Creativitatea, un viciu de familie

Prima dată te gândeşti la un automobil de excelenţă. Puţini sunt cei care ştiu că din ADN-ul acestei familii, regina automobilelor, fac parte şi mobilele şi arta. Splendidele mobile ale lui Carlo Bugatti, ingeniosul ebenist din epoca Liberty, sunt extrem de căutate şi astăzi. Fabuloasele automobile ale lui Ettore, cât şi bronzurile animaliere ale lui Rembrandt sunt toate reunite într-o mare expoziţie în California.

Automobilele proiectate şi realizate de Ettore (1881-1947) în fabrica sa alsaciană de la Molsheim, începând cu 1909, dar şi după 1921, când se impun în întreaga lume, ca maşini de curse cu o caroserie de o mare eleganţă, berline modelate în forme diverse, cu un dinamism extraordinar şi un mix exploziv din estetica Deco şi tehnologie avansată. După cum scrie Rossana Bossaglia, automobile care se impun, în afara timpului, deasupra modelelor, adevărate opere de artă cu o valoare emblematică. Automobile desenate chiar şi de fiul minor al lui Ettore, Jean (1909-1939), care a murit foarte tânăr şi nu a mai avut timp să conducă tradiţia familiei.

Bugatti Type 46

Carlo Bugatti, celebrul ebenist (1856-1940), tatăl lui Ettore, a semnat adevărate capodopere, interesat de stilul „Liberty”.

Rembrandt, un talentat sculptor (1884-1916), un adevărat dandy cum era numit, sculptor animalier de talent şi de sensibilitate plastică, din păcate cu o viaţă tumultuoasă, s-a sinucis.

O interesantă retrospectivă, intitulată „The Art of Bugatti”, deschisă până în 30 decembrie în sălile de la „Mullin Automotive Museum” din Oxnard, în California, o adevărată Mecca pentru pasionaţii şi colecţionarii de automobile de epocă, aduce un omagiu artei lui Bugatti.

Bugatti Type 57SC Atlantic, 1936

Ultimul Bugatti de la Salonul de la Geneva 2014, conceptul lui Ettore Bugatti

Fondatorul şi preşedintele muzeului, Peter Mullin, şi-a propus să celebreze producţia familiei Bugatti, axându-se în special pe cea automobilistică. „A fost una din rarele dinastii de artişti şi artizani. Fiecare din familie avea un enorm talent artistic”. Expoziţia reuneşte mai mult de 40 de modele, printre care, cele de la începutul secolului al XIX-lea, cele de „Type 35, 37, 51”, care au învins în nenumărate competiţii, „Type 46” din 1930, cunoscută sub numele „Petite Royale”. Preferata lui Mullin este acea piesă extrem de rar întâlnită, „T 57S Atlantic”, din 1936, prezentă în expoziţie datorită unui colecţionar anonim care a cumpărat-o în 2010 pentru 40 de milioane de dolari, dar şi unicul exemplar „Bugatti special” aflat în proprietatea stilistului Ralph Lauren. Mullin consideră maşinile prestigiosului Bugatti, produse în număr limitat, adevărate sculpturi pe patru roţi. Datorită curbelor desenate de el cu atâta artă, ele par că se confruntă cu bronzurile fratelui Rembrandt, mai ales cu nudurile cu forme atât de precise şi rare. În expoziţie mai poate fi admirată o mică panteră în bronz.

Carriage de Ettore Bugatti

Mobilele create de Carlo sunt şi ele expuse la „Mullin Automotive Museum”. Carlo a inventat obiecte de lux pentru a fi puse în locuri mai puţin frecventate, în stilul „Liberty”, pline de excentricitate, departe de a putea fi reproduse în serie industrială. Tehnica era foarte elaborată, cu materiale de la fildeş la piele de reptilă, piele de cămilă, cu esenţe extrem de preţioase. Stilul său este impresionant prin continuele invenţii în care se amestecă tipologii diferite, de la primitivele instrumente la arta africană şi de la japonisme până la un exotism extrem. Nu executa decât piese unice sau în serie foarte mică.

Imagine din expoziţia de la Mullin Automotive Museum

O măsuţă de călătorie de la 1900 a fost vândută la galeria „Genova da Cambi”, în 12 martie 2014, pentru 2.400 de euro şi tot aici, o oglindă cu o ramă preţioasă, pentru 3.000 de euro. În schimb, un somptuos fotoliu de la 1902 a fost adjudecat cu 80.000 de euro la Paris, la „Sotheby’s”, în 2013. Şi tot la aceeaşi licitaţie, un scaun desenat de el s-a vândut pentru 60.000 de euro. O bancă, semnată Carlo Bugatti la 1900, a fost vândută pentru 9.000 de euro la „Wright” din Chicago în 2012, iar o comodă, cu 38.500 de euro. La un preţ destul de ridicat este expus la viitoarea licitaţie de la „Sotheby’s”, din New York, „Băiat în picioare”, turnat în bronz de Hebrard.

Bugatti, o familie de artişti

Bugatti tip Grand Prix 1925

Bugatti 1937

Ettore avea doar 17 ani când tatăl său a încercat să-l îndepărteze de profesiunea de constructor, atunci când a modificat un triciclu din 1898, transformându-l într-un fel de automobil. Bolizii săi au învins de atunci 2.139 de curse, iar Bugatti este considerat un geniu al secolului XX. Deşi a dispărut, maşinile sale supravieţuiesc şi au intrat în legenda automobilului. Era un om care-şi realiza visurile prin talent, printr-o muncă asiduă, dar şi prin fantezie. Poate fi considerat tatăl automobilelor “pur sânge”. Excentric şi inovator, Bugatti a făcut parte dintr-o familie de artişti. Tatăl, Carlo, era creator de mobile, fratele Rembrandt autor de preţioase sculpturi, Lidia, fiica lui Ettore, realiza schiţe pentru sculpturi şi desene de animale pentru Rembrandt, Jean, fiul lui Ettore desena automobile pentru tatăl său.

Bugatti, un motor “pur sânge”, o sculptură pe patru roţi

Bugatti, piesă de colecţie

Ettore Bugatti, extrovertit, pasional, un iubitor al aventurii, cailor şi motoarelor, s-a născut la Milano în 15 septembrie 1881. Inventator, inginer proiectant, stilist şi industriaş. La început lucra în atelierul de artizanat al tatălui său. Şi-a completat propria formaţie culturală înscriindu-se la “Academmia di Brera”, unde a frecventat lecţii de arhitectură, sculptură, pictură. O mare influenţă au avut personalităţile importante care poposeau în casa lor, de la sculptorii Paolo Troubetzkoy şi Ercole Rosa la pictorul Giovanni Segantini, muzicienii Giacomo Puccini şi Ruggero Leoncavallo… Chiar tatăl, Carlo, l-a împins pe Ettore de a lucra în lemn şi fier în laboratorul său. Dar Ettore era înclinat către mecanică. În 1889, participă la diverse curse automobilistice şi rând pe rând începe să selecţioneze trofee, conducând un “De Dion Bouton”, un automobil francez manufacturat. Se retrage din cursa “Paris-Bordeaux”, dar înainte încearcă să producă primul automobil conceput de el, un triciclu cu motor în faţă şi în spate. Primul automobil conceput de el, în 1901, obţine Medalia Automobil Clubului din Franţa, dar chiar în Franţa Bugatti nu a renunţat la naţionalitatea italiană. Îşi construieşte la Molsheim în Alsacia un atelier alături de casa sa. Se aruncă în construcţia unor automobile de curse. În 1911, un bolid al său aleargă la Le Mans, dar nu are noroc, şi trei ani mai târziu, este prezent la cursa de 500 de mile de la Indianapolis. Modelul “Tipo 13” va învinge “Grand Prix” de la Sarthe, iar în 1920 de la Le Mans. În 1924, faimosul “Tipo 35” va deveni arma învingătoare a lui Bugatti în versiunile “Sport” şi “Corsa”. Între 1924 şi 1927, automobilele sale, pictate în albastru, înving 2.139 de curse, un record absolut, ce va rămâne pentru totdeauna. Succesul său extraordinar a fost în 1933, când a obţinut “Marele Premiu de la Montecarlo”, după memorabilul duel cu “Alfa Romeo”.

Celebrul Elefant semnat de Rembrandt Bugatti

Ralph Stein scria în cartea “Marile automobile”: “Bugatti era expresia unui geniu complex, original, care nu cunoştea limite. Era un perfecţionist ca şi Henry Royce, dar totodată un despot. Motorul Bugatti, cu riguroasa sa simplicitate arhitectonică, era unul din marile motoare. Era ca o sculptură. Un Bugatti era un «pur sânge» şi avea chiar o particularitate muzicală. A fost un adevărat perfecţionist, un om al legendei”.

Masă hexagonală cu metal şi fildeş

Leu din bronz de Rembrandt Bugatti

Dar, dincolo de asta, Bugatti era un fin cunoscător de vinuri şi a creat un restaurant de mare clasă pentru prietenii şi clienţii săi. Era un tip extravagant, se îmbrăca numai cu haine de echitaţie şi pantofi de marcă. La fel, mănuşile şi cizmele. Urmând exemplul lui Henry Ford, a construit case pentru muncitori, care aveau băi şi duşuri. Prosoapele purtau marca “calului de fier” şi toate se întâmplau în anii ‘20. Totul era făcut de el singur. Proiecta, îşi conducea oficiul, îşi alegea piloţii de curse.

Vitraliu din metal şi sticlă

Modelul cel mai vândut al lui Bugatti a fost “Berlina 44”, din care au fost vândute 1.200 de exemplare. Deosebit de apreciat a fost automobilul “41 Royal”, numit “Scarabeul de aur”, cu o capacitate de 12.700 de centimetri cubi şi care atingea viteza de 200 de kilometri la oră. Când l-a creat, după cum mărturisea, s-a gândit că acesta ar putea fi folosit de regi. A construit numai şase exemplare de acest gen. Şi pentru că avea umor, s-a decis ca fiecare din aceşti mastodonţi de automobile regale să fie dotat cu un radiator cu simbolul unui elefant alb. În intenţiile sale, “Royal” trebuia să depăşească “Daimler”-ul “Rolls-Royce”-ul, dar… costa mult prea mult. Într-o perioadă de criză nu era loc pentru un principe al automobilelor, aşa încât clientela s-a diminuat, iar producţia a început să se încetinească.

Taburete de Carlo Bugatti cu tapiţeria lui Eugenio Quarti

Dar Ettore Bugatti şi fiul său Jean, de 30 de ani, genial designer, au avut forţa s-o ia de la capăt. În august 1939, Jean moare conducând un automobil în timpul unei curse. Tatăl era disperat. Locuia la Molsheim, unde avea fabrica şi o mică distilerie unde producea coniac pentru prieteni. În timpul ocupaţiei germane a mai desenat modelul “68”, apoi, “Type 57”. Nu a produs niciodată nimic pentru nemţi, deşi aceştia i-au cerut. Ettore Bugatti a fost acuzat de colaboraţionism şi i-a fost greu să se reîntoarcă între ruinele stabilimentului său care între timp fusese sechestrat. Timp de doi ani a trecut din tribunal în tribunal. A câştigat procesul în 1947, dar nu mai avea niciun fel de energie şi se simţea obosit. A murit în aprilie 1947, în urma unei embolii la plămâni.

Divan în stilul lui Carlo Bugatti, o idee a noutăţii şi modernităţii

Privind înapoi, nu putem să nu ne aducem aminte că tatăl său, Carlo Bugatti, uimea lumea, la “Expoziţia Internaţională” de la Paris, în 1900, prin rafinamentul mobilelor sale. Acesta studiase arhitectura la Brera. Era în 1875. Era numit Leonardo pentru că se pricepea la toate, de la mecanică la artă, de la design la mobile. Stilul său era inconfundabil: mese, secretaire-uri, scaune, fotolii, divane, paturi, noptiere, instrumente muzicale, dulapuri făceau parte din creaţiile sale. Faimosul pictor Giovanni Segantini, prietenul său, se decide să-i decoreze mobilele cu gustul său impresionist. Ele erau apoi împodobite apoi cu fildeş. Bugatti este numit de către regina Margherita “un reprezentat al stilului moresco (maur)”.

Mobilier semnat Carlo Bugatti la expoziţia din California

Rembrandt Bugatti, cu o prezenţă între un dandy şi un actor de film mut, era cel de al treilea fiu al lui Carlo, şi el născut la Milano, şi învăţat de mic să lucreze în fier şi lemn. Dar este atras mai mult de sculptură, studiind în atelierul lui Paolo Troubetzkoy. Geometria liniilor şi proporţiilor îl împinge către cubism. Lucrează în ghips şi bronz. Deosebit de apreciate sunt şi astăzi sculpturile “Pelicanul”, “Un cerb cu puii săi”, “Pantera”, “Elefantul cu cocoaşă”, dar şi “Măgar cu căruţă”, “Jucător”, “Băiat în picioare”. Era încântat de formele animaliere în bronz. Într-un atac de depresie, la vârsta de 31 de ani, se sinucide, scârbit de experienţa războiului. Operele sale au fost expuse în mari galerii europene. A participat la “Saloanele Societăţii Naţionale”, al cărei membru era, cu expoziţii personale, expunând şi în Galeria lui Adriano Hébrard, care i-a fost amic şi susţinător. Creaţiile sale se află în colecţii private, dar şi în muzee, de la Luxemburg la Madrid, Anvers, Bruxelles, Veneţia.

Detaliu de uşă cu intarsii metal, piele, sticlă şi os

Pentru a completa sugestiva istorie a familiei Bugatti, trebuie să amintim şi de Lidia Bugatti, care făcea schiţe pentru frumoasele desene ale unchilor ei Rembrandt şi Jean Bugatti. Jean s-a născut în 14 ianuarie 1909, a rămas mult timp alături de tatăl său pentru a proiecta automobile. Una dintre creaţiile sale de lux, “Atlantic 57 SC”, era numit “automobilul cusut de mână” pentru perfecţiunea sa. Era automobilul cu care a învins cursa de la Le Mans şi victoria s-a repetat după doi ani.