Corupția liberală

Printre oamenii politici pe care i-am frecventat cu plăcere se află și un deputat liberal pe care l-am apreciat, un tânăr inteligent, cu idei sănătoase despre destinul național și cu o bună ținută patriotică.

Așa a fost până la momentul creării coaliției „pro-europene”, moment de cotitură când a început să se dedice propagandei de partid.

politician au de suferit.

Tânărul liberal încearcă să treacă nonșalant și să acopere derapajele PNL și să ridice câte un monument fiecărui lider sau candidat temporar susținut de partid.

Așa a făcut cu Ciucă, cu Crin Antonescu, cu Nicușor Dan, cu Bolojan, ca apoi, odată trecuți în umbră, să le dărâme soclul ridicat cu mândrie liberală sau să-l recicleze pentru a ridica pe el altă statuie de lut.

Și o face în mod lingușitor.

Înțeleg că disciplina de partid nu permite criticarea colegilor sau, mai grav, a politicilor partidului, dar oare nu ar trebui menținut măcar un dram de demnitate?

Într-o recentă analiză în care argumentează avantajele politicii promovate de prim- ministrul Bolojan, face și o afirmație gravă care reprezintă un punct de vedere definitoriu pentru clasa politică aflată de 35 de ani la putere.

Un punct de vedere care descoperă coruptia politică, respectiv CORUPȚIA LIBERALĂ.

Printre altele, se afirmă că nu trebuie să se alerge după „țapi ispășitori” în actualul context de criză existențială a României.

Ei bine, această formulare înseamnă exact o ascundere a realității, o fugă de adevăr, un strat de poleială menit să acopere lipsa de expertiză a celor cocoțați ca păduchele în frunte prin diverse mijloace.

Când are loc un accident de aviație sau o defecțiune a unui produs, se caută în primul rând „Root cause”, cauza care a produs catastrofa.

Fără găsirea acesteia, orice produs ulterior construit pe aceeași bază, riscă să cauzeze un nou eșec fatal.

A ignora „țapii ispășitori” înseamnă a-i acoperi pe cei care au contribuit la dezastru, înseamnă a perpetua calitatea produsului, respectiv SUBdezvoltarea și căderea în prăpastie.

Și cine sunt „țapii” care trebuie lăsați în pace?

Sunt tocmai cei care de 35 de ani duc țara spre dezastru spiritual, social, politic și economic, dar sunt așezați din nou pe scaunul șoferului care conduce autobuzul România pe serpentine periculoase.

Sunt „țapii” care provin EXCLUSIV de la partidele coaliției mândră de pedigree-ul „pro-european”,  dar care respinge oripilată vulgarul termen „pro-românesc”.

Sunt „țapii” sau „berbecii” care nu vor să conceapă o reînnoire politică a structurilor de conducere și o abordare diferită a dezvoltării țării funcție de interesele prioritate naționale, nu ale unei camarile politice externe.

Sunt „țapii” care refuză reevaluarea priorităților de politică externă, atașând România ca pe un câine legat cu lanț la căruța altora.