă bine – a început să semnaleze că Congresul va putea pune și problema confirmării (sau nu!) pe funcție a președintelui Liviu Dragnea.

Și așa, s-a ajuns acolo unde Năstase știa că se va ajunge: vestea că Dragnea ar putea fi schimbat la Congres are darul de a destabiliza o parte a protestatarilor. În orice caz, și dacă nu va demobiliza mulți haștagiști, vestea înlocuirii lui Dragnea va avea darul de a nu mobiliza noi participanți la proteste. Dacă Congresul va fi plasat undeva după 1 Aprilie, PSD va putea trece în liniște modificările la Codul penal și la Codul de procedură penală. Fără Congres, era mai de grabă de așteptat un vârf violent (sau pașnic) al protestelor în zilele când s-ar fi votat modificările cu privire la abuzul în serviciu.

Chiar și așa, așteptările ca acest vârf să apară a îngrozit-o și pe Alina Mungiu Pippidi, care a ieșit și ea pe TVR1 ca să spună că protestele sunt manipulate politic. Din păcate, politica acestei manipulări nu e doar de sursă internă. Adevărata sursă se află în nevoia UE de a avea un pretext puternic spre a lăsa România în zona secundară a Uniunii refondate. Ceea ce, dacă s-ar face fără un pretext convingător, ar putea conduce la renașterea naționalismului românesc.

Oricum, cu sau fără pretext, după ce România se va trezi în zona secundară, acest naționalism va cunoaște o escaladare mai lentă, ori mai rapidă, mai ales că și fondurile europene au să scadă pentru noi după ieșirea oficială a Angliei din UE.

Ne aflăm deja în paradigma altei logici a UE, deși pricepem greu asta, iar protestatarii habar n-au la ce pun ei umărul. Mult mai grav însă este că și președintele nostru pune umărul la nevoile diversioniste ale durilor din UE.

În tot acest balamuc, ­Dragnea e singurul care pierde puncte: pesediștii îl suspectează tot mai tare că face jocuri  nepatriotice, dar nu cu ­statul paralel, ci cu „sindicatul“ marilor corporații. În cele din urmă, s-ar putea ca acel Congres să scoată la iveală contestatarii din propriul partid.