CSG: Kovesi se apără prin gura lui Negulescu

Este ireal ce forţe obscure s-au solidarizat, de-a lungul timpului, în jurul Laurei Kovesi. Şi la ce jocuri măsluite s-au pretat şi încă se pretează acestea pentru a o salva cu orice preţ, scrie contele de Saint Germain pe blogul propriu. 

Articolul începe cu un motto edificator și continuă în nota obișnuită.

„Motto
Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte;
să nu puneţi în ţara voastră nicio piatră împodobită cu chipuri,
ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Leviticul 26:1 VDC

Este ireal ce forţe obscure s-au solidarizat, de-a lungul timpului, în jurul Laurei Kovesi. Şi la ce jocuri măsluite s-au pretat şi încă se pretează acestea pentru a o salva cu orice preţ. Chiar şi acum, când, oficial, domnia sa nu mai este nimic în România, demnitari ai SUA şi UE o tratează ca pe un bun de patrimoniu, ca pe o captură UFO în jurul căreia ridici ziduri de protecţie atomică fără a-i şti valoarea reală, dar mizând pe faptul că nici ceilalţi nu i-o ştiu.

CSG: Interviu cu Mircea Negulescu. M-au convins: sunt proști!

În ciuda disensiunilor geostrategice majore existente în prezent între cei doi principali poli de putere amintiţi, SUA şi UE, susţinerea ambilor pentru Laura Kovesi a rămas la fel de totală şi pătimaşă ca şi înainte. Explicaţia este următoarea: americanii, prin CIA, au generat experimentul DNA – Kovesi, de care nu se pot dezice, iar UE l-a îmbrăţişat cu braţele deschise, via Soros, pe care nu-l pot refuza.

Nu am folosit întâmplător sintagma „susţinere pătimaşă”. În toată istoria luptelor duse în jurul „zeiţei anticorupţiei din România” s-a putut constata, în tabăra susţinătorilor ei, un soi de fanatism intolerant şi o înflăcărare aproape mistică. Un chip de lut fusese cu măiestrie transformat în idol de nişte experimentatori cinici, iar ei, aceşti susţinători frenetici de pe trotuare şi gradene, îi construiau altarul fără a avea deloc conştiinţa păcatului lor (vezi motto-ul).

Am scris mult despre acest subiect în trecut, dar, dacă revin acum asupra lui, o fac pentru că el pare a avea legătură cu ceva din prezent. Şi anume cu bizarul interviu acordat recent de procurorul Negulescu postului Realitatea TV.

Justiția lui Portocală dă din coadă

Aşadar, acest „magistrat de elită” (conform LCK), pe care nişte (foarte multe) înregistrări recunoscute de el fără remuşcări l-au dovedit cu vinovăţii ce-ar merita convertite în 1000 de ani de temniţă grea, a fost arestat, preventiv, de două instanţe. După care a intervenit a treia, pe unul dintre „culoarele” câmpului tactic atât de bine descris de generalul SRI Dumbravă, care l-a eliberat cu celeritate, uitând de atâta grabă să-i dea interdicţie de a discuta cu presa despre aspecte ce ar putea aduce atingere dosarului.

Nu trebuie să fii nici geniu şi nici mare amator de intrigi poliţiste ca să îţi dai seama din prima că la mijloc, cu eliberarea şi cu interviul lui Negulescu, a fost o lucrătură a serviciilor secrete cu un scop major pentru regizorii ei.

Dar, oare, cu ce scop, şi în folosul cui, să fi făcut aceştia atâta efort disimulator pentru a fenta justiţia adevărată?

La început, după primul episod al interviului, în care am văzut un intervievat nevrotic, doi reporteri inocenţi în ale presei şi o multitudine de ciumpăviri la montaj ale înregistrării brute, am crezut că Ponta ar fi vânatul principal.

Acum, după mai multe episoade, recunosc că m-am înşelat. A fost şi Ponta acolo, printre cei luaţi cu grămada la alice, dar eroina principală a interviului s-a dovedit a fi de departe, deşi în principal prin omisiune, Laura Kovesi.

Dacă interesul public ar putea fi stârnit major de vreo dezvăluire credibilă ieşită din gura acestui torţionar, Negulescu – Portocală, confruntat cu propria lui tragere pe roată, atunci această dezvăluire ar trebui să o vizeze numai şi numai pe Laura Kovesi. De ce? Din cel mai simplu motiv: pentru că niciun abuz al lui Negulescu nu s-ar fi putut întâmpla efectiv, repetitiv, ţintit şi cu metodă, fără acordul, dacă nu chiar la ordinul, şefei sale supreme. Au apărut public înregistrări în care Negulescu chiar se făleşte cu asta, deci a ne face că uităm înseamnă să acoperim, nu să descoperim.

Or, ce se observă din interviul fluviu al domnului Portocală? Nimic de rău despre zeiţă!

Îi incriminează pe colegii săi de la DNA, pe Ponta şi Ghiţă, marile lui trofee, pe poliţiştii judiciarişti, pe colaboratorii din SRI… Până şi pe Coldea îl ciupeşte aşa, discret, prin cearşaf, spunând că acesta îi dădea ordine şefului SRI din Prahova să-l înveţe pe Ghiţă ce să declare ca să scape… Vacs Albina!

Dar despre Laura… nada!

Mi-a dat mult de gândit faptul că, totuşi, a zis ceva coroziv despre Coldea. E de notorietate faptul că între Coldea şi Kovesi era o frăţie indestructibilă. Nu stătea Coldea în cabinetul Laurei (conform mai multor mărturii din interiorul DNA de nimeni negate) înfundat în fotoliu şi cu picioarele cocoţate pe biroul zeiţei?

Prima impresie a fost că ceva nu se leagă. Dai în Coldea, dai în Kovesi!

Apoi mi-am dat seama că tocmai asta s-a dorit. Să fie credibilizat Negulescu (uite, domne, s-a luat până şi de Coldea, deci spune adevărul până la capăt, cu orice risc) pentru a fi crezut atunci când afirmă marea gogonată, cum că Laura Kovesi a fost curată. Că ea nu a greşit cu nimic.

De ce a fost nevoie de toată această punere în scenă? De ce s-au activat brusc toţi bodyguarzii fizici şi instituţionali ai doamnei Kovesi într-un moment în care românii păreau preocupaţi de cu totul alte teme?

Se zvoneşte că debutul LCK în marea funcţie europeană este în pericol. Secţia Specială pentru Magistraţi, cea care l-a băgat cu succes în corzi pe domnul Portocală, ar avea pregătit un dosar beton şi în ceea ce o priveşte pe doamna Kovesi.

Interviul fostului procuror Negulescu este menit a încerca să dezamorseze bomba dosarului Kovesi.

După ce, se pare, Negulescu a scris în faţa doamnei procuror Adina Florea câteva zeci de pagini cu „revelaţii” despre fosta lui şefă, demersul său de acum ar reprezenta o formă de retractare şi de şubrezire a dosarului. Doar să nu apară!

Să vedem dacă ţine!

Cât ar părea de inacceptabil pentru apologeţii statului de drept din România, totul, zice-se, depinde de rezultatul apropiatelor alegeri.

Mai avem doar puţin de aşteptat.“