Coțofenele și milițienii în război cu Georgescu

Potra este liber. Legionarul extremist filorus a fost pus în libertate! Dar cu brățară, să poată fi urmărit, strigă coțofenele de la Antena 3 și Digi 24! După trei zile de audieri, după percheziții  îndelungate la care au fost descoperite „arme, multe arme”, diversiunea Horațiu Potra se apropie de final. Au lipsit doar mulțumirile publice pentru fotografii, pentru prestația în campania electorală pentru PSD și informațiile livrate serviciilor românești după nenumăratele descinderi prin țări de pe continentul african. Horațiu Potra este liber, cu sau fără bricege și topoare, macete și bastoane telescopice cu care ar fi urmat, în mintea creață a celor de la Digi și Antene să provoace haos, derută, spaimă și  sînge. Ori reprezenta un pericol, ori ne-a fost servită o diversiune.

Coțofenele au salvat Capitala ca gîștele Cetatea Eternă, legînd omul serviciilor și al PSD-ului de gîtul lui Călin Georgescu, după ce acesta a făcut greșeala (inexplicabilă, chiar stupidă!) de a spune că nu-l cunoaște. A mințit crezînd că ține! Ba din cîrîitul coțofenelor am dedus că s-a întîlnit prin niște grajduri pe la cai și au pus la cale un atac asupra Bucureștilor! Așa a deveni aproape imposibil de cernut între fabulații, zvonuri, bîrfe și adevăruri.

Cîrîiala nervoasă a coțofenelor continuă cu fotografii, cu filmări de pe camere stradale, cu mărturisiri incoerente de patroni speriați, ce vrei, domnule, e calul meu, ce aveți cu el?, cu  trimiteri la ruși, la americani, la  secolul trecut, la Zelea Codreanu, la  Troiță, aruncînd în vînt știri și pagini dintr-un dosar de prin toamna anului 2000, întocmit la cererea lui Radu Timofte și trimis parlamentului. Legionarii, aceiași pe care i-a invocat și Ion Iliescu la primele amenințări, la venirea minerilor, reapar la toate  situațiile de criză în care guvernul sau președintele cad în hazna. Umbra lor este scoasă din uitare și reproiectată pe clădiri și transformați în amenințare cumplită – ultima soluție pusă la bătaie pentru a ieși din rahat.

Rețeta cu legionarii, combinată cu rețeta pericolului rusesc, cu cea a ungurilor care ne pîndesc Ardealul (minimalizînd astfel toate preocupările reale, dar discrete ale acestora) și cu războiul asimetric, toate au fost folosite alternativ și la nevoie pentru păstrarea puterii și pentru ieșirea din diverse încurcături, inclusiv din situații dificile, generate de prostie crasă.

Horațiu Potra poate pleca acasă cu Diplomă de onoare din partea  guvernului și a lui Marcel Ciolacu personal, precum și cu mulțumiri camaraderești din partea conducerii SRI pentru amabilitatea cu care a jucat rolul marelui pericol pentru țară, ajutînd SRI-ul să pună în operă această minioperetă postelectorală. La urma urmelor, portretul lui Horațiu Potra cu calota sa lucioasă ca o minge de handbal s-a lipit definitiv de numele lui Călin Georgescu și nu va dispărea de acolo pînă cînd Georgescu nu cade din lista scurtă a principalilor candidați la președinție.

Adevărul este că înscenarea cu Horațiu Potra a dat o mînă de ajutor la fixarea semnelor de întrebare pe  fruntea inamicului public al SRI, al PSD, al președintelui Iohannis, al liberalilor și al progresiștilor cu fustă și pantaloni (după caz!). Succesul operațiunii nu a fost atît de mare încît alegătorii să-l ignore, să-l uite sau să îl fluiere pe  Călin Georgescu. Ba, aș zice că grosolănia înscenărilor, în loc să-l doboare l-a consolidat și l-a transformat într-o vedetă națională, gata să câștige următoarele alegeri din chiar primul tur cu 60-80%. Din păcate, mintea lor de milițieni mai spilcuiți, în loc să vegheze și, eventual, în cel mai rău caz, să producă alternative, a folosit  aceleași mijloace tipice anilor de după război. Doar arestarea și împușcatul în ceafă în fundul grădinii ce le-au mai rămas de folosit.

În ciuda înscenării stupide cu atacul asupra Bucureștilor, promovat cu atîta suflet de gîștele de la A3 și Digi24, Călin Georgescu a rezistat și supraviețuiește mai puternic ancorat în opțiunea alegătorilor, așteptînd parcă deschiderea dosarului penal care să-l transforme într-un erou popular sau chiar arestarea care să-l ridice pe soclul de martir.

Ce nu înțeleg milițienii noștri spilcuiți și prostovanii de politicieni care se uită la el și-i cîntăresc  formulările patetico-metaforice cu aerul celui care se uită la un dușman și-și  zice în gînd „băă, te mîncăm cu fulgi cu tot”.

Milițienii aflați la pupitrul politicii naționale (și care se vor și la un volan al  gîndirii) nu-și dau seama că  Georgescu se poate topi în infinit și tot nu mai dispare, pentru că, după încercarea sistemului de a-l bloca, numele lui și arătarea sa lumească reprezintă deja expresia nemulțumirilor populare, a exasperării, a  silei pentru  hoția și disprețul politicienilor. El este deja emblema unui refuz  aproape generalizat al sistemului. Și dacă îi înscenează un dosar de condamnare, tot nu lor le mai vine rîndul. Vor trebui să îl blocheze pe George Simion și apoi pe cine va prelua ștafeta și tot așa pînă cînd poporul se va regăsi într-un președinte.

Tentativele grosolane de minimalizare a lui Călin Georgescu (nu a spuselor sale) au declanșat energia obligatorie pentru o reacție pe termen lung. De acum încolo, nimeni nu știe încotro se duc lucrurile. Cu influența americană, cu abila intervenție franceză sau cu interesele germane?

Diversiunea cu Horațiu Potra, pe lîngă tentativa de discreditare a lui Călin Georgescu, a urmărit și ecranarea jocurilor de culise menite să-l reeșapeze și reconsidere pe interlopul impostor numit Marcel Ciolacu. Cel care, pe 25  seara, după rezultatele certe ale primului tur, era și caricatura PSD și out din alegeri și demisionar. Și care, ca la jongleriile de circ, s-a salvat cu convocarea CSAT și cu anularea  alegerilor. Pe nesimțite, sprijinit de comandoul său restrîns, el a revenit în fruntea partidului, a pompat  mizerie în cîștigătorul primului tur prin Antenele 1 și 3 și prin Digi 24 și acum este nou, parfumat și lustruit și tot în fruntea PSD-lui, pe fotoliu de prim-ministru, gata să-și șteargă urmele învîrtelilor și să candideze iar la postul de președinte.

Gîndirea politică de tip golan descurcăreț a triumfat. Am traversat un ciclu aproape complet cu alegeri locale, parlamentare și europarlamentare, ba și cu un crac de prezidențiale și tot Marcel Ciolacu a rămas în fruntea bucatelor și tot Iohannis trage sforile de la Cotroceni. Parcă am fi blestemați și ne-am fi lăsat  învîrtiți de sute de ori în roata timpului și ca să aterizăm în aceeași pătrățică nenorocită din care am plecat, urmînd să mai trăim încă un mandat sau două sub același acoperămînt și să sperăm că poate-poate la următoarea tură se va schimba ceva.