Contemporaneitatea împlineşte 100 de ani. Arhitectul vienez Adolf Loos la Veneţia

Biblioteca Naţională Marciana din Veneţia, în colaborare cu Asociaţia culturală The Formwork, a organizat o expoziţie monografică centrată pe moştenirea lăsată de arhitectul vienez Adolf Loos, intitulată Adolf Loos – Our Contemporary. The House at Michaelerplatz in Vienna.

Sălile monumentale ale Bibliotecii Marciana găzduiesc expoziţia dedicată arhitectului morav prin origine, vienez prin adopţie, şi operei sale celebre, şi curatoriată de Marko Pogacnik, docent la Universitatea IUAV din Veneţia, şi Yehuda Safran de la Columbia University din New York.

Imagine din expoziţia Adolf Loos. Our Contemporary

Cadrul ansovinian al Bibliotecii s-a transformat cu ocazia expoziţiei într-un studio de arhitectură. 70 de proiecte şi schiţe, planuri de lucru pe panouri de gresie amintesc pe parcurs întreaga operă. Un parcurs evidenţiind raţionalitatea creatoare a lui Loos pentru a înţelege cum, pe urmele americanului Sullivan, arhitectul a reuşit să împace liniile arhitecturii cu negocierile publice. Privirea este atrasă pe caracterul constructiv al desenelor sale tehnice, care lasă în umbră critica unei producţii literare caustice, despre Ornament.

Arhitectul şi teoreticianul Arhitecturii, Adolf Loos

Epoziţia analizează figura arhitectului Adolf Loos din două puncte de vedere: al relevanţei ei în cadrul dezbaterii arhitecturale actuale şi al importanţei istorice a unuia dintre principalii interpreţi ai modernităţii la începutul secolului al XX-lea.

O sală din expoziţia de la Veneţia

“Loos nu ar fi existat fără Viena, scria arhitectul, istoricul şi criticul italian Manfredo Tafuri, dar fără Loos, somnolenta Vienă nu s-ar mai fi scuturat de stratul de praf secular”. Ceea ce este elogiat azi drept bijuteria arhitecturii moderniste vieneze era acum 100 de ani un scandal. La vederea Looshaus, proiectată de Adolf Loos (Brno, 1870 – Viena, 1933) în inima Vienei imperiale, Franz Joseph s-a îngrozit, iar pentru toţi ceilalţi “profani” era “casa fără sprâncene”, ruşinos de goală fără ornamentele convenţionale. Sobrietatea faţadei clădirii, plasată în centrul istoric al Vienei, în faţa Palatului Imperial, a şocat burghezia tradiţionalistă a epocii, obişnuită cu eclectismul decorativ, mai ales cel al Ringului vienez.

Planuri şi scrieri etalate în expoziţie

Loos şi-a asumat misiunea de a-i introduce pe concetăţenii săi într-un stil de viaţă conform civilizaţiei moderne occidentale. După ce a trăit trei ani în Statele Unite, vizitând New York, Philadelphia şi Chicago, el a ales cultura americană ca model al propriei arhitecturi, pe care l-a combinat în studioul său cu tradiţia clasică vieneză. Acest amalgam aparent contradictoriu de elemente antice şi radicalitate modernă a caracterizat interpretarea specială pe care Loos a dedicat-o propriei epoci.

Intrarea în Looshaus

Expoziţia reconstituie geneza Looshaus din Viena, edificiu conceput pentru vestita croitorie Goldman & Salatsch în 1909. Vicisitudinile complicate ale aprobării municipale, atentă la regulamentele urbanistice, negocierile dificile cu comanditarii au modificat-o în timpul lucrărilor. Nu lipseşte documentarea asupra controversei privind faţada, ţintă a unei violente campanii de opoziţie în ziare, ostilă inovatoarei suprapuneri a surselor clasice şi a modalităţilor obişnuite de construcţie.

Interior al Looshaus

În interioarele Looshaus transpare cu violenţă tensiunea relaţiilor dintre client şi arhitect: sinteza conflictului este un compromis între aspiraţiile rationale ale lui Loos, gusturile clienţilor şi exigenţa decorului urban.

Expoziţia este împărţită în două secţiuni. În prima este documentată actualitatea cercetării arhitectonice a lui Loos printr-o serie de interviuri conduse de prof. Safran cu protagonişti semnificativi ai scenei actuale a domeniului, ca Alvaro Siza, Toyo Ito, Jacques Herzog, Hermann Czech, Hans Hollein… Interviurilor li se adaugă importante documente video ca L’inhumaine de Marcel L’Herbier (1924) şi Ornamento e Delitto de Aldo Rossi (1973), ca şi copii ale publicaţiilor care au urmărit etapele recenzării arhitecturii lui.

Scările, element important în arhitectura lui Loos

În a doua secţiune este analizat edificiul considerat capodopera lui Loos, Casa din Michaelerplatz de la Viena.

Analiza edificiului este însoţită de o cercetare documentară care permite reconstituirea fazelor următoare proiectării: relaţiile cu serviciul de urbanism, alternativele studiate de Loos pentru a răspunde diverselor cereri ale comanditarilor, desenele de şantier… Această secţiune a expoziţiei dispune de o mare cantitate de elemente iconografice care permit reconstituirea, dintr-un punct de vedere inedit, a originii acelei configuraţii spaţiale particulare, care reprezintă cea mai relevantă contribuţie a lui Loos la arhitectura secolului XX.

Vila Muller

Loos nu a semnat epitaful “elementelor redundante”. A fost atent la formele pure ale noului limbaj raţionalist destinat unei Viene intrate în noul secol. Provocator şi sarcastic, a anticipat impulsul spre sinteză care urma să se producă în scurt timp la marii modernişti europeni. Sfidarea academismului, clasicităţii burgheze, caracterul tranzitoriu al Art Nouveau şi al Secession-ului s-a făcut în numele unei forme lipsite de decoraţie şi riguros funcţionale, unică depozitară a frumuseţii.

Cafe Museum

Adolf Loos, care spunea că “Arhitectul este un zidar care a învăţat limba latină” şi că “Omul cel mai bine îmbrăcat, cu costumul cel mai modern este cel care atrage cel mai puţin atenţia”, s-a opus curentului Secessionului vienez şi altor direcţii din arhitectura vremii lui, ca Deutscher Werkbund.

Casa Brummel

Arhitectul n-a aparţinut unei mişcări bine definite, fiind mai curând precursorul unei noi direcţii de gândire, cea lansată de Otto Wagner, care promova folosirea elementelor arhitecturale fără disimularea lor, spre deosebire de Secession, considerat decadent, şi “decorativ”. Decoraţia trebuie să izvorască din material şi nu să fie “placată”.

Casa Steiner

Viziunea lui socială şi umanistă, care a marcat apoi toată arhitectura secolului al XX-lea, apare în cele mai importante scrieri ale sale, mai ales în Ornament şi crimă (1908), care va fi publicată de Le Corbusier în revista sa L’Esprit Nouveau

Adolf Loos a conceput numeroase edificii la Viena şi în alte locuri, cum ar fi Café Museum, Viena, 1899, Vila Steiner, Casa Rufer, 1922, Vila Müller la Praga, Villa Moissi, la Lido di Veneţia (1923, rămasă în stadiu de proiect)…

Vila Karma

Numit în 1920 Director al Departamentului de Urbanism din Viena, el a propus mai multe proiecte de cartiere muncitoreşti, imobilul în gradene, ca şi Raumplan, planul în trei dimensiuni cu piese de înălţimi variabile, după nevoi. El a ţinut cont de diferenţele zi-noapte, loc public-loc privat, pe care le-a articulat prin intermediul scărilor. Loos a dezvoltat o monumentalitate care nu mai era academică şi a prefigurat Brutalismul sfârşitului secolului XX.

Au fost influenţaţi de opera lui Adolf Loos arhitecţi ca Richard Neutra sau Rudolf Schindler şi a avut un discipol, vienezul Paul Engelmann.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.