Cînd un prieten îmi spunea că mă așteaptă la Cluj unde ninge ca în Frații Grimm au început să mă copleșească parfumuri și imagini din iernile de altădată. La Turmaș ploua mărunt, ca să nu zic căcăcios, dezolant, de toamnă chinuită să se întindă pînă în ianuarie. Am vrut să pornesc spre Cluj și să agit o crenguță cu clopoței la ușa unor prieteni. Numai că mai tîrziu, în noapte, un altul m-a sunat din același Cluj romantic al studenției să-mi spună că acolo plouă de trăznește. Numai fulgerele lipsesc! Ce să zic? Schimbările climatice care ne sălbăticesc!
Am luat satul la pas, însoțit de un cîine părăsit, plecat și el în căutarea unui prieten. Ici și colo, luminițe prin hăuri de întuneric și din nou cîte o luminiță, ici și colo, cu miros ridicat din oalele cu sarmale puse la fiert. Niciodată n-am trăit un așa Crăciun ploios. Cînd trec prin fața ferestrelor de la casa noastră văd apa cum se scurge de pe acoperișul bisericii și ploaia cum bate pe șura vecinului. Din cele două imagini iau pulsul vremii și ”profețesc” timpul probabil. Cînd este soare, o lumină ca din cer bate pe turla argintie a bisericii. Cînd este ger, turla și acoperișul scînteiază, iar cînd ninge, de pe fereastra încăperii în care dorm văd un cerceaf alb întins peste toată șura vecinului.
Crăciunuri ploioase vor fi fost doar în notițele cu creionul făcute pe coperțile Evangheliarului de la Biserica noastră ortodoxă. Acolo erau notate și cutremurele, cele două războaie mondiale și ninsorile copleșitoare din luna mai sau de la început de iunie. Dar ploi îndelungi în ziua de Crăciun, eu nu-mi aduc aminte. Zăpezi pînă la gît, da, cîte vrei, viscole de nu vedeai mai mult de doi-trei metri în fața ochilor, la fel. Au fost nenumărate și de cîteva ori tot satul a trebuit să iasă la curățat zăpada de la hula Turdașului sau de la Drumul Țării. Așa se spunea la noi cînd era vorba despre șoseaua care lega Deva de Alba Iulia.
-Trec camioanele cu militari pe Drumul Țării!
Sau
-A trecut Muncitorul de patru!
Muncitorul de patru era un tren personal cu 20 de vagoane care aducea oamenii de la Hunedoara. Iar cel de la Cugir, tot un tren cu muncitori de la schimbul unu, la fel de lung, se numea Cugireana și amîndouă tăiau orizontul între 16,30 și 16,45.
Drumul Țării, la care fiecare familie prestase un număr de zile de ”ieșit la corvoadă” (așa se numeau zielele neplătite de muncă obligatorie pentru construirea Șoselei Naționale E 79). Pentru noi, țara avea un drum care ne lega pe toți, sat de sat și oraș de oraș. Celelalte, între sate și comune sau orașe mai mici, peste Mureș, peste cîmpuri sau peste munți erau drumuri obișnuite, căi și cărări, poteci și biete drumuri județene. Național, adică un ”drum al țării”, era doar acesta, pe care au trecut și rușii, și nemții, şi comuniștii, și trupele ungurești, și pe care circulă astăzi cei care vin din străinătate sau cară prostește la export tot ce se poate vinde. Şi la care Drum al Țării, ai mei au prestat cu carul cu boi pînă cînd lucrările au ajuns aproape de Alba Iulia și despre care bunicul zicea adeseori:
-Mă, ăștia ne țin la corvoadă pînă ajungem la Micăsasa!
Şi care drum, cu vremea, a devenit prea aglomerat și prea îngust periculos și a fost copleșit de autostrada plătită firmelor străine ca să fie gata mai repede.
Plouă de Crăciun, un lucru atît de neobișnuit pentru noi, cei rămași să povestim despre iernile de pomină de altădată. Nimeni nu iese din casă, nimeni nu merge la neamuri și în ospeție, iar colindătorii fug cu umbrela de la o casă la cealaltă. Şi pe urmă îi aduc sub ”parapleu” pe ceterașii cu viorile ascunse sub laibăr. Crăciunul are altă față. Una climatică, umedă, șiroiată de ploaie, cenușie, cu oameni care se tem de petreceri. Ba aș zice că se ascund, că tac, că fug și de umbra lor, că se tem de prețul curentului, de bani, de impozite, de șomaj (”cutare a rămas fără servici!”).
Anul ăsta am avut un Crăciun climatic. Mai ud, mai politic, mai ateist, mai nemțesc!
Am tăiat tot satul în lung, pe singura lui uliță luminată din doi în doi stîlpi. Din cele 32 de case, la numai patru sau cinci am văzut tremurînd pe pereți jocul luminițelor roșii, verzi și albastre din pomul de Crăciun. La cele mai multe, lampa era mică și cîinele dezlegat.
La una singură întunericul persistă de cîteva luni. Pentru multă vreme, nimeni nu va aprinde o lumină. A murit Maria, o femeie singură, ieșită la pensie, fiica altei femei singure cunoscută sub numele de Nana Nica. Vreme de trei decenii, Maria n-a avut pe nimeni și s-a dus fără să lase urmași. Ea a fost secretara Consiliului popular comunal, singura în drept să elibereze certificate de naștere și de deces. Era o mare cinste pentru care toată lumea îi spunea ”Domnișoara Maria de la primărie”. Mama ei, cunoscută drept o femeie la fel de singură și puțin zmucită, a lucrat ca îngrijtoare la caii doctorului veterinar al comunei. Își iubea caii mai mult decît pe stăpnii lor.
Se zice că într-un an, doctorul veterinar al comunei a trebuit să plece cu trenul de 6 dimineața la Timișoara și a rugat-o pe nana Nica să îl trezeacă pe la patru și jumătate. Numai că pe la două noaptea, la al doilea cîntat al cocoșilor, nana Nica i-a bătut la fereastră și i-a strigat:
-Domnul doctor, mai am mult pînă să vă trezec la patru și jumătate?
La mai mult de jumătate din cele 32 de case din cîte sunt în Turmaș locuiesc oameni pe care nu-i cunosc și nu știu de unde au venit.
Și nici nu aș putea să vă spun ce fel de povești au adus cu ei!
Mai avem inca o biserica,tot in stil bizantin,aflata in centrul satului, unde se strang uneori chiar si 20-30 de oameni cand sunt pomeni.Aici la noi tehnologia a patruns in forta intrucat avem comanda prin telefon la clopote,cu programarea timpilor de functionare.In rest,ce sa va mai spun?La vreo trei case mai cresc oi si la una singura,vaca.In timp ce ma uit dupa colindatorii care nu mai vin,o ploaie deasa,mocaneasca ma uda pana la piele cand incercam sa inchid robinetul din bazinul cismelei din curte care inghetase si s-a crapat.In timp ce hraneam cateii cu boabe uscate,o corcitura de schnauzer urias numit Labus si un sobolanar chemat Bobita,mergand sa pun in priza stecherul de la instalatia de brad din curte,in lumina rosie degajata de instalatia de pe pom,am vazut cum luceau stropii subtiri de ploaie pe acoperisul grajdului ce adapostea candva,pe parcursul vremilor,capre,cai,oi si ultima data,vite.Cand sa incerc o senzatie de nostalgie,ploaia s-a intetit si am fugit in casa.De atunci ploua intruna,iar gandurile mi s-au indreptat spre zona de munte din Apuseni unde viiturile fac ravagii iar lumea nu este alaturi de sinistrati.
Momente asemanatoare noi am trait in 10-11 iunie 2010 cu acea rupere de nori ce ne-a devastat,la propriu.Nu imi doresc decat Hristos sa-i ajute pe acesti oameni aflati in necaz,caci de la semeni nu vor primi nici macar,mila.
Vineri,24 decembrie,in ajun de Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului am fost la slujba Sf. Liturghii la biserica de pe deal din Ciunga,acum cartier al oraselului parasit Ocna Mures.Da,aici se afla probabil cea mai veche exploatare de sare din Romania,inca de pe vremea ocupatiei romane.Tot aici a fost si prima fabrica de produse sodice si derivate,produse bazate pe materiile prime:calcar,sare si apa.In bisericuta de pe deal unde am petrecut clipe minunate de Sf. Pasti si celelalte mari sarbatori de peste ani,ridicata in perioada interbelica,eram doar patru persoane in afara de preot,diac si clopotar.In localitatea sus pomenita mai traiesc doar vreo 220 de persoane fata de peste 600 fata de cand eram copil.Nu vreau sa spun despre originea etnica a locuitorilor dar,desigur,banuiti.S-a tinut si o slujba de parastas,fiind ultima zi din an cand se mai poate tine,pentru un unchi de-al meu care aplecat dintre noi in urma cu o saptamana la varsta de 96 de ani si 6 saptamani.Era al doilea cel mai in varsta din sat,mai traieste o femeie care a trecut de 98 de ani.Anul trecut a murit decana de varsta a satului,la varsta de 100 de ani fara vreo doua luni.Ce vreau sa spun de fapt?Batranii aproape ca au disparut,mai sunt vreo duzina intre 70-80 ani,cam atatia de 80 si ceva,iar cei intre 60-70 de ani au murit pe capete,probabil din cauza conditiilor proaste de munca din fabrica.
Citez din Ana-Maria Prodan! Am 100 de Milioane de EURO și sunt o femeie bogată, foarte bogată! Sufletul Meu Este la Las Vegas acolo mă simt eu bine, foarte bine! Îmi place și Dubaiul, îmi place așa mult… citez și din conducerea Alro Slatina! Până pe 10 Martie închidem Vimetco Slatina cu Aluminiu Primar și cu Aluminiu Prelucrat! Citez și din Tica! Dracul se va întâmpla cu sistemul energetic Național! Curentul electric este un mediu „elastic” ce nu se poate inmagazina! Sunt necesari consumatori energofagi ce preiau șocuri ca Alro; Dracul și cancerul va scrie pe România! Zeci de mii de români vor planta ghiocei după falimentul Alro! Și SRI, SIE, STS au bugete mărite cu 34%… Tușnad nu are apă curentă se bagă apă în veceu la ei cu Petul de 5 litri, Bucureștiul are 4200 de kilometri de apă caldă/rece expirate și Adolf Hitler cu mustață adică Vasile Dâncu, Cancerul de Cluj, vrea sicrie zburătoare de 650 de Milioane de Euro? Dle Nistorescu? Plouă cu apă la Cluj de Crăciun? O să plouă cu acid sulfuric concentrat peste România! Și Bombonel adică Adrian Năstase a dat România în judecată că vrea 7300 de Euro pensie lunară bazată pe „necontributivitate” .. Să râzi? Să plângi? Se pregătește și Falimentul Mitaal Steel Galați adică Liberty? Dle Gelu? Ne mai ajută psalmii lui David sau o roabă cu tămâie?
Cum vine asta? Cineva scrie PNRR, aloca milioane de euro pentru consultanta dupa care se angajeaza consultant ca sa incaseze milioanele de euro pe care le-a prevazut in PNRR? Domnia ta TICA, ai vazut hotie mai mare?
” mă așteaptă la Cluj unde ninge ca în Frații Grimm ”
credeam ca poetului ii ninge ca la Cojbuc „… de mama si copiii plang, iar tata bea ca por-cool …”
Ei sunt oamenii noi, ca-si zic darius, conu jorj, rad de prosti, caca maca, ei sunt:
Am și plâns de m-am kkt pe mine, Dide, fttngr de crwetin!!”, a scris Angi Șerban pe pagina sa de Facebook.
Și Marian Ceaușescu a reacționat: „Să moară de ciudă și necaz dușmani dar mai ales „prieteni” falși”.
Sa taca cei vechi, sa vorbeasca ei, noii pentru ca stiu ce vor, droguri si sex nedefinit.
TChTdarius:”Alte ziare și-au închis forumul. Dacă redacția nu ia nicio măsură, forumul devine inutil. Astfel serviciile câștigă o luptă cu presa!”
Observati domniile voastre cata perfidie la acesta? Scopul? Inchiderea forumului. Bai taca, poti inchide gura unuia sau altuia un timp dar nu poti inchide gura tuturor tot timpul. Ii veti opri pe unii, pe altii, veti pune jandarii pe ei dar cand nu vor mai putea rabda, hristosi sa fiti, nu veti scapa!