„Creaţiile” lui Putin fac de ruşine o ţară întreagă

Popularitatea lui Putin, pe atunci premier, ajunsese la cote foarte mari după ce Rusia a atacat Georgia în august 2008 şi tancurile ruseşti au ajuns la câteva zeci de kilometri de Tbilisi. Ulterior, popularitatea sa a început să scadă. Au urmat cele mai mari proteste împotriva regimului Putin. Au început după alegerile parlamentare din decembrie 2011, atunci când Partidul Rusia Unită a fost acuzat de fraudă electorală, iar pe lista nemulţumirilor apărea la loc de frunte şi corupţia. În marile oraşe al Rusiei, protestele, care adunau între câteva mii şi circa 30-40.000 de oameni, au fost organizate timp de mai multe luni.

Au urmat apoi protestele din primăvara anului 2012, după realegrea lui Vladimir Putin în fruntea statului, care au durat până în luna mai. În 2013 a avut loc o noua serie de proteste. S-au remarcat atunci Boris Nemţov, politicianul liberal asasinat în februarie 2015 sub zidurile Kremlinului, Garry Kasparov şi Alexei Navalnîi, bloggerul anticoruptie care a ajuns să fie considerat rivalul politic numărul unu al lui Putin, ulterior „desfiinţat” prin câteva procese.

Aşa se face că popularitatea lui Putin ajunsese la un minim la începutul anului 2014. Însă anexarea Crimeii şi agresiunea din estul Ucrainei, coroborate cu discusrul naţionalist al lui Putin i-au ridicat uriaş popularitatea în cursul anului 2014. Nu a mai contat nici impactul economic al operaţiunilor militare, nici sancţiunile impuse de Vest şi embargourile impuse in contrapartida de Rusia, care au dus la prabusirea rublei. Nu contează nici corupţia. Putin are popularitate maximă pentru ca este liderul unei ţări paşnice atacate de Vest, cum spune propaganda.

Regimul Putin îşi fundamentează legitimitatea şi îşi extrage vitalitatea din atenta cultivare a naţionalismului rus, aşa-numitul “nationalism administrat”. Strategia a început în primele două mandate prezidenţiale, când a apărut gruparea “Naşi” (Ai noştri), care a început să recruteze tineri de prin galeriile echipelor de fotbal ruse, inclusiv personaje care admirau “calităţile” lui Hitler.

Aşa a ajuns locotenent-colonelul KGB Putin să pozeze într-un amic al grupului de motociclişti Lupii Nopţii, creat în perioada perestroikăi, cu o ideologie profund naţionalistă. Şi tot a aşa s-a ajuns ca la Moscova sa apara „eroi”. Putin a ţinut un moment de reculegere la mormântul unui ultras al echipei Spartak Moscova, ucis într-o încăierare. Se întâmpla în 2010, iar protestele din Moscova se intensificasera atât de mult, încât a fost nevoie de intervenţia premierului Putin şi a preşedintelui Medvedev în faţa ultraşilor. Suporterul fusese ucis de un etnic din regiunea Caucazului şi asta a atins coarda ultranaţionalistă a galeriilor echipelor moscovite, iar de aici a fost un pas până la apariţia ideii că Putin îi protejează pe cei din republicile caucaziene. Vladimir Putin a fost nevoit să “fraternizeze” cu ultraşii din Moscova pentru a calma spiritele.

Ultraşii rusi declară acum cu mîndrie că sunt cu 40 de ani în urma Europei, că organizarea lor este inspirată de cea a huliganilor englezi din anii 1970-1990.

Acum, în 2016, tinerii ieşiţi de după blocurile gri din marile oraşe ale Rusiei pentru a ciomăgi participanţii la trafic, pentru a face legea pe străzi, pentru a închide gura celor care s-au săturat de corupţie în ţara lor, şi celor care au curajul să spună cum şi-au primit copiii trimişi fără voia lor în Ucraina între patru scânduri, acum aceste “creaţii” ale regimului Putin, ies Europa şi produc haos la Euro 2016. Până de curând, huliganii ruşi apăreau foarte rar prin oraşele vest-europene – ruşii nu aveau suficienţi bani pentru a-şi permite călătoria. Acum ei se înmulţesc şi, datorită faptului că mediile sociale din care provin nu sunt intodeauna unele suspecte, autorităţile nu pot să-i verifice cu atenţia cuvenită şi ochiurile plasei se lărgesc.

Propaganda de acasă îi susţine. “250 de suporteri ruşi au respins un atac al mai multor mii de suporteri englezi şi i-au obligat să fugă”, scrie Vesti, aproape cu mândrie, despre luptele de strada care au băgat în spital peste 35 de oameni la Marsilia, la finalul săptămânii trecute. În aceeaşi notă, deputatul Igor Lebedev, declară că ruşii de pe străzile Marsiliei “au apărat onoarea patriei” şi că “trebuie înţeleşi şi iertaţi”. Acesta este nivelul presei şi al politicii din ţara care va organiza Cupa Mondială din 2018, iar pana atunci ne putem astepta la derapaje si mai mari, caci în aceasta toamnă vor fi alegeri parlamentare şi în martie 2018 vor avea loc alegeri prezidenţiale.

Regimul de la Moscova nu îi susţine formal pe ultraşii ruşi. Însă tăcerea lui Vladimir Putin, mai cu seamă în cazul în care Rusia va sfârşi prin a fi eliminată din competitia din Franţa din cauza huliganismului, nu ar face decât să arate cât de slabă este poziţia sa în raport cu propria sa creaţie – ultranaţionaliştii.