Crăciun climatic și lacustru

Cînd un prieten îmi spunea că mă așteaptă la Cluj unde ninge ca în Frații Grimm au început să mă copleșească parfumuri și imagini din iernile de altădată. La Turmaș ploua mărunt, ca să nu zic căcăcios, dezolant, de toamnă chinuită să se întindă pînă în ianuarie. Am vrut să pornesc spre Cluj și să agit o crenguță cu clopoței la ușa unor prieteni. Numai că mai tîrziu, în noapte, un altul m-a sunat din același Cluj romantic al studenției să-mi spună că acolo plouă de trăznește. Numai fulgerele lipsesc! Ce să zic? Schimbările climatice care ne sălbăticesc!

Am luat satul la pas, însoțit de un cîine părăsit, plecat și el în căutarea unui prieten. Ici și colo, luminițe prin hăuri de întuneric și din nou cîte o luminiță, ici și colo, cu miros ridicat din oalele cu sarmale puse la fiert. Niciodată n-am trăit un așa Crăciun ploios. Cînd trec prin fața ferestrelor de la casa noastră văd apa cum se scurge de pe acoperișul bisericii și ploaia cum bate pe șura vecinului. Din cele două imagini iau pulsul vremii și ”profețesc” timpul probabil. Cînd este soare, o lumină ca din cer bate pe turla argintie a bisericii. Cînd este ger, turla și acoperișul scînteiază, iar cînd ninge, de pe fereastra încăperii în care dorm văd un cerceaf alb întins peste toată șura vecinului.

Crăciunuri ploioase vor fi fost doar în notițele cu creionul făcute pe coperțile Evangheliarului de la Biserica noastră ortodoxă. Acolo erau notate și cutremurele, cele două războaie mondiale și ninsorile copleșitoare din luna mai sau de la început de iunie. Dar ploi îndelungi în ziua de Crăciun, eu nu-mi aduc aminte. Zăpezi pînă la gît, da, cîte vrei, viscole de nu vedeai mai mult de doi-trei metri în fața ochilor, la fel. Au fost nenumărate și de cîteva ori tot satul a trebuit să iasă la curățat zăpada de la hula Turdașului sau de la Drumul Țării. Așa se spunea la noi cînd era vorba despre șoseaua care lega Deva de Alba Iulia.

-Trec camioanele cu militari pe Drumul Țării!

Sau

-A trecut Muncitorul de patru!

Muncitorul de patru era un tren personal cu 20 de vagoane care aducea oamenii de la Hunedoara. Iar cel de la Cugir, tot un tren cu muncitori de la schimbul unu, la fel de lung, se numea Cugireana și amîndouă tăiau orizontul între 16,30 și 16,45.

Drumul Țării, la care fiecare familie prestase un număr de zile de ”ieșit la corvoadă” (așa se numeau zielele neplătite de muncă obligatorie pentru construirea Șoselei Naționale E 79). Pentru noi, țara avea un drum care ne lega pe toți, sat de sat și oraș de oraș. Celelalte, între sate și comune sau orașe mai mici, peste Mureș, peste cîmpuri sau peste munți erau drumuri obișnuite, căi și cărări, poteci și biete drumuri județene. Național, adică un ”drum al țării”, era doar acesta, pe care au trecut și rușii, și nemții, şi comuniștii, și trupele ungurești, și pe care circulă astăzi cei care vin din străinătate sau cară prostește la export tot ce se poate vinde. Şi la care Drum al Țării, ai mei au prestat cu carul cu boi pînă cînd lucrările au ajuns aproape de Alba Iulia și despre care bunicul zicea adeseori:

-Mă, ăștia ne țin la corvoadă pînă ajungem la Micăsasa!

Şi care drum, cu vremea, a devenit prea aglomerat și prea îngust periculos și a fost copleșit de autostrada plătită firmelor străine ca să fie gata mai repede.

Plouă de Crăciun, un lucru atît de neobișnuit pentru noi, cei rămași să povestim despre iernile de pomină de altădată. Nimeni nu iese din casă, nimeni nu merge la neamuri și în ospeție, iar colindătorii fug cu umbrela de la o casă la cealaltă. Şi pe urmă îi aduc sub ”parapleu” pe ceterașii cu viorile ascunse sub laibăr. Crăciunul are altă față. Una climatică, umedă, șiroiată de ploaie, cenușie, cu oameni care se tem de petreceri. Ba aș zice că se ascund, că tac, că fug și de umbra lor, că se tem de prețul curentului, de bani, de impozite, de șomaj (”cutare a rămas fără servici!”).

Anul ăsta am avut un Crăciun climatic. Mai ud, mai politic, mai ateist, mai nemțesc!

Am tăiat tot satul în lung, pe singura lui uliță luminată din doi în doi stîlpi. Din cele 32 de case, la numai patru sau cinci am văzut tremurînd pe pereți jocul luminițelor roșii, verzi și albastre din pomul de Crăciun. La cele mai multe, lampa era mică și cîinele dezlegat.

La una singură întunericul persistă de cîteva luni. Pentru multă vreme, nimeni nu va aprinde o lumină. A murit Maria, o femeie singură, ieșită la pensie, fiica altei femei singure cunoscută sub numele de Nana Nica. Vreme de trei decenii, Maria n-a avut pe nimeni și s-a dus fără să lase urmași. Ea a fost secretara Consiliului popular comunal, singura în drept să elibereze certificate de naștere și de deces. Era o mare cinste pentru care toată lumea îi spunea ”Domnișoara Maria de la primărie”. Mama ei, cunoscută drept o femeie la fel de singură și puțin zmucită, a lucrat ca îngrijtoare la caii doctorului veterinar al comunei. Își iubea caii mai mult decît pe stăpnii lor.

Se zice că într-un an, doctorul veterinar al comunei a trebuit să plece cu trenul de 6 dimineața la Timișoara și a rugat-o pe nana Nica să îl trezeacă pe la patru și jumătate. Numai că pe la două noaptea, la al doilea cîntat al cocoșilor, nana Nica i-a bătut la fereastră și i-a strigat:

-Domnul doctor, mai am mult pînă să vă trezec la patru și jumătate?

La mai mult de jumătate din cele 32 de case din cîte sunt în Turmaș locuiesc oameni pe care nu-i cunosc și nu știu de unde au venit.

Și nici nu aș putea să vă spun ce fel de povești au adus cu ei!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 51

58 de Comentarii

  1. Da, toți cu porcul copt la butelia cu gaz rusesc pe masa de Crăciun nu se mai gândesc la profețiile lui sov! Occidentul ne-a anunțat oficial că nu mai primesc la munca de jos nevaxinati. Generație, sov ne spune că va fi vai de mama nostra la anul din punct de vedere financiar. Nu se știe dacă trezoreria va mai returna banii fraierilor depuși in conturile statului. Om trai și om vedea!

    • ba, daca vi in fictiunea roma-nia, tre sa vi sa ti se bage beneficii. Ca nu vrei sa intri la munca sal faci bogat pa tradatoru tatar gen basescu. Ai munci pantru societate, dar nu pantru basescu, aleagasar cenusa de neamu lui de tatari.

      ca mult popor si tara au distrus tatarii astia, millioane de familii cu bunici si copii. Omorate dealde basescu.

      ba taica, car mai steti instare sa stati pa picioare, in capitalism, tre sa va sculat sa indepartati molima capitalista de pe teritoriul ala blestemat. Ati ajuns cersetorii europei pa baza tatarului basescu si neamu lui. La ce viata sa va mai asteptati in capitalism, versiunea tatareasca de teleorman?? Nu pensie, nu spitale nu nimic, ci va euthanizeaza can nu le mai produceti nimic la alde basescu, iliescul, petre roman, constantinescu etc etc si etc, tatari blestemati de ilfov si teleorman.

  2. Cad fulgii mari încet zburând,
    Si-n casa arde focul,
    Iar noi pe lânga mama stând
    De mult uitaram jocul.
    De mult si patul ne-astepta,
    Dar cine sa se culce?
    Rugata, mama repeta
    Cu glasu-i rar si dulce

    Cum sta pe paie-n frig Hristos
    În ieslea cea saraca,
    Si boul cum sufla milos
    Caldura ca sa-i faca,
    Dragut un miel cum i-au adus
    Pastorii de la stâna
    Si îngeri albi cântau pe sus
    Cu flori de mar în mâna.

    Si-auzi! Rasar cântari acum,
    Frânturi dintr-o colinda,
    Si vin mereu, s-opresc în drum;
    S-aud acum în tinda
    Noi stam cu ochii pironiti
    Si fara de suflare;
    Sunt îngerii din cer veniti
    Cu Leru-i Domnul mare!

    Ei cânta ‘naltator si rar
    Cântări de biruință
    Si pâna nu taceau la prag,
    Noi nu vorbeam nici unul
    Sarac ne-a fost, dar cald si drag
    În casa-ne Craciunul.
    Si când târziu ne biruia
    Pe vatra calda somnul,
    Prin vis vedeam tot flori de mar
    Si-n fașe mic pe Domnul.

    (G. Coșbuc)

  3. Craciun Fericit si un An Nou Bun 2022 dle Nistorescu! Multumesc pentru articolele dvs, pentru omenie si verticalitate.

  4. O poveste de felul acesta ar trebui sa fie o lectie de istorie pentru copii , la scoala. Daca vrem sa le ramana ceva in cap. Daca vrem sa-si respecte inaintasii. Toata lumea de la politicieni, jurnalisti, mari profesori acuza / STATUL/, ba ca nu le da bani, ba ca nu le face ce trebuie , ba ca Statul este cel mai prost manager…etc. Dar eu stiu ca statul suntem noi poporul. Si atunci cand se fac acuzatii, nimeni nu se simte prost? Sau mai bine spus , jignit? Se fura munti, paduri, terenuri, mine, aur, bani din buget, nimeni nu se zbate, in afara de cativa jurnalisti si 2-3 judecatoare si acelea femei , toata lumea crede ca se fura din ceruri, de la straini, de fapt se fura din buzunarele noastre. Oamenii nu sunt altceva decat niste maimute fara par. Daca nu exista educatie nu rezulta o societate in firea ei.

  5. Are autorul un asemenea talent încât intri voios și uscat în povestea lui și te trezești s-o părăsești trist și plouat !
    Dar mult mai încărcat sufletește , mai acut stăpânit de un sentiment de care te credeai oarecum părăsit .
    Mulțumiri, maestre !

  6. Superb text.

    Trecand peste partea literara, a cui e vina ca „patriotii” si-au abandonat casele si pamantul?
    30 de ani s-au inaltat imnuri unor solutii economice paguboase.
    Doar nu de ieri pleaca romanii in pribegie.

    Chiar si in comunism toata viata lor tinerii din mediul rural, mai ales in zonele de deal si munte, au primit sfatul „tine-te de scoala ca sa poti pleca de aici”. Atunci plecau in pribegie spre orase, nu puteau pleca din tara.

    In plus, sunt covins ca veneticii veniti in locul celor plecati s-ar putea sa aprecieze mai mult locurile respective.

  7. Ce frumos! Chiar daca realitatea care v-a inspirat e tristă, fara strălucirea din lumea dvs. de odinioară. Va rog mai scrieți reportaje!

  8. Maestre simți viata și pulsul ei ca nimeni altul. Suntem aproape unul de de altul dar nu ne cunoastem așa e și la oraș un pic mai incolo pe valea Mureșului. Un Craciun fericit tuturor ! ??

  9. La noi, lângă Săliștea Sibiului, este primul an fără Ceata Junilor, primul an fără colindători. Au plecat toți în Jermania SSaSSului la sclavie. Lumea tradițiilor s-a gătat

  10. E bine ca satul emigreaza la oras,la civilizatie, dar tot avem cei mai multi tarani din Europa,cam 30% din „fermierii” Europei:))Cu armata asta imbatranita inainte de vreme , nici in comunism, nici in capitalism nu poti face agricultura la nivelul potentialului
    Satul ar trebui sa devina o mini statiune de vacante si atat!

  11. Când citesc acest editorial plouă la fel de bolnăvicios în Ploiești. Dar sufletul mi-e senin parcurgând rândurile care descriu niște meleaguri frumoase pe care le cunosc bine. Am viețuit în această zonă în perioada 1979-1980, când am fost tânăr stagiar la Uzina Mecanică din Cugir. Îmi reamintesc drumurile pe care le făceam adesea la Orăștie și Deva, la Alba Iulia. Da, Alba Iulia unde am ascultat prima dată un cor liturgic cântând colinde de Crăciun! Îmi amintesc de localități cu nume pitorești: Romoș, Pișchinți (aflate nu departe de Turdaș), de Șibot, unde se află chiar pe peronul gării un monument care evocă bătălia de la Câmpia Pâinii dintre oastea comitelui Timișoarei Pavel Chinezul și ordia turcească. Iar mai sus de Alba Iulia- Bărăbanț, Sântimbru, care „mere” mai departe spre Teiuș, Coșlariu, până la Micăsasa, către Blaj. Iar o țâră spre soare-răsare avem Balomiru, Tărtăria, Pianu de Sus…
    Amintiri frumoase, dintr-o vreme când și clima mergea pe un făgaș cât de cât normal!

  12. Superba povestire, cu radacini in viata satelor ardelenesti, dle. Nistorescu citind minunea, ne-ati inseninat ziua ! Sanatate la dvs. si viata lunga va dorim !

  13. Cornel Nistorescu, Multumesc si Craciun Fericit ! Aidoma tie am „batut” si eu la picior satele si imprejurimile Dumnezeiesti ale Orastiei, Turmasului, Turdasului, Dealul Pemului, Fata Mosului si pana mai departe, la Tzatzele Gorganului si hat si mai departe in mirificul Hateg, Cugir, Simeria, etc. O Tempora ! O Mores ! Acolo, in Muntii Orastiei, Campia Blajului si Muntii Apuseni se afla Inima Gradinii Maicii Domnului si a Romaniei, un Sanctuar Natural Unic ca frumusete pe Globul Pamantesc unde a fost plamadita Etnogeneza Poporului Roman si limba noastra care este cea mai mare comoara a poporului roman si a Bisericii Ortodoxe Romane.

  14. Frumos, maestre. Frumos și trist. Peste toată frumusețea satului de altădată s-a așternut ploaia zilelor noastre ca sa-i amintească vieții ca fără Iisus sunt, asemene majoritatii satelor actuale, mohorâte precum o ploaie de iarna.

  15. Ceea ce regret citind aceste rânduri amar- nostalgice este că oamenii autentici din satele românești au dispărut și dispar an după an, se ruinează înfățișarea locurilor natale, se pierd păstrătorii de meșteșuguri și tradiții. Intri într-un sat și rar mai găsești o bunica sau un bunic cărora să le dai binețe,nu mai vezi copii jucandu-se…nu mai vezi vecini vorbind pe la porți…Mulțumesc și eu d-lui Nistorești pentru că a găsit liniște și răgaz la Tormas sa ne „nistoreasca”( meșterească) pe scurt o asemenea poveste! La multi ani sănătoși d-lui Nistorescu și celor din echipa Cotidianul care iubesc mai mult caii decât papagalii!

  16. De aceea pradatorii capitalisti din Occident au dat Lovitura de Stat in Dec. 89 in Romania. In 32 ani Datoria Romaniei a crescut de 66 de ori fata de Dec. 89. „Bugetul.ro vă prezintă astăzi date obținute, în exclusivitate, de la Banca Națională a României, despre evoluția datoriei externe totale a țării noastre, între anii 1990-2021.

    Potrivit informațiilor intrate în posesia Bugetul.ro, în decembrie 1990, datoria externă a României urcase deja la 2 miliarde de euro.

    În septembrie 2021, datoria externă a României era de 133,6 miliarde de euro, așa cum se poate observa în tabelul prezentat, în exclusivitate, astăzi, de Bugetul.ro.

    Între anii 2000 și 2013, datoria externă totală a României, pur și simplu, a explodat. Dacă în decembrie 2000 țara noastră înregistra o datorie de 12 miliarde de euro, în decembrie 2013 aceasta a ajuns la 100,8 miliarde de euro.”

  17. Rectificare: „…dl Nistorescu a găsit… liniște și răgaz la Turdaș…”

  18. Are dreptate domnul Ion Cristoiu! Sunteti cel mai bun jurnalist de reportaj. Mi-ar placea sa citesc mai multe articole de genul acesta in Cotidianul. Sa aveti sarbatori fericite si multa sanatate !

  19. Frumos, trist uman si implacabil pierdut (timp, locuri, trairi, obiceiuri) – insa, fara false si amagitoare poze de „maxima” fericire on line, mall-uri „izbavitoare”, rudotel cu spume, unice si proprii teorii si eterna victimizare a calailor deveniti luptatori anti comintern / securitate (si a tuturor sperietorile inventate spre deplina desimulare a unor trecuturi tenembroase), jigniri si profunde „dezbateri” cu si despre mama si pe a matii, Craciunul (sarbatorile) noastre a ratacitilor „postrevolutie” nu mai au nici un farmec.

  20. Acu va recunosc Domnule Nistorescu! Craciun si An Nou cu bucurii!

  21. La mulți ani ! și Crăciun liniștit! domnule Nistorescu.
    Mulțumesc pentru povestea adevarata dar trista! In alt ziar este un interviu al unui primar din județul Galați, care cu alte cuvinte spune aceleași lucru: am pierdut omenia, am pierdut bucuria de a trai! Moartea Mariei este un simbol puternic care anunța moartea satului românesc…uitat și singur! Încă o data :Sănătate si Crăciun liniștit! dumneavoastră si tuturor!

  22. Pe măsură ce citeam miraculosul reportaj despre locurile dvs. natale , gândul mă trimitea la locurile mele de vis ale copilăriei , un sat dunărean cu nume turcesc , Ghecet , loc de trecere a Dunării din Dobrogea la Brăila . Ori de câte ori calc străzile și casa părintească nu mai recunosc nimic din ce a fost odată . Nimic rural , totul s-a orășenizat . Am rămas doar cu filmul curat al copilăriei mele unice . Felicitări Domnule Nistorescu !

  23. Exista o cronica veche de sute de ani ii spune Gromovnic. Daca vi se pare ciudat ca ploua sa stiti ca in lucrare se spune ca:”daca ploua in ajun de Nasterea Domnului este semn de Ciunma”. Cat despre tunete se pare ca pot fi si in februarie. In acele vremuri s-a intamplat sa fi tunat in februari, iar anul sa fie cu paguba in araturi si asa a ramas in anale. Deci sunt cicluri de zeci, sute, mii de ani pe care noi nu le cunostem asa cum nu stim de ce au fost erele glaciare la sute de mii de ani, iar ultima la doar 13.000 de ani. Cine stie daca nu-s ultimele momente temperaturi acceptabile inainte de o era glaciara. Au fost vremurile cand zapada era de un metru si eu un pitic plin de vanatai de la sanie, apoi cand am incercat schiurile, gandindu-ma la tata cand castiga la slalom urias la juniori. Am avut noroc si ar trebui sa ne bucuram de ceea ce noi am avut sansa sa traim si altii mai putin. Tot din Gromovnic se descrie anul 2022. Poate asa va fi in ianuarie zapada in jurul lui 5 in rest moina DAR spre sfarsitul lui februarie ar putea sa fie iar zapada si ger. Caracteristiaca anului 2022: „An cu moina, roditor si poame multe.” Adica o iarna blanda. In fond e de buni mai ales ca sunt incertitudini financiare si nici gaz nu prea avem in depozite.

  24. „Slobozî-ne gazdă-n casă, c-afară plouă de varsă. Slobozî-ne gazdă-n tindă că noroiu-i pînă-n grindă”, aşa se termina colinda cînd ploua.
    Față de anul trecut, poate şi față de alți ani, au fost mult mai mulți colindători.

  25. Sculati, gazde, nu dormiti
    Vremea e sa va treziti,
    Casa sa vi-o aranjati,
    Flori de mar,
    Si masa s-o incarcati
    Flori de mar.

    Ca umblam si colindam
    La multi ani sa va uram,
    Sa traiti, sa-ntineriti,
    Flori de mar,
    Pentru multi ani fericiti,
    Flori de mar.

    Si la anul vom veni,
    Numai daca ni-ti pofti.
    Si mai multe vom ura,
    Flori de mar,
    Un cocut daca ni-ti da,
    Flori de mar.

    Si colinda nu-i mai multa,
    Sa traia cine asculta!
    Si colinda-i atata,
    Flori de mar,
    Cine-asculta sa traia
    Flori de mar!

    Crăciun fericit pentru tăt Coti și pentru tăți care m-or citit!

  26. „La mai mult de jumătate din cele 32 de case din cîte sunt în Turmaș locuiesc oameni pe care nu-i cunosc și nu știu de unde au venit.”
    Pe ăia n-am de unde să-i știu nici eu, dar știu de și cu cine s-au umplut alte sate și împrejurimi din alte zone ale Țării, , cândva pline de viață, astăzi aproape părăsite de toți, care plecați în străinătate în căutarea unor surse de existență, care urcați la ceruri, fără să ia nimic cu ei, după agoniseala de-o viață ( singurele „„care” mai aduc aminte de cele ce cărau odinioară recoltele ;)) . În schimb s-au ivit cumpărătorii , era să zic colindătorii, că-i vremea lor și nu greșeam prea mult :
    Pe sume ridicole, uneori chiar pe degeaba, apar ca ciupercile după ploaie, amatori de chilipiruri, ei le zic locuri retrase de lume și fără altă valoare decât sentimentală și se umplu din locurile de italieni, olandezi, norvegieni, și alte nații, mai toți cu ceva ponturi primite de undeva că-i rost de sigură și moca aciuare, mai ales că România este singurul stat care are la conducere niște idioți care permit vinderea către străini a pământului strămoșesc.
    Înțeleg că oamenii aceeia, majoritatea în vârstă nu mai pot da biruri la stat pentru niște terenuri și locuințe ajunse la un grad nepermis de deteriorare, dar nu mai bine le cumpăra Statul și le trecea în patrimoniul național, decât să ajungă pe mâini și interese străine ?!

  27. Cotidieni, deschideți ușa
    C-am venit și noi acușa
    Și de ni-ți trece de „prag”
    O să colindăm cu drag :

    Să fiți gazde sănătoase
    Și să ne primiți prin case
    Mai cu bune, mai cu rele
    Însă plini cu toate cele.

    Comentarii de tot felul
    După cum ne este zelul
    Inima și bunătatea
    Interesul , vanitatea

    Unii mai deștepți ca toți,
    Alții, mai șireți și hoți
    Doar de inimi cătrănite
    Și de nike-uri șterpelite

    Colindăm toți autorii
    Deși unii sunt notorii :
    Nu primesc colindători
    Ci doar niște pupători

    Ce le susură-n ureche
    Laude fără pereche
    Pentru ei și șefii lor
    Pe care îi pupă-n coor !

    Nu-i gata toată colinda
    Nu v-am pus toată oglinda
    Ca să nu vă ofticați
    Și commentul să-l blocați ….

  28. Peste dealurile unde se aflau cetățile strămoșilor se vor mai auzi oare ecoul acestor psalmi ?
    PSALMII LUI ZAMOLXE
    cântati numai de către marele preot, o dată pe an, la sărbătoarea Intrării în lumină

    I
    Iată-mă, Zamolxe sunt eu , Stăpînitorul,
    duh de pămînt şi lumină , Mai-marele
    peste douazeci şi unu de rîuri de Soare curgînd,
    peste douazeci şi unu de rîuri de Lună îmbraţişindu- se.
    Bărbat peste bărbaţii mei credincioşi,
    peste femeile credincioase: cădelniţare- n miresme,
    lumină din lumină dedesupt şi deasupra.

    Iată, înfloresc!Peste trupul meu veniţi herghelii
    de cai înaripaţi, bouri şi toate rumegătoarele
    şi paşteţi-mi iarba pieptului puternic,
    îndestulaţi- vă din zorii şi înserările mele
    şi-n rut faceţi dragoste, turme nesfîrşite
    de dragoste peste cîmpiile de dragoste,
    înfierbîntaţi ziua şi noaptea cu patimă.

    Veniţi fiare şi copaci şi păsări
    sub semnul meu şi întăriţi-vă firea:
    dimineţile mele:culcuşuri pentru pui,
    amiezile:leagăn pentru seminţe,
    vulturi, cerul meu podoaba pentru aripi,
    veniţi cu veghea voastră rotundă
    şi rotiţi-vă: hora peste liniştea mea.

    Preoţi, iată însemnele mele:
    Înaltul peste adânc, Ziua peste noapte,
    Duhul peste piatră şi carne, iar deasupra
    Aura mea soare şi stele: sfânta pătrundere
    Preoţi, îmbrăcaţi în aspre veşminte şi armele,
    iată, intrăm în lumină: să bată clopotele
    în iarba şi-n sângele fiilor mei

  29. II

    Iată-ma, Zamolxe sunt eu, nebiruitul
    şi leg lumina de întuneric şi leg
    întunericul de lumină, cu privirile
    adun crugul aştrilor deasupra frunţii mele:
    pentru fiecare om: o stea,
    pentru fiecare copac: o rază,
    pentru fiecare sălbăticiune: o noapte de spaimă.

    Iata-mă, Zamolxe sunt eu, Taina
    din taina adâncului, Lumina din
    lumina cerului întins şi înalt
    şi de jur împrejur tăcere şi flacără,
    duh peste duhul vostru, limba
    peste gurile voaste, putere
    pentru sângele celor din mine porniţi.

    Veniţi, copiii mei şi atingeţi-mi părul,
    veniţi, fetele mele şi sărutaţi-mi buzele,
    închinaţi-vă gândului meu pururea
    iată sărbătoarea slavei mele, taine
    şi har din mine izvorând pentru voi,
    aici, pe valea de dragoste a cerului,
    împreunaţi-vă şi văzduhul să ţipe, bucurându-se.

    Peste trupul meu culcaţi-vă sângele:
    frumoşii şi frumoasele fiecare pereche
    un cer şi un pământ, taină din taină
    eu în inimă şi căutare şi dor şi-mplinire,
    fiii mei, ficele mele de dragoste şi de dăruire,
    praznicul acesta din trupul meu pentru voi,
    fecundaţi pământul, daţi-i sentimente şi seminţe

    Iata-mă Zamolxe, sunt eu, Stăpânitorul
    peste Soarele din mine, rotund,
    peste Pământul din mine, rotund, legănat
    între cele douăzeci şi unu de râuri din mine plecând,
    din mine munţi şi păduri de putere,
    câmpii de belşug şi purpuriile vinuri
    şi păsări din părul şi umerii mei.

    Peste râurile mele cine va îndrăzni?
    În pădurile mele cine va pătrunde?
    Câmpiile mele cine le va încurca?
    Pieirea lor de la lumina mea!
    Pieirea lor de la râurile mele!
    Pieirea lor in câmpiile mele adânci!
    Pieirea lor de braţele fiilor mei!

  30. Veniţi copii la Muntele de taină: Kogaion,
    în el puterea puterilor şi toate rădăcinile,
    şi aurul şi fierul în adâncul adâncului,
    şi vlaga celor plecaţi dintre voi,
    veniţi la Muntele munţilor cu vârful în cer,
    copii, lumina e a noastră în Marele Pisc,
    veniţi cu arcul şi săgeţile şi toate sfintele arme.

    Marele Zamolxe sunt eu, Nebiruitul
    şi leg noaptea de zi , ziua de noapte
    şi rod dau pământului şi femeilor
    şi bărbăţie, din coapsele mele, bărbaţilor,
    peste Kogaion, iata-mă: scânteietor!
    Clopote sunaţi la marginea duhului meu:
    Intrăm în lumina, în nesfârşita lumină!

    Iata-mă, Zamolxe sunt eu, Stăpânitorul
    peste cer şi pământ, Mai-marele
    peste duhuri înţelepte şi cele de umbră,
    iata-mă, Bărbat peste bărbaţii mei credincioşi,
    har peste femeile mele credincioase,
    între cele douăzeci şi unu de râuri: trup fără trup,
    pentru toţi: apă şi aer şi foc.

    Cetăţile mele, veniţi la Intrarea-n lumină:
    toate drumurile s-au deschis
    spre Muntele îndragostit calăuzindu-vă;
    barbaţi ai trupului fără de moarte
    împodobiţi-vă chipul, înarmaţi-vă braţele,
    aşezaţi-vă-n suflet femeile şi toată obârşia,
    veniţi, în mine timpul înfloreşte.

    Sosiţi! Iată duhurile norilor de întuneric asteaptă
    – dincolo de ei chipul meu de lumină!
    Sosiţi! Pentru voi trupul meu şi toate cele cereşti,
    pentru voi ierburi şi fructe şi păsări,
    pentru voi pietrelor inimă şi zbor
    sosiţi neînvinşilor, acum
    ura săgeţilor voaste spre norii de ură
    Iată, Zamolxe sunt eu, Stăpânitorul!
    Intraţi în lumina mea, biruitorilor
    iată, pâinea şi vinul şi mierea pământului,
    luaţi-le, binecuvântate- s petru cetăţile voastre;
    peste voi duhul meu pasăre orbitoare!
    Nuntiţi-va trupurile!
    Peste toate, şi-n toate sunt Eu! Bucuraţi-vă!

  31. Intr-adevar,nu stiu unde am citit pt.ca am prostul obicei sa nu-mi notez, ca la revolutia din 1989,oricit nu place expresia revolutia, a actionat planeta Pluto,distrugatoare.Nu voi fi niciodata un ocultist deoarece nu-mi pot parasi originile crestine ,dar trebuie sa accept ca tunci s-au distrus multe si tocmai asta face Pluto.O casnicie care de mult era distrusa,dar aici e vorba ce a distrus Pluto pe tot planul social,politic ,general. Nu stiu ce ne asteapta in Epoca Varstorului, dar am omis sa va spun ca urasc Astrologia, cu A,MAre !Totusi va redau ceva „Viata terestra a fiecaruia dintre noi este formata din momente cu Liber Arbitru mai mare sau mai mic si din cateva momente existentiale, cand Liberul Arbitru e zero; in acest caz, individul are o intalnire cu destinul-intalnire care evidentiaza cat de aproape sau cat de departe se afla de drumul pe care si l-a ales in astral, alaturi de ingerul sau pazitor; acest fapt poate fi reliefat de intensitatea socului resimtit si a puterii de adaptare la aceste schimbari bruste, obligatorii. Momentele in care Liberul Arbitru este zero reprezinta Fatalitatea.”Pornisem de la „Astrele predispun, omul dispune! „De aici rezulta ca totusi in cerbicia noastra ,cica sa tinem cont de ASTRE! Sub aceste consideratii ,privesc si articolul despre decaderea , nostalgia privind SATUL COPILARIEI lui C N. Unele decad,altele se inalta. Satul meu personal este undeva in Oltenia, acolo vad eroii magici, lucratori ai Pamintului Romanesc, decazuti, cum spune @Radu Hunor prin vinzari si multumesc Domnului ca inca nu sunt subt „zodie comerciala”.Ce mai pastram?Fiecare ce poate,ne punem speranta in urmasi si ei supusi lui Pluton distrugatoroul!Deci ,putem avea o explicatie uman,si una planetara.Inteleg plingerile dlui.CN, parerea mea este ca putem dispune ,cu niste resurse de salvare sau create si prin efortul nostru!

  32. Excepționale postări ale TU-TU-ROR comentatorilor de pe Forum și excepțional articolul dlui Nistorescu! Totuși, totuși o postare este conformă zilelor noastre și îi aparține lui Micasasa și Micalata de la 9.24! Asta este! Satul trebuie ca să devină un loc de vacanță și nu loc de câștig existența! Dacă academicianul Leon Dănăilă rămânea la Sat ce se mai întâmpla cu cei 44 500 de pacienți operați pe cortex? Doctorul Pesamosca îngerul Copiilor mai salva vieți? Profesorul Ioan Lascar de la Floreasca îmi mai salva mie mâna și zeci de mii de operații aparent imposibile? Omul trebuie să plece de la părinți, să își cultive sufletul în centre universitare, să devină medic, poet, profesor, cercetător, artist, geniu și nu să stea la coada vacii și atunci când vine Dl Nistorescu și Tica din București dânșii să ia poziția de drepți! Nu dau nimic pe lumea asta pentru lecțiile de fizică atomică predate de profesorul Cilea Marin, nimic pe lumea asta nu dau! Cultura este hrana sufletului pentru mine „nesuplinita” nici de 5 litri de lapte ecologic, nici de gaina de pe bătătură sau tuica „curată” de prune! Alexandru cel Mare l-a avut profesor pe Aristotel și a cucerit lumea! La țară nu vezi mulți de Aristotel, bun simț da, dar fizică nucleară nu, categoric nu! Bine a zis persoana de la 16 24, casă de vacanță la țară și atât! Nu trebuie să îi condamnăm pe cei plecați! Și ei sunt suflete … Dl Nistorescu dacă ar sta acasă la casa părinților mai mult de 8 zile ar veni pe jos la București! Locul unde nu s-a întâmplat nimic de Sadoveanu și Sicrie de Plumb de Bacovia… Moartea sufletului este cumplită! Din Academician Leon Dănăilă citez: cel mai pervers organ al omului este cortexul! Dacă nu îl soliciți, nu îl pui la muncă zilnic, se atrofiază! La țară nu prea poți ca să îl soliciți! Fizic ești solicitat, intelectual mai puțin! Să luăm lucrurile ca atare!

  33. A mai plouat tare și urât de Crăciun.În Baia Mare crăciunul din 1969 am umblat cu niște prieteni la colindat. Ninsese mult în decembrie urmat de ger totul arăta minunat. În dimineața fe 24 decembrie a început ploaia. Spre dimineața de Crăciun adăugat și efectul omenitului pe unde am colindat era tot mai greu să nu lunecăm pe ghețușul de pe trotuare pe care curgea apa șiroaie. Nimic nou la climă.

  34. Mda !
    Unii când vor, chiar pot ! 😉
    Nu case de vacanță trebuie să ne facem din locurile noastre de baștină, ci muzee păstrătoare de tradiții, inclusiv spirituale, în care să găsim la nevoie liniștea și înțelepciunea celor ce nu mai sânt, sau abia mai sunt, altare de credință și locuri de reculegere, chiar de refugiu, din calea tuturor fackurilor și noutăților imbecile ce vin peste noi, dar mai ales peste urmașii noștri .
    Se zice că cine nu are bătrâni să-și cumpere, dar nu mai bine să avem grijă de ei și să le prelungim existența cu dragostea și recunoștința noastră, lăsându-i în locurile unde și-au petrecut o viață întreagă, cu bune, cu rele ? Pentru că aducerea lor la oraș, „între cei patru pereți” ( vă sună cunoscută expresia ?), departe de lumea lor, le grăbește cu siguranță sfârșitul !
    Merită ca pentru câțiva euro primiți pe casa bătrânească și pentru a scăpa de grija de a-i vizita cât de des ar putea fiecare, să le înnegurăm, chiar să le împuținăm ultimii ani de viață.
    Știți că pe unii lipsa preotului, sau duhovnicului îi afectează mai mult decât cotidienele lipsuri ale vieții dintr-un cătun de la marginea lumii civilizate, cum ne place nouă să ne recomandăm reședințele de la oraș, municipiu, sau capitala, care-i miezul din dodoașcă, uitând că „înțelepciunea s-a născut la sat !”

  35. Romania trezește-te înainte de Bobotează! A, nu contează! Acum când toți stau cu sarmaua in gat, dormim cu burdihanul plin! Guvernanții clocesc alte taxe și impozite! Deja Enel, Electrica și e-on ne-au anunțat că vor veni vremuri grele. Nu mai dormiți in post fiindcă dușmanul atacă dimineața în zori! Succesuri cu soric cald și puțin sărat!

  36. TICA —- CEl mai bun comentariu al d.le de pina acum … ai atita dreptate ! Sa lasam nostalgiile si lamentarile , poetilor ! Tineretea nu se mai intoarce !

  37. La acest comentariu nu am jignit pe nimeni, efectiv pe nimeni! Mi-am exprimat o părere personală și dl Darius a fost de acord cu mine, atâta tot! Cu ce a coborât jos de tot? Zău dacă pricep! In fine! Dle Darius am fost in Turcia, am vizitat Efes, Aspendos unde este conservat, efectiv cel mai bine conservat Colosseum, Amfiteatru al Lumii Antice! Am fost și la Troia, Pergam etc.. In oraș, in Agora era viața și nu în văgăuni sau in sate izolate de lume! Și azi este la fel! Se chinuie cei din Alexandria să aducă medici specialiști la spitalul județean! Cu chiu cu vai a venit unul, unul singur! Ce să faci în Alexandria mai ales iarna? Sa te împuști in cap? La sate e jale! Cine vrea ca să își ingroape tinerețea acolo? Cine vrea!? Nimeni….

  38. „cine are parinti/pe pamant,nu in gand…” cine n-a trait la tara,nu poate intelege farmecul copilariei si nici truda parintilor.
    FELICITARI,Domnule Cornel !

  39. Sunt placut surprins ,si de data asta,de editorialul dvs. de Craciun,domnule Nistorescu!Am cautat pe Google map,satul Turmas!Cateva informatii dar,ceea ce m-a surprins,e o fotografie cu turla bisericii si crucea ei un pic aplecata spre stanga9interpretarea din fotografie!)iar pe Google satelit am numarat vreo 20 gospodarii insirate de-a lungul unui drum comunal! Peisajul e mirific, cred ca satul si acum are o pace ancestrala pe care putini dintre romanii de acasa ori,,diaporeni” ca mine ar putea-o intelege!Am facut o comparatie cu satul in care traiesc (acum apartine de o municipalitate din Charlevoix) si am gasit aceeiasi pace,acel spirit al satului cu oameni care sunt departe de lumea asta nebuna(in ciuda diferentelor de nivel de trai si de acces la …tehnologie!).Cum ziceti dvs. de actualii sateni ai Turmasului,probabil ca si satenii de aici se intreaba cine sunt eu,singurul imigrant roman (si autoexilatul)care a vrut sa vina sa traiasca sfarsitul vietii in aceasta regiune vecina cu marele Nord canadian!Ce cultura aduc eu, ce idei aduc eu aici si ce povesti stiu eu despre acest sat ori ce povesti aduc eu din tara mea de origine! Sunt convins,domnule Nistorescu,ca oamenii straini care v-au ,,invadat” satul sunt acolo pentru ca ii linistesc povestile acestei vetre si ei vor continua,in felul lor de a fi,a se integra locului, refuzand nebunia marilor orase!Fiti convins! Nu sunt diaporenii pe care ii ironizati si dispretuiti,sunt crestini romani care cauta linistea paradisului pierdut din Romania!

  40. ….Aud materia plângând, Sunt singur și mă duce un gând Spre locuințele lacustre (Bacovia). La o grădină zoologică niște animăluțe își făceau culcușuri călduroase; „bătrânii” au tras concluzia că va fi o iarnă grea ! Nici vorbă, animăluțele nu citiseră prognoza meteo !
    Suntem aproape de anul nou și încă nu a apărut o prognoză pentru iarna asta; avem în schimb un puhoi de avertizări și prognoze „ornamentale” care se schimbă de la o zi la alta și care de fapt maschează incompetența unor papagali de la ANM. Maestrul Nistorescu apelează la amintirile lui duioase, dar nu-și pune problema care e
    totuși prognoza pentru iarna asta ? Nu e nicio legătură logică între bătrânii de atunci și vremea de atunci; legătura este între incompetenții de acum și starea de aiureală actuală !

  41. tu esti —- Esti deplasat/deplasata ! cine te crezi , prapadenie ?

  42. TChTdarius:”Alte ziare și-au închis forumul. Dacă redacția nu ia nicio măsură, forumul devine inutil. Astfel serviciile câștigă o luptă cu presa!”
    Observati domniile voastre cata perfidie la acesta? Scopul? Inchiderea forumului. Bai taca, poti inchide gura unuia sau altuia un timp dar nu poti inchide gura tuturor tot timpul. Ii veti opri pe unii, pe altii, veti pune jandarii pe ei dar cand nu vor mai putea rabda, hristosi sa fiti, nu veti scapa!

  43. Ei sunt oamenii noi, ca-si zic darius, conu jorj, rad de prosti, caca maca, ei sunt:
    Am și plâns de m-am kkt pe mine, Dide, fttngr de crwetin!!”, a scris Angi Șerban pe pagina sa de Facebook.
    Și Marian Ceaușescu a reacționat: „Să moară de ciudă și necaz dușmani dar mai ales „prieteni” falși”.
    Sa taca cei vechi, sa vorbeasca ei, noii pentru ca stiu ce vor, droguri si sex nedefinit.

  44. ” mă așteaptă la Cluj unde ninge ca în Frații Grimm ”

    credeam ca poetului ii ninge ca la Cojbuc „… de mama si copiii plang, iar tata bea ca por-cool …”

  45. Cum vine asta? Cineva scrie PNRR, aloca milioane de euro pentru consultanta dupa care se angajeaza consultant ca sa incaseze milioanele de euro pe care le-a prevazut in PNRR? Domnia ta TICA, ai vazut hotie mai mare?

  46. Citez din Ana-Maria Prodan! Am 100 de Milioane de EURO și sunt o femeie bogată, foarte bogată! Sufletul Meu Este la Las Vegas acolo mă simt eu bine, foarte bine! Îmi place și Dubaiul, îmi place așa mult… citez și din conducerea Alro Slatina! Până pe 10 Martie închidem Vimetco Slatina cu Aluminiu Primar și cu Aluminiu Prelucrat! Citez și din Tica! Dracul se va întâmpla cu sistemul energetic Național! Curentul electric este un mediu „elastic” ce nu se poate inmagazina! Sunt necesari consumatori energofagi ce preiau șocuri ca Alro; Dracul și cancerul va scrie pe România! Zeci de mii de români vor planta ghiocei după falimentul Alro! Și SRI, SIE, STS au bugete mărite cu 34%… Tușnad nu are apă curentă se bagă apă în veceu la ei cu Petul de 5 litri, Bucureștiul are 4200 de kilometri de apă caldă/rece expirate și Adolf Hitler cu mustață adică Vasile Dâncu, Cancerul de Cluj, vrea sicrie zburătoare de 650 de Milioane de Euro? Dle Nistorescu? Plouă cu apă la Cluj de Crăciun? O să plouă cu acid sulfuric concentrat peste România! Și Bombonel adică Adrian Năstase a dat România în judecată că vrea 7300 de Euro pensie lunară bazată pe „necontributivitate” .. Să râzi? Să plângi? Se pregătește și Falimentul Mitaal Steel Galați adică Liberty? Dle Gelu? Ne mai ajută psalmii lui David sau o roabă cu tămâie?

  47. Vineri,24 decembrie,in ajun de Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului am fost la slujba Sf. Liturghii la biserica de pe deal din Ciunga,acum cartier al oraselului parasit Ocna Mures.Da,aici se afla probabil cea mai veche exploatare de sare din Romania,inca de pe vremea ocupatiei romane.Tot aici a fost si prima fabrica de produse sodice si derivate,produse bazate pe materiile prime:calcar,sare si apa.In bisericuta de pe deal unde am petrecut clipe minunate de Sf. Pasti si celelalte mari sarbatori de peste ani,ridicata in perioada interbelica,eram doar patru persoane in afara de preot,diac si clopotar.In localitatea sus pomenita mai traiesc doar vreo 220 de persoane fata de peste 600 fata de cand eram copil.Nu vreau sa spun despre originea etnica a locuitorilor dar,desigur,banuiti.S-a tinut si o slujba de parastas,fiind ultima zi din an cand se mai poate tine,pentru un unchi de-al meu care aplecat dintre noi in urma cu o saptamana la varsta de 96 de ani si 6 saptamani.Era al doilea cel mai in varsta din sat,mai traieste o femeie care a trecut de 98 de ani.Anul trecut a murit decana de varsta a satului,la varsta de 100 de ani fara vreo doua luni.Ce vreau sa spun de fapt?Batranii aproape ca au disparut,mai sunt vreo duzina intre 70-80 ani,cam atatia de 80 si ceva,iar cei intre 60-70 de ani au murit pe capete,probabil din cauza conditiilor proaste de munca din fabrica.

  48. Mai avem inca o biserica,tot in stil bizantin,aflata in centrul satului, unde se strang uneori chiar si 20-30 de oameni cand sunt pomeni.Aici la noi tehnologia a patruns in forta intrucat avem comanda prin telefon la clopote,cu programarea timpilor de functionare.In rest,ce sa va mai spun?La vreo trei case mai cresc oi si la una singura,vaca.In timp ce ma uit dupa colindatorii care nu mai vin,o ploaie deasa,mocaneasca ma uda pana la piele cand incercam sa inchid robinetul din bazinul cismelei din curte care inghetase si s-a crapat.In timp ce hraneam cateii cu boabe uscate,o corcitura de schnauzer urias numit Labus si un sobolanar chemat Bobita,mergand sa pun in priza stecherul de la instalatia de brad din curte,in lumina rosie degajata de instalatia de pe pom,am vazut cum luceau stropii subtiri de ploaie pe acoperisul grajdului ce adapostea candva,pe parcursul vremilor,capre,cai,oi si ultima data,vite.Cand sa incerc o senzatie de nostalgie,ploaia s-a intetit si am fugit in casa.De atunci ploua intruna,iar gandurile mi s-au indreptat spre zona de munte din Apuseni unde viiturile fac ravagii iar lumea nu este alaturi de sinistrati.
    Momente asemanatoare noi am trait in 10-11 iunie 2010 cu acea rupere de nori ce ne-a devastat,la propriu.Nu imi doresc decat Hristos sa-i ajute pe acesti oameni aflati in necaz,caci de la semeni nu vor primi nici macar,mila.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.