Azi, 18 februarie, este ziua îndrăgitului actor Constantin Cotimanis. Îi dorim „La mulţi ani, multă sănătate şi fericire!“ şi vă invităm să citiţi un scurt interviu cu el, în care explică încrederea sa în funcţia educativă a teatrului şi în valoarea morală din spatele personajelor negative interpretate în spectacole de teatru şi în filme.
Actorul mărturisește că personajele negative pe care le-a interpretat de-a lungul vieţii l-au luminat sufleteşte şi i-au oferit o perspectivă de ansamblu despre toate isprăvile răului în societate şi în sufletul omului: „Bineînţeles că de la zmeu avem ce învăţa. Ce să înveţi de la Făt-Frumos? Că-l bate pe Zmeu. Bun. Şi altceva? Mai nimic. Câştigă binele, da’ binele nu câștigă oricum. Ce păţeşte binele contează, prin ce trece, lupta cu răul, totul este important până să ajungă să învingă!“.
Mai mult, actorul știe că „nu poţi să fii rău şi să joci roluri de răi. Felul în care îl joc eu, cum joc personajele negative, este cu atitudine faţă de rău. Eu ştiu ce înseamnă răul şi ce poate face el. Iubesc personajele negative deoarece îţi dau prilejul să faci radiografii. Negativul este extrem de interesant!“.
Dacă nu educi, atunci pentru ce este teatrul?
Cotimanis nu consideră desuet rolul educativ al teatrului, ci dimpotrivă. În opinia sa, tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este un apel subtil către teatru de a-şi revendica acest rol fundamental. „Noi nu ne jucăm, noi suntem. Aici uităm de efectele jocului nostru. Am discutat cu colegele mele cu care joc «Ultimul Don Juan» şi toate susţin acest rol de educare al teatrului. Du-te şi spune tu cuiva de chestia aceasta şi vei afla că tu eşti tâmpit sau învechit. Apropo de ce e vechi şi nou! Dacă nu educi, atunci pentru ce este teatrul?“, se întreabă Cotimanis.
Când te urci pe scenă trebuie să ai un rost. Trebuie să faci bine cuiva!
În opinia actorului, responsabilitatea scenei cade pe umărul tuturor actorilor, chiar dacă există actori care nu dau prea mare importanţă rolului educativ al actului de creaţie. „Am mai auzit o chestie chiar la noi, la Nottara: «Lasă că oamenii vin și pleacă, mai râd și gata, se termină totul. Pleacă oamenii veseli acasă». Au nevoie oamenii și de veselie, dar dacă au nevoie numai de râs, se duc la un teatru de revistă. Până și acolo chestiunea este profundă, dincolo de balet și de tot. Nu pentru acest lucru este făcut teatrul. Și nici Teatrul Nottara, nici alte teatre. Am luptat cât am fost în Nottara pentru misiunea aceasta de rol educativ al teatrului“, subliniază Cotimanis.
Pentru ce joci? Actorul nu poate fugi la nesfârşit de datoria sa morală faţă de public!
„Păi, cum? Dacă nu educi, atunci pentru ce există teatrul? Pentru ce joci? Trebuie să-l faci pe ăla mai bun. Nu poți să joci degeaba, numai așa, pentru râs. Trebuie să pleci mai bogat, mai înțelept și să pleci acasă cu o întrebare reală, nu cu vechea întrebare: «Ce naiba a mai fost și asta?»“, se mai întreabă Constantin Cotimanis.
„Teatrul Nottara sunt sigur că păstrează sufletele celor care încă mai sunt și bântuie prin acest loc. Oare ce se întâmplă cu un suflet de artist când trece dincolo? Inginerii știu exact ce vor face. Ei nu prea cred în Dumnezeu. Actorul, în general, crede“, consideră artistul Constantin Cotimanis. Acesta a povestit experiența sa artistică și sufletească, respectiv despre ceea ce îl leagă, în mod fundamental, de teatrul de pe Bulevard.
Trecutul nu apune, trecutul are o memorie proprie!
„Sunt multe de spus despre Nottara și despre viață. Faptul că l-am întâlnit pe George Alexandru, pe Bogdan Gheorghiu, care a plecat în America, dar a revenit de curând și poate vom juca ceva împreună. Lume multă, lume bună, lume cultă și actori mari… George Constantin, cu care nu am apucat să joc, doar ne-am salutat în trecere. Aveam să joc în «Avarul», pregătit de el, tot în regia lui Cornișteanu, și acel moment a fost unul de cotitură în viața mea de artist, ca să zic așa, fiindcă nu-mi place să spun carieră. A vrut să continue spectacolul cu costume, decor, cu tot, și, iarăși, m-a ales pe mine. Îmi aduc aminte de Maxim Crișan, un om extraordinar, un personaj benefic pentru Teatrul Nottara. Întotdeauna înainte de un spectacol mă rog pentru câteva persoane dintre cele care nu mai sunt printre noi, iar unul dintre ei este acest fost director, un foarte bun om de teatru. Cam asta înseamnă Teatrul Nottara pentru mine, cu tot cu clădirea sa, care adăpostește nenumărate istorii, povești de familie și de viață“, mai spune Cotimanis.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.