EXCLUSIV Profesorul Rob Pieters: Blocajul angajărilor din spitale condamnă copiii la moarte

Voi discuta astăzi cu unul dintre cei mai mari oncologi pediatri din lume, profesorul Rob Pieters. Vă invit să descoperiți ceea ce a spus referitor la cancer, la metode de tratament, dar vom vorbi și despre ce se poate face când nu se mai poate face nimic. 

Construirea noului spital de oncologie pediatrică din curtea Spitalului Marie Curie, un proiect susținut din donații private prin Asociația „Dăruiește Viață”, a adus în sistemul public de sănătate o infrastructură nouă și echipamente moderne. Odată cu spațiul fizic, a fost inițiat și un proces de implementare a unor proceduri medicale aplicate în clinicile occidentale. Pentru a integra aceste proceduri, s-a apelat la expertiza specialiștilor străini.

Profesorul Rob Pieters se află la București pentru a superviza acest transfer de know-how. Medici, asistenți și psihologi români preiau protocoale integrate de tratament folosite în Olanda. Noul centru permite efectuarea majorității etapelor terapeutice sub același acoperiș, reducând transferurile pacienților între diferite unități spitalicești.

Totuși, extinderea spațiului de tratament a scos în evidență o problemă cronică de sistem. Profesorul Pieters notează că numărul pacienților s-a triplat datorită noilor facilități, însă organigrama a rămas neschimbată, fiind supusă unui blocaj al angajărilor dictat de la nivelul ministerului. Această lipsă a asistentelor medicale afectează direct capacitatea de a utiliza spitalul la potențialul său maxim.

Ce i-a plăcut profesorului Pieters în România?

Cotidianul: Ați vizitat România de mai multe ori în ultimii ani pentru a sprijini acest proiect. Sunt curios, ce vă place cel mai mult la țara noastră sau la oamenii de aici? Ce vă impresionează cel mai mult de fiecare dată când vă întoarceți în România?

Prof. Pieters: Ei bine, ceea ce mă impresionează cel mai mult este de fapt noul centru de aici, noul centru de oncologie pediatrică, pentru că nu am mai văzut așa ceva… Am văzut multe spitale la viața mea, iar în Europa Centrală și de Est nu am mai văzut un spital ca acesta. Deci este extrem de impresionant. Și este un centru de oncologie care poate oferi toate etapele tratamentului pentru copiii cu cancer – ceea ce noi numim un centru comprehensiv de oncologie pediatrică –, astfel încât pacienții nu trebuie să mai călătorească de la un spital la altul pentru a beneficia de diferite elemente ale tratamentului. Și nu am mai văzut așa ceva până acum în această regiune a Europei.

Infrastructura este vitală pentru a reduce epuizarea fizică a copiilor aflați sub tratament cu citostatice. De la sălile de operație până la aparatura de radioterapie, totul a fost gândit pentru a menține pacientul într-un mediu sigur, controlat și prietenos.

Ce e diferit la Marie Curie?

Cotidianul: Noul spital în care ne aflăm acum, construit de Dăruiește Viață la Marie Curie, a fost conceput pentru a schimba radical standardele de îngrijire din România. Din perspectiva dumneavoastră, cum completează această nouă infrastructură transferul de cunoștințe pe care Centrul „Princess Máxima” îl oferă personalului medical?

Prof. Pieters: Această clădire este unică deoarece deține toate elementele de care ai nevoie pentru a trata un copil cu cancer. Se poate face chirurgie aici, au săli de operație superbe pe care suntem invidioși. Au o unitate de terapie intensivă pediatrică foarte bună, de care ai nevoie pentru a trata copiii cu cancer, deoarece tratamentele sunt extrem de intense. Au o secție de oncologie bună și au chiar și radioterapie, pe care noi nu o avem în centrul nostru. Noi trebuie să mergem alături, la centrul de oncologie pentru adulți, unde sunt radiați și copiii, dar aici puteți face radioterapia în aceeași clădire pentru copii. Acest lucru este unic, este unic în Europa.

Transferul de expertiză și formarea unei echipe multidisciplinare

Clădirea în sine nu vindecă copiii. Pentru a salva vieți, este nevoie de specialiști instruiți la cele mai înalte standarde globale. 

Cotidianul: În calitate de fondator al Centrului „Princess Máxima”, ați construit un standard de aur pentru oncologia pediatrică din Europa. Cum evaluați evoluția echipei medicale de aici, de la Marie Curie, de când a început colaborarea?

Prof. Pieters: Ceea ce observ este că aici sunt mulți medici specialiști tineri, iar dezvoltarea lor este foarte rapidă; ei beneficiază de instruire în multe aspecte diferite privind modul de tratare a copiilor cu cancer și deprind aceste cunoștințe în diferite instituții de top din lume, ceea ce este un lucru excelent de văzut. Și nu doar oncologii sunt instruiți la un nivel foarte înalt, ci și chirurgii, personalul din zona de diagnostic, ajutăm la instruirea echipei psihosociale, a asistentelor.

Cotidianul: Și cum este implicat personalul medical în astfel de schimburi de experiență sau activități similare cu Centrul „Princess Máxima” ori cu alte centre din Europa?

Prof. Pieters: O facem în două moduri. Pe de o parte, specialiștii noștri vin cu toții aici pentru a instrui și a educa oamenii de aici. Pe de altă parte, personalul de aici vine la noi pentru ceea ce numim stagii de observare (observerships), burse (fellowships), și nu vin doar singuri, uneori vin ca o echipă întreagă. De exemplu, pentru un copil cu o tumoare cerebrală nu ai nevoie doar de un oncolog, ci și de un radioterapeut, un neurochirurg, un psiholog, un endocrinolog și un neurolog, iar ei vin ca echipă la noi, inclusiv pentru consolidarea echipei (team building). Apoi se întorc și lucrează aici ca o echipă.

Paradoxul românesc și blocajul administrativ care costă vieți

Dacă din punct de vedere medical progresele sunt uimitoare, realitatea administrativă din România aduce cu sine provocări majore. Prof. Pieters lovește direct în problema cronică a sistemului public de sănătate românesc.

Cotidianul: Fiecare sistem de sănătate din Europa are caracteristicile sale unice. Care sunt cele mai mari provocări sau bariere pe care le-ați identificat atunci când ați implementat standardele internaționale în România?

Prof. Pieters: Aici se vede că este un sistem de sănătate public care este puternic reglementat de Ministerul Sănătății, ceea ce în sine este în regulă, dar uneori blochează progresul și viteza cu care poți inova. De exemplu, numărul de pacienți s-a triplat la Marie Curie. Înainte de noua clădire, ei tratau 40 de copii nou diagnosticați cu cancer pe an. În decurs de un an, au tratat 120 de pacienți pediatrici nou diagnosticați cu cancer. Însă numărul de asistente este în continuare același, pentru că nu este permisă angajarea de asistente. Există o blocare generală a posturilor în țară. Și cred că ar fi bine dacă ministrul ar face excepții de la această regulă pentru a trata copiii cu cancer în mod corespunzător.

Pentru fiecare euro folosit pentru tratarea unui copil cu cancer, statul primește înapoi 6 euro

Cotidianul: Deci administrația română ar trebui să angajeze mai multe asistente și mai mult personal medical aici?

Prof. Pieters: Da, și întotdeauna acest lucru este privit ca fiind costisitor. Însă știm din studii independente realizate de economiști din domeniul sănătății că fiecare euro pe care îl folosești pentru a trata un copil cu cancer va fi returnat societății, deoarece acest copil trăiește foarte mult timp. Pentru fiecare euro investit, primești 6 euro înapoi. Și construițești un centru de top, foarte bun, pentru copiii cu cancer, care poate vindeca mult mai mulți copii. Iar pentru că rata de vindecare din România este în urma celei din Europa de Vest, mulți copii mor inutil. Iar acest lucru este, de fapt, inacceptabil. Dacă știi că îi poți vindeca, dar nu o faci încă. Și asta este o mare problemă.

Dincolo de tehnica medicală se află trauma psihologică

Cancerul pediatric nu este doar o luptă biologică, ci un tsunami emoțional devastator pentru copil și familia sa. Modul în care se raportează medicii la această vulnerabilitate dictează adesea calitatea vieții pe parcursul internărilor îndelungate.

Cotidianul: Dincolo de statistici și pregătire medicală, un diagnostic de cancer pentru un copil este o veste devastatoare pentru o familie. Din ceea ce ați observat în cariera dumneavoastră, cum a reușit această colaborare și noul mediu de la Marie Curie să schimbe experiența emoțională și psihologică a copiilor și a părinților în timpul tratamentului?

Prof. Pieters: Nu poți trata un copil cu cancer doar dintr-un punct de vedere medical-tehnic. Deoarece impactul fricii că îți vei pierde copilul este imens. Iar dacă îți pierzi copilul, acesta este cel mai groaznic lucru care ți se poate întâmpla în viață. Deci sprijinul psihosocial este foarte, foarte important. Și am primit un grant de la Uniunea Europeană pentru a ajuta spitalul Marie Curie să dezvolte o îngrijire psihosocială mai bună. O altă parte care este foarte importantă este îngrijirea paliativă. Astfel, dacă copiii nu mai pot fi vindecați, modul în care mor este un aspect foarte important. Acest lucru ar trebui să fie cât mai pașnic posibil.

Ce se mai poate face când nu se mai poate face nimic?

Cotidianul: Deci, la Marie Curie există un centru de paliative pentru copiii care nu mai pot fi vindecați?

Prof. Pieters: Nu, nu este așa. Îngrijirea paliativă este oferită copiilor care sunt tratați aici pentru cancerul lor. Nu este o situație în care să spunem că aducem pacienți de pretutindeni pentru ultima fază a vieții lor într-un centru separat. Nu așa funcționează lucrurile. Deoarece, dacă copiii sunt tratați undeva și dacă nu mai pot fi vindecați, ei vor muri acolo. Însă cel mai bun lucru este ca ei să moară în propriul lor mediu și să nu meargă într-un alt institut pentru asta. Și sunt foarte fericit să văd că Marie Curie înființează acum această secțiune de îngrijire paliativă a unității pentru a trata copiii și în această cea mai dificilă fază a vieții lor într-un mod adecvat.

Proiecția pentru următorii cinci ani

Privind spre viitor, fondatorul Centrului „Princess Máxima” este optimist cu privire la capacitatea României de a deveni un pol de excelență în regiune, odată ce toate barierele administrative vor fi depășite.

Cotidianul: Ce rol sperați că vor juca societatea civilă și comunitatea medicală locală în următorii 5 sau 10 ani în tratamentul oncologic pentru copii?

Prof. Pieters: Cred că Centrul Marie Curie va fi un centru foarte important. Peste 5 ani de acum încolo, va exista un personal foarte experimentat, deoarece văd atât de mulți pacienți. Iar noi îi ajutăm dacă lucrurile sunt dificile, îi ajutăm cu totul – cu diagnosticul, cu alegerea protocolului de tratament. Uneori facem părțile foarte dificile ale tratamentului la Centrul „Princess Máxima”. Atunci, specialistul român vine cu pacientul la noi. Noi facem partea dificilă și apoi trimitem pacientul direct înapoi pentru restul tratamentului la Marie Curie. Și mă aștept ca în 5 ani acest lucru să nu mai fie necesar, pentru că totul se va putea face aici.

În loc de încheiere

Dincolo de infrastructură și de protocoalele medicale importate, funcționarea noului centru de oncologie pediatrică de la Marie Curie depinde direct de deciziile administrative. Observațiile Profesorului Rob Pieters reflectă un contrast clar între o clădire modernizată prin eforturi private și un aparat de stat care menține blocate posturile necesare operării acesteia la parametri optimi.

Echipamentele avansate și spațiile noi necesită personal uman pentru a asigura continuitatea tratamentelor și monitorizarea pacienților. Fără asistenți medicali suficienți și fără personal de suport, capacitatea reală a spitalului rămâne subdimensionată în raport cu standardele proiectate și cu nevoile existente.

Odată cu implementarea parteneriatelor internaționale, procedurile medicale sunt deja disponibile la București. Eficientizarea lor se află acum exclusiv în sarcina autorităților, care trebuie să aprobe deblocarea resursei umane.

Pe la ora 09:45 coborâm către ieșire. E ciudat să zic că a fost frumos într-un spital? Nu știu. Un lucru e cert: pentru câteva zeci de minute nu am mai fost în România.