„Criza, care criză?!”

Cabaretele pariziene şi-au câştigat faima de inegalabile show-uri incendiare şi exclusiviste şi sfidează cu nonşalanţă criza. „Criza, care criză?” este sloganul sub care cabaretul „Horse” şi-a deschis sezonul de toamnă. În pofida crizei, în lumea occidentală, publicul cu bani nu lipseşte din aceste săli, atmosfera amintind de serialul „Boardwalk Empire” al lui Scorsese, din vremea prohibiţiei din anii ’20-’30. În spectacolele art-vivant din cabaretele pariziene, care combină dansul, pictura şi sculptura, scenele de grup cu cele solo, realizatorii au intuit legătura între curbele sinusoidale ale graficelor bursiere şi ale dansatoarelor de striptease: aşa cum acţiunile bursei scad într-un ritm vertiginos, la fel şi îmbrăcămintea sumară a dansatoarelor.

Dar… în vremuri de criză, se schimbă şi patronii.

Celebrul cabaret „Folies Bergère” are de curând un nou proprietar. Jean-Marc Dumontet, producător de spectacole, a cumpărat recent mitica sală pariziană. El a devenit, contra sumei de 9 milioane de euro, şeful antreprizei „Folies Bergère” şi speră „să reînvie o marcă mondială” prin noile spectacole de revistă.

La 47 de ani, Dumontet are deja „Le Point Virgule”, café-teatru din cartierul Marais, sala de cabaret şi spectacole „Bobino” şi, din această vară, posedă jumătate din „Théâtre Antoine”, cealaltă parte aparţinându-i umoristului şi animatorului de radio şi televiziune Laurent Ruquier.

Afiş semnat de Pal (Jean de Paleologue)

De sorginte bordeleză, Dumontet a condus întotdeauna trei sau patru localuri de noapte în acelaşi timp. Lui i se datorează succesul cu piesa scrisă de Christophe Duthuron şi Pierre Palmade, „Fugueuses”, jucată de Line Renaud şi Muriel Robin, sau cel al unor umorişti ca Nicolas Canteloup, ori al unor tineri ca Alex Lutz sau Ben.

Fiu şi nepot de notar, Dumontet părea destinat să urmeze profesia familiei. A studiat Dreptul şi Ştiinţele Politice la Bordeaux, scriind în acelaşi timp la „Le Quotidien de Paris” şi „Le Figaro Aquitaine”. În anii ’80-’90 a fondat o societate de comunicare, a lansat revista lunară „Le Journal des présidentielles”, care a avut o viaţă scurtă, a comercializat „pin’s” (micile insigne decorative sau publicitare atât de răspândite în Franţa), fabricate în Taiwan, şi a cumpărat restaurante. Cu banii obţinuţi s-a lansat în producerea de spectacole, entuziasmat de „La Java des memoires” a lui Roger Louret. Împreună cu fratele său, a produs, la „Folies Bergère”, „Les Années Twist”, regizat în 1995 de Roger Louret.

„Folies Bergère”, leagănul musicalului à la française

Charles Aznavour la Crazy Horse

Sală de music-hall, „Folies Bergère” a simbolizat, din perioada Belle Epoque până la sfârşitul anilor nebuni, viaţa pariziană, prin revistele sale dansate şi spectacolele de varietăţi. Astăzi, aici sunt lansate comedii muzicale, spectacole de varieté şi concerte. Este o sală cu 1.679 de locuri, repartizate pe trei niveluri, corespunzând fiecare unei categorii: „Carré”, „Or”, „VIP”, preţul fiind diferit în funcţie de poziţia faţă de scenă şi de vizibilitate.

Can Can la Folies Bergere

Construită iniţial ca o Operă, influenţată de Sala Alhambra din Londra, de arhitectul Plummeret, a fost inaugurată în 1869 sub numele „Folies Trévise” şi găzduia operete, opere comice, concerte de cântece populare şi dansuri. Actuala denumire datează din 1872 şi îşi are originea în numele străzii Bergère, care se afla în vecinătate. Zece ani mai târziu, Édouard Manet picta bine-cunoscutul tablou „Bar la Folies-Bergère”, cu demimondenele locului.

Din filmul Folies Bergere, cu Eddie Constantine

În 1886, Edouard Marchand a conceput un nou gen de spectacol: revista muzicală, care a cunoscut un succes extraordinar. O nouă epocă a început pentru „Folies Bergère” în 1918, când a fost condusă de Paul Derval, care şi-a pus amprenta pe istoria spectacolului de revistă. Montările lui se caracterizau printr-o revărsare de costume fastuoase, decoruri, efecte scenice menite să pună în valoare trupa sa, formată din englezoaice cu o disciplină de fier şi „petites femmes nues”, care au devenit marca „Folies”.

Parisul burlesque la Folies Bergere

În 1926, Derval a readus-o de la New York pe cântăreaţa şi dansatoarea Josephine Baker pentru revista „En Super Folies”. Dansul ei sălbatic, într-o fustiţă compusă dintr-un şir de banane artificiale, a devenit vestit. Marchand a jucat cartea exotismului, corespunzând gustului francezilor anilor ’20 pentru „Africa neagră”. Afişul, celebru, era desenat de un tânăr artist ungur, venit de curând la Paris, Michel Gyarmathy, care va rămâne la „Folies Bergère” timp de 56 de ani.

O întinerire a cunoscut sala în 1974, când la conducere a venit Hélène Martini, „împărăteasa nopţii”, care cu 25 de ani înainte fusese manechin aici.

Soldaţii Majestăţii Sale deschid reprezentaţia

Împreună cu Georges Terrey, ea a păstrat stilul şi tradiţia, a creat „Folie je t’adore”, „Folies de Paris” şi „Folies en folie”, până în 1993, când a realizat că trebuie să evolueze odată cu epoca şi cu gustul spectatorilor. Autori, coregrafi, regizori s-au succedat, începând cu Alfredo Arias, confirmând renumele acestui teatru de revistă.

Afişul filmului Crazy Horse, pe ecrane din 5 octombrie

Din 2000 a schimbat din nou stilul, cu Valérie Lemercier şi apoi Marianne James, care a susţinut aici ultimul ei recital. Între 2006 şi 2007, un spectacol eveniment, „Cabaret”, o nouă versiune a spectacolului lui Sam Mendes de pe Broadway, aduce 350.000 de spectatori, în peste 450 de reprezentaţii, şi atrage 6 nominalizări la Premiile Molière. Pe scenă, Claire Péro în rolul Sally Bowles şi Fabian Richard.

O producţie franceză a spectacolului musical „Zorro”, cu Laurent Ban în rolul titular, bazată pe cântecele formaţiei „Gipsy Kings”, va face şi ea furori, în următorii doi ani.

Arielle Dombasle în Crazy Horse

Cele mai importante capete de afiş, de la John Butler la Herbie Hancock sau Jamie Cullum, Bénabar sau Fiona Apple şi Tindersticks, Omara Portuondo, Stéphane Eicher, Vanessa Paradis, Thomas Fersen ori Juliette, se succed pe mitica scenă din strada Richer.

Clotilde Courau în Crazy Horse

Nume care se adaugă unor celebrităţi ce au dat strălucire locului, printre care faimoasa dansatoare Loïe Fuller, care a debutat aici în 1982, longevivul şansonetist Maurice Chevalier, actorul Jean Gabin, care şi-a început şi el cariera aici, în 1922, la vârsta de 18 ani, Charles-Joseph Pasquier, deja amintita Josephine Baker, care a încântat şi a scandalizat şi Bucureştiul, vedeta spaniolă Norma Duval, Charlie Chaplin, Stan Laurel, Charles Trenet, Fernandel, Benny Hill, Zizi Jeanmaire, Elton John, Marcel Marceau, Ginger Rogers, Dalida, Ella Fitzgerald, Yves Montand, Edith Piaf, Charles Aznavour…

Adevărat simbol al vieţii pariziene şi al distracţiei „à la française”, acest leagăn al music-hall-ului a intrat în legendă.

Dita Von Teese, regina Burlesque-ului

„Folies Bergère” a devenit subiectul şi titlul câtorva filme. Primul, realizat în 1936 de Marcel Achard şi Roy Del Ruth, îi avea în distribuţie pe Maurice Chevalier, Natalie Paley, Fernand Ledoux. Peste 20 de ani, Henri Decoin regizează o altă peliculă cu acelaşi nume, în care evoluau Eddie Constantine, Zizi Jeanmaire, Yves Robert, Pierre Mondy, iar Jean Mitry semnează „Enigmă la Folies Bergère”, cu Dora Doll, Claude Godard. În sfârşit, în 1991, „La Totale!”, regizat de Claude Zidi, îl are ca erou principal pe François Voisin, agentul secret pe care toată lumea îl crede manechin, interpretat de Thierry Lhermitte.

Celebra sală pariziană a inspirat o seamă de teatre similare în America, printre care, „Ziegfeld Follies”, „Tropicana Resort & Casino”, în Las Vegas şi „Teatro Follies”, în Mexic.

Spectacole inspirate de criză şi de lumea spaţială şi digitală

Afiş pictat de Adrien Barrere

Potrivit unor zvonuri insistente, dezminţite totuşi de directoarea cabaretului, „Crazy Horse” ar putea fi şi el vândut în curând.

Recent a fost lansat filmul „Crazy Horse”, de Frederick Wiseman, în care documentaristul american pătrunde în culisele cabaretului care a dat titlul peliculei. La 81 de ani, regizorul dovedeşte aceeaşi fascinaţie pentru corpul feminin, dar şi curiozitatea de a descoperi specificitatea locului. „Am ales «Crazy» pentru că fetele sunt toate excelente dansatoare, care au urmat Conservatorul. Şi «Crazy» le protejează: nu există niciun şeic arab în culise care să le ofere cutii de ciocolată”, mărturisea el cu umor.

Edouard Manet, Bar la Folies Bergere

Filmările au început în 2009 şi, timp de trei luni, regizorul a înregistrat 150 de ore de imagine, urmărind realizarea coregrafiilor pentru revista „Désirs”, semnată de Philippe Decouflé. Pe peliculă se succed şedinţele de lucru tensionate, dezacordurile între direcţie şi coregraf, mişcările provocatoare ale dansatoarelor. Frederick Wiseman urmăreşte, după unele păreri chiar prea mult, rezolvarea problemelor de sunet, plasarea luminilor, discuţiile privind costumele, „pentru că nimic nu este mai dificil decât să îmbraci o femeie goală”. Spectatorul descoperă că în pofida părerii aproape unanime dansatoarele de la „Crazzy Horse” sunt pudice, se amuză urmărindu-l pe Philippe Katerine compunând refrenul genericului pe melodia „le Tout-Paris est au Crazy et le Crazy c’est tout Paris”.

Revista la Folies Bergere

Chiar dacă nu se poate mândri cu aceeaşi vârstă venerabilă ca „Folies Bergère”, „Crazy Horse”, inaugurat de Alain Bernardin în 1951, a devenit şi el un punct de referinţă internaţional în spectacolul nudului artistic. Cu cinci ani în urmă, locul a suferit o „schimbare la faţă”. Sala a fost renovată, echipamentele scenice modernizate. Franco-americana Andrée Deissenberg, noua directoare a cabaretului, venită de la „Cirque du Soleil”, a mărit trupa de la 30 la 50 de dansatoare şi a dat show-ului o turnură internaţională. Coregrafului Philippe Decouflé i-a revenit misiunea de a da nerv unor scene devenite antologice, ca „God Save Our Bareskin”, „Good Girl”, „Dynasty”, şi de a crea altele, inspirate de criză şi de lumea spaţială şi digitală. S-a lansat în felul acesta „Crazy” al celui de al treilea mileniu, în care divele casei sunt Dita Von Teese, Arielle Dombasle, Clotilde Courau şi chiar, pentru o seară, Pamela Anderson, care au readus erotismul în Paris.

Spectacol din 1920, la Folies Bergere

Două cărţi imortalizează vestitul cabaret: în „Crazy Inside”, ce urmează să apară luna aceasta, fotograful Antoine Poupel dezvăluie momentele de graţie ale corpurilor în mişcare. Fotografiile sale acoperă 20 de ani. În „Crazy, le costumier et dessinateur”, lansată în spetembrie, Antoine Kruk aduce un omagiu acestui „templu al feminităţii”, prin 100 de desene şi acuarele.

După Baletul Operei din Paris şi Comedia Franceză, Fred Wiseman a filmat şi acest templu parizian al chic-ului.