Cu mască şi fără mască

În zilele care preced postul Paştelui se înlănţuie Carnavalurile. Masca a devenit un nou „dress code”. Şi azi, la începutul secolului al XXI-lea, ca şi ieri, sub mulţimea penelor, a cristalelor Swarovski, se ascunde ceva ce nu e relevant. Vieţile noastre se mişcă în această „onorabilitate socială”, pe care nu avem curajul să o mărturisim. Spaima de a zbura, dorinţa de a părea altceva decât eşti domină nu numai lumea secretă a carnavalului, dar şi lumea noastră, în care suntem înconjuraţi de personaje cu măşti.

Vă sugerăm un calendar care să vă ghideze, dacă vreţi să vă molipsiţi de feeria carnavalurilor, de voia bună a costumelor colorate, a cascadelor de măşti, de fascinaţia balurilor, a galelor exclusiviste, a romanticelor întâlniri, a muzicii, de la cea simfonică la fanfarele locale, care călătoresc din oraş în oraş, dezmorţind atmosfera. Închideţi ochii şi lăsaţi-vă măcar pentru câteva minute pradă spiritului carnavalului.

Bătrâna Doamnă Veneţiană

Celebra amazoană Audrey Hasta Luego, care va domina arena de la Teatro Fenice

Carnavalul, ca şi masca, a făcut parte din istoria Veneţiei misterioase. Rădăcinile lui coboară în ritualurile ancestrale de trecere de la iarnă la primăvară, de celebrare a lui Bachus şi în onoarea lui Dionysos. Două sunt interpretările legate de acest fenomen. Prima derivă din latinul „carus navalis”, cu care se identificau carele procesuale în formă de navă în timpul ritualurilor de purificare din luna februarie, iar cel de-al doilea, „carnem levare”, ceea ce însemna interdicţia cărnii înaintea Miercurii Cenuşii, când începea postul Paştelui. Vechii veneţieni se abandonau saturnalelor, când timp de şapte zile totul era permis. Să ne amintim că, la sfârşitul secolului al XVII-lea, Veneţia era o republică aristocratică, unde democraţia era valabilă numai în interiorul nobilimii, poporul nu avea nici o voce, dar i se oferea „panem et circensis” (pâine şi circ). Riscul şi aventura erau modul lor de a exista. Sunt atestate Carnavalurile din 1571, cu ocazia unei victorii maritime, dar şi cel din 1679, când Ducele de Mantova a defilat, urmat de turci, indieni şi africani… Încetul cu încetul, Veneţia devenea şcoala europeană a plăcerilor, o lume galantă şi decorativă, aşa cum o numea filosoful Eugenio d’Ors, o lume în care aveau loc o ambiguizare sexuală, dar şi identificarea cu „demnitatea plăcerilor”.

Casanova la Veneția

Istoria spune că, la început, curtezanele erau constrânse să locuiască într-un anumit cartier, Casteletto, lângă Podul Rialto, iar după apusul soarelui erau obligate să intre în casă. Existau curtezane de „rang inferior”, cât şi cele de „grad superior”, aşa cum era celebra poetă Veronica Franco, ale cărei versuri sunt pătrunse de o democraţie a erosului, devenită prim personaj al filmului „Frumoasa veneţiană”, a cărei casă era frecventată de pictori, muzicieni şi de cei mai importanţi oameni politici. Se spune că la o masă oficială, în prezenţa regelui Franţei, Henric al III-lea, a apărut goală pe un platou de argint.

Negru și alb la Veneția

Liberalismul Veneţiei reprezintă o avangardă în context european, în timp ce imaginarul feminin guverna spectrul vieţii politice, sociale şi culturale, iar istoria continua să fie concepută şi administrată exclusiv de bărbaţi. Libertinajul femeii veneţiene este şi replica dată unei misoginii generalizate în acel timp. Veneţia, împreună cu enigmele sale, rămâne apărată de umbra acestei discrete fantasme a arhetipului feminin. Oraşul devine lumea lui Giaccomo Casanova, a lui Tizian, Boucher, Fragonard, Tieppolo, dar şi patria lui Goldoni. În secolul al XIX-lea, Carnavalul atrăgea nume precum Sissi de Austria, Byron, Wagner, George Sand, Ugo Fuscolo…

Buona sera, Signora Maschera!

Bal la Viena pe timpul Împăratului Franz Josef

Încă de la 1671 exista o şcoală de măşti, realizate din argilă, hârtie presată şi făină, care apoi erau pictate. În Evul Mediu, masca era folosită în locurile rău famate, pe străzi şi în taverne, de curtezane şi jucători ai hazardului. Oamenii se salutau cu apelativul „Signora Maschera”. Dintre măştile fabuloase, care îţi taie respiraţia, să amintim „Bautta”, o mască ce semnifica teama, ce ascundea complet identitatea, realizată dintr-un fel de capişon de mătase sau dantelă care acoperea total faţa şi era susţinută de o pălărie în formă de tricorn. „La Moretta” era o mică mască îmbrăcată în catifea neagră, reprezentând un joc al seducţiei. Femeile veneţiene erau renumite pentru decolteurile extrem de deocheate. Această mască avea în interior un buton care se sprijinea pe dinţi, de aceea era denumită şi „Muta”. Altă mască purta numele de „Gnaga”, prin care bărbaţii se deghizau în femei şi nimeni nu avea dreptul să aresteze o persoană mascată. În 1500, la Veneţia erau peste 15.000 de prostituate şi pentru că înflorise extrem de mult homosexualitatea, guvernatorul a aprobat o lege prin care femeile puteau să-şi arate nurii atât pe Podul Sânilor, cât şi de la ferestre. „Il Mattaccino” derivă din cuvântul Matto, echivalent cu nebun, şi era format dintr-un costum colorat asemănător clovnului. Mai târziu au apărut măştile din commedia dell’arte. Şi azi, pe străzile Veneţiei, în perioada Carnavalului, te întâlneşti cu aceste măşti, dar şi cu cea al lui „Pantalone”, ce reprezintă pe vechiul comerciant, cu „Pulcinella”, cu „Doctorul”, cu „Căpitanul”, cu „Brighella”, un om care se pretează la tot felul de intrigi, cu „Arlechino” şi bineînţeles cu cea a lui Casanova. Şi azi, ca şi ieri, are loc „Balul Moresca”, un romantic dans de război, cu spade şi măşti.

La vita è teatro. Tutti in maschera

Inventivitate și culoare

Veneţia, faimoasa capitală europeană a teatrului, va dedica ediţia din acest an prestigiosului Carnaval, cu titlul „Viaţa e teatru. Toţi cu măşti”, care se desfăşoară între 4 şi 21 februarie, cu o avanpremieră ce a avut loc între 4 şi 5 februarie: „Veneţia, capitala teatrului modern”. Concerte, live performances, expoziţii ale artiştilor internaţionali, defilări ale măştilor unice în lume vor transforma oraşul într-o adevărată paradă a măştilor. Costume fabuloase de epocă, regi şi regine, prinţi şi prinţese, arlechini, urşi, aurii, argintii, îmbrăcaţi în mătase şi dantele, cu pene, strasuri şi pietre preţioase, dar şi măşti caraghioase îţi trezesc fantezia. Oameni de toate vârstele se sărută pe furiş. Pe apa ca o broderie lichidă, ca într-un cortegiu, curg gondolele liniştite, antice ambarcaţiuni. Apa bate în zidul caselor, pictate ca pe o pânză în roşu, verde, galben. De o parte şi de alta a Grand Canale, străjuiesc palate somptuoase, în arabescuri şi dantelării: Pallazzo „Foscari”, cu arhitectura sa gotică veneţiană, Palazzo „Grassi”, în linia clasică din secolul XVIII, semnat Giuseppe Massari, „Ca Pessaro”, un fastuos palat în stil baroc, „Vendramin”, „Pissani Moretta”, „Ca D’Oro” cu arcadele aurite ce-i marchează faţada, cu magnificele ferestre, candelabre somptuoase de Murano ce îţi dau impresia că ai în faţă un decor de teatru.

Cavalchina

Din programul actual spicuim alegoria carelor, inspirată de vechile ritualuri antice care erau legate de sărbătoarea taurilor. Carnavalul se va termina cu faimoasa ceremonie a sacrificării taurului, în „Punta della Dogana”.

Ca la fiecare ediţie, Carnavalul veneţian doreşte să recupereze istoria. Se povesteşte că Ulrico, patriarhul din provincia Aquileia, împreună cu 12 feudali şi 12 clerici, în preajma Joii Grase, a sacrificat un taur, 12 porci pentru a oferi un spectacol în piaţă. Aşa încât, în dimineaţa Joii Grase se va realiza în Piaţa San Marco o adevărată tauromahie veneţiană: sacrificiul taurului. Regizorul artistic Davide Rampello va aduce în faţa vizitatorilor sărbătorile populare de odinioară.

Care îmbrăcate în flori de-a lungul falezei de la San Remo

În Piaţa San Marco va avea loc un brind din „Fântâna Vinului”, ce va fi inaugurată la această ediţie. Maestru de ceremonii va fi Maurice Agosti, care va invita publicul să ciocnească un pahar de vin sub semnul bucuriei şi al muzicii. „Fântâna Vinului” este organizată în colaborare cu „Oenoteca Veneţiană”. În deschidere, un cortegiu colorat sugestiv, în costume din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, va fi alături de corul tradiţional „DoReMi”, care va deschide dansul în acompaniamentul muzicii, cu melodii veneţiene precum „Inno di San Marco”, „Venezia la luna e tu” şi „El gondolier”…

Faimoasele care alegorice de la Acireale

Emoţionant ca întotdeauna, „Zborul Îngerului” din vârful clopotului de la Basilica „San Marco” către mijlocul pieţei. Spectacolul scenografic „Îngerul” va fi semnat la această ediţie de Giulia Selero. Acum, spectacolul zborului se multiplică, oferind noi emoţii publicului. Evocând tradiţiile maşinilor scenice ale Renaşterii, vor zbura aparate, bărci, până şi animale.

Versurile „Imnului de la San Marco” vor fi intonate de un cor format de 12 tinere veneţiene, acompaniate de cadeţi în uniformă, într-un ritual extrem de sugestiv.

Giulia Selero, Îngerul Carnavalului de la Veneția

Festivalul se va încheia simbolic cu „Vogata del Silenzio” printr-un cortegiu de gondole silenţioase care vor pluti în lagună de la Ponte del Rialto până la Piaţa San Marco. Atunci când cortegiul va ajunge la Punta della Dogana, simbolicul taur va fi şi el lansat pe apă.

Artişti de stradă, grupuri cu măşti, baluri, dansuri tradiţionale şi numeroase concursuri vor figura pe agenda zilelor şi nopţilor carnavalului, culminând cu tradiţionalul concurs „Cea mai frumoasă mască”. Nu evitaţi, dacă veţi merge la Veneţia, să fiţi voi înşivă, adăugând un strop de originalitate şi pasiune în costumul pe care îl veţi alege, pentru a trăi cât mai autentic şi original spiritul carnavalului. În fiecare zi au loc două concursuri, iar marea finală va fi duminică, 19 februarie.

A fost odată Cavalchina

Măști în festivalul de pe Coasta ligurică

Ca întotdeauna este aşteptat cu emoţie celebrul „Bal al Cavalchinei”, o sărbătoare exclusivistă şi mondenă datând de la 1800, în care muzica şi spectacolul, balurile şi gastronomia de clasă se întrec în 18 februarie. Numere speciale vor fi prezentate de celebra amazoană Audrey Hasta Luego, unul dintre starurile Galei „Fieracavalli” de la Verona. Alături de ea, protagonişti ai muzicii lirice, ai teatrului, cărora li se vor înmâna „Premiile Cavalchina 2012”, destinate a celebra personalităţile care, „prin talentul creativ şi interpretativ, sunt recunoscute ca simboluri artistice unice şi inimitabile”. Printre protagonişti vor fi soprana Katia Ricciarelli, tenorul Jose Carreras, solista de muzică uşoară Patty Pravo, acompaniată la pian de doi cunoscuţi actori italiani, Beppe Fiorello şi Giorgio Pasotti. Maestrul artei culinare padovanul Massimiliano Alajmo şi colegul său, francezul Alain Passard, vor încânta audienţa cu produsele lor demne de „Michelin”. Cei prezenţi vor primi o statuetă reprezentând un cal personalizat, simbol al Cavalchinei. Clou-ul serii îl va reprezenta spectacolul „Cosi fan tutte”, după Mozart, alături de „La Scuola delle amante”, în regia arhitectului Matteo Corvino.

Măști la Veneția

Personaje ale teatrului veneţian conduc invitaţii în atmosfera tipică anilor 1800. Vor evolua acrobaţi, comici, cântăreţi, orchestre, dansatori în costume care de care mai ingenioase, dar şi personaje veneţiene, valeţi în livrea…

„Toate minunile lumii parcă se concentraseră într-o seară la Teatro Fenice, într-o mare de lumini care inunda sala”, consemnau cronicile vremii, din „Gazzetta Privilegiata di Venezia”, în 1838. „A fost un spectacol tumultuos, o veselie delirantă, un transport într-un fantastic şi bizar domeniu al viselor. A participat şi Lord Byron, împreună cu «Madam» Contarini, care scria într-o corespondenţă «when i came to Venice for the winter». Totul se întâmpla în urmă cu mai mult de 200 de ani, în timpul Carnavalului. Apoi, totul s-a pierdut în negura timpului până în momentul în care, într-o seară, plimbându-se prin Piaţa San Fatin, actualul director al teatrului, Cristiano Chiaro, a zărit un cal pursânge alb care urca cu paşi lenţi, eleganţi, scările teatrului «La Fenice». Calul era doar în imaginaţia sa. Dar atunci i-a venit ideea: Voi reface Cavalchina”.

Măști pe Canal Grande

Totul a fost încredinţat arhitectului Matteo Corvino, în care commedia dell’arte se amesteca cu vechile acrobaţii, trecutul cu prezentul. Debutul a avut loc în 2007 cu un adevărat triumf internaţional. Formula sa este unică, precum şi locul în care se desfăşoară. Un excepţional spectacol. După miezul nopţii, ritmuri animate vor transforma sala de teatru într-o gigantică discotecă. Platoul teatrului este eliberat de fotolii, devenind pentru o noapte sala de bal cea mai prestigioasă din lume, când celebre orchestre alternează până în zori cu un repertoriu care începe cu muzică clasică, continuă cu muzică interbelică şi devine din ce în ce mai modern, mai rock, mai de discotecă, antrenând publicul de toate vârstele şi de orice naţiune. În acest timp, în elegantele Săli „Apollinee” este servit un bufet de gală. Pe marea scenă defilează numere dintre cele mai variate şi mai surprinzătoare ale teatrului şi varietăţilor, aduse în scenă de artişti internaţionali selecţionaţi din toate colţurile lumii, în exclusivitate pentru Cavalchina. În fiecare an, un alt cal, un cal adevărat care-şi face intrarea triumfal alături de cavalerul său în marea scenă a teatrului, care coboară de pe scenă şi dansează cu graţia unui balerin, demonstrându-şi virtuţile de dansator de înaltă şcoală. Calul care dansează reprezintă unul dintre momentele cele mai emoţionante ale serii.

Cu un picior în trecut şi cu o privire către viitor, Cavalchina de astăzi reprezintă momentul cel mai prestigios al Carnavalului de la Veneţia, dar şi un spectacol unic în lume. Original, plin de amuzament, capabil de a reînnoda firele istoriei şi de a zbura totodată dincolo de graniţele lumii de azi.

Baluri de Ziua Îndrăgostiţilor

Personaje venețiene

Dintre nenumăratele baluri amintim „Tiepolo”, de la Palazzo „Pisani Moretta”, transformat într-o „Grădină a plăcerilor”, ce-i drept suprarealistă, cu participarea a peste 80 de artişti, în 8 ore de spectacole fanteziste şi de acrobaţie, cu balerine, fauni, costume de rafinată eleganţă, în lumina a peste 1.500 de lumânări, inspirat de atmosfera magică a Veneţiei secolului al XVIII-lea, apoi Balul de epocă de la Hotel Danieli, „Balul Dogelui”, considerat unul dintre cele mai exclusiviste. Şi întrucât Carnavalul veneţian cuprinde şi Ziua Îndrăgostiţilor, sunteţi invitaţi la „Marele Bal de San Valentino”, de la Palazzo Pesaro, „Viaţa secretă a lui Casanova”, la „Fenice Opera”, „Bourlesque Party”, în 10 februarie, „Marele Bal al duetelor de dragoste” la Palazzo Pesaro, Seară de tangouri „Rudolf Valentino”, la Hotel Bauer. La Palazzo „Ca’Zanardi”, cu elegantele sale fresce, se poate asculta muzică de Mozart sau Vivaldi, iar în acompaniamentul instrumentelor antice se poate dansa un menuet sau o gavotă, bineînţeles în costume şi cu măşti de nobili veneţieni. În barocul palat „Albrizzi”, vă puteţi delecta cu rafinate concerte pe muzică de Liszt şi Chopin, în interpretarea pianiştilor Diego di Mare şi Renata Benvegnu, Palazzo „Zenobio”, cu păsări de foc, muzicieni şi Regele Soare invită participanţii la o noapte romantică de la care nu lipseşte nici Cassanova.

Solemnitatea sărbătoririi Sfintei Agata la Catania

Parada porneşte de la San Marco, de-a lungul Canal Grande până la popularul cartier Cannaregio, unde are loc deja faimoasa „Svolo della Pantegana”.

„Sărbătoarea Mariilor” a debutat cu o defilare a costumelor şi cu prezentarea celor 12 domnişoare, amintind omagiul adus de Dogele Veneţiei unui număr de 12 frumuseţi, oferindu-le bijuterii, ca dotă. În Piaţa San Marco va avea loc, în închiderea carnavalului şi „Cortegiul Mariilor”.

Cele mai frumoase carnavaluri

Bal în Palatul Hofburg

Luna februarie rimează de multe ori cu acel cuvânt magic al carnavalului, cu sărbători de neuitat. În Sicilia, la „Acireale”, carnavalul se îmbină între 4 şi 21 februarie cu o mare varietate de sărbători folclorice, care colorează pieţele, palatele şi bisericile baroce din secolele XVII şi XVIII. Carnavalul de la Acireale pare făcut din lavă şi pasiune. Suntem doar la picioarele Etnei, care aruncă magmă, forţa creatoare care distruge şi domină peisajul dramatic şi fertil. Ai impresia că ai intrat într-un ţinut al culorilor expresioniştior. Între roşu, negru şi albastru, culorile carelor alegorice care defilează în scenariul baroc al oraşului, care fantastice, născute în anii ’30, păstrate şi azi, împodobite cu măşti gigantice.

Poeţi populari, campioni ai satirei stau alături de nobili în frumoasele care îmbrăcate în flori, de unde lansează confetti, în compania grupurilor de mascaţi, a majoretelor şi a personajelor din legende.

Balul Operei din Viena

În „Catania”, carnavalul e o sărbătoare care se celebrează odată cu „Sant’Agata”, patroana oraşului. Odată cu redeschiderea vechiului edificiu din secolul al XVIII-lea al Vechii Vămi, aceasta s-a transformat într-o vitrină a excelenţei gastronomice siciliene. În faţa pieţei pot fi întâlnite bărci ale pescarilor cu sardine şi alte specii de peşti de mare. Restaurantele sunt pline, iar vederea spre magnificul vulcan Etna se adaugă şi ea farmecului acestei sărbători, când totul este acoperit de mantia iernii. Piaţa de peşte, care este de o bogăţie uimitoare, se ţine în fiecare zi, chiar şi duminica, animată de strigătul precupeţelor care te invită fredonând să le cumperi produsele, dar şi de culorile veşmintelor. În centru tronează fântâna „Amenano”, înconjurată de bucăţi de lavă. Mergând către Piaţa Garibaldi, pe tejghele este o mare varietate de carne albă şi roşie, fructe şi legume, iar după Piaţa Mazini se schimbă atmosfera, aflându-se într-o zonă mai aristocratică în inima barocului catanez. În apropiere, tronează celebra cupolă a Bisericii Sfântul Nicolae construită în 1780 de Giacomo Ittar.

Îndrăgostiți la Veneția

În noaptea de 5 februarie povestea spune că relicvele Sfintei Agata au fost depuse în biserică şi de aceea catanezii celebrează prin slujbe şi numeroase procesiuni, aprinzând sute de mii de lumânări şi focuri de artificii pentru sfânta lor martirizată în 251d.Ch.

După aceea, timp de o săptămână, străzile sunt invadate de cortegiile carelor alegorice cu personaje din lumea carnavalului şi a basmului.

Punctual ca întotdeauna, se întoarce unul dintre festivalurile cele mai iubite de italieni, alături de cel al muzicii uşoare, la „San Remo”, între 14 şi 18 februarie. Pe prestigioasa scenă a teatrului „Ariston” al oraşului liguric îşi dau întâlnire vârfurile muzicii uşoare din întreaga lme. Oraşul florilor şi al grădinilor luxuriante, al parcurilor tropicale lansează de-a lungul croazetei care de flori. Oraşul are multe lucruri de oferit, printre care şi micile pieţe ce par rămase încă din Evul Mediu. Căutaţi grădina Vieli Ormond, cu cedri, ficuşi, plante exotice şi grădini japoneze care se prelungeşte de-a lungul falezei, alături de splendidele vile în stilul Belle Epoque, faimosul Cazino în stil Liberty, proiectat de francezul Eugène Ferret.

Malta

Un carnaval alpin rar întâlnit, bogat în personaje care respectă ceremoniile de odinioară, are loc la „Sampeyre”, în Piemonte, cu adevărate reprezentaţii teatrale. Originile coboară în Evul Mediu, când carnavalul s-a născut în urma unui război care de-a lungul secolelor s-a transformat într-o întâlnire a împăcării. Cu mare solemnitate, conducătorii îşi încrucişează spadele în semn de salut. Un alt eveniment ce are loc în acestă perioadă este cel al procesului, când sunt judecaţi trezorierii acuzaţi de furt şi pagube aduse comunităţii, cu sentinţe diverse.

Cavaleri, domnişoare de curte, prizonieri eliberaţi de sarazini care fumează pe stradă pipe, tineri căsătoriţi fericiţi, arlechini, personaje din lumea poveştilor medievale ale bugurilor, în costume tradiţionale se întâlnesc şi deapănă poveşti…

În „Malta”, carnavalul are o îndelungată tradiţie. Începe în ziua de Miercurea Cenuşii, cu care colorate, montate pe camioane care defilează pe străzile populate de copii şi adulţi cu măşti, şi continuă cu seri incendiare şi cu party-uri.

La Viena, toată lumea valsează

Arlechino

În această perioadă, Viena este oraşul nu numai al carnavalurilor, dar şi al balurilor. Balurile vieneze au devenit o tradiţie, ba mai mult, au intrat în patrimoniul UNESCO. În fiecare an se organizează mai mult de 400 de asemenea evenimente. Ceea ce trebuie respectat este dress code-ul, care prevede rochii lungi şi costume închise la culoare sau smoking pentru bărbaţi, obligatorie cravata sau papionul.

Un anumit tip de conservatorism, tipic societăţii austriece, digeră cu greu transformările pe care le-a suferit în decursul timpului evenimentul monden cel mai aşteptat al anului: „Balul Operei” din Viena, ce va avea loc în 16 februarie, cu participarea milionarilor momentului, a bancherilor, marilor avocaţi, arhitecţi, medici, oameni politici, dar şi a unor aşa zise dive… Nostalgicii regretă timpul când printre somităţile care dădeau strălucire minunatului eveniment monden se aflau monarhi ai Europei, ca Regele Juan Carlos al Spaniei şi regina Sofia, politicieni de talia preşedintelui Franţei, Jacques Chirac, actori de talia lui Shirley Maclaine, Richard Burton, Frank Sinatra sau somităţi de genul chirurgului Christian Barnard. Domneşte azi în schimb o filosofie: a fi văzut înseamnă şi „a fi în cărţi”. Între agonie şi extaz, balul balurilor plăteşte şi el tribut noilor mecanisme care guvernează lumea şi noii ei regi.

Faimosul Bal de la Filarmonica din Viena

„Balul Cofetarilor”, programat în 10 februarie, reprezintă una dintre întâlnirile cele mai fascinante, desfăşurându-se în Palatul Imperial „Hofburg”, cu participarea a 3.000 de perechi care dansează pe notele „Dunării albastre”, în acordurile orchestrei „Wiener Opernballorchestre”. După bal, sărbătoarea continuă la „Café Landtmann”, una dintre renumitele cafenele din întreaga lume de mare eleganţă, cu mii de lampadare din cristal, unde veţi putea fi conduşi de o trăsură cu cai. În 11 februarie are loc „Balul Johann Strauss”, în palatul în stil renascentist „Kursalon”, în sunetul muzicii clasice. Aici sărbătoarea este mai elitistă, totul fiind învăluit în sunetele valsurilor celebrului compozitor austriac. În schimb, la „Bonbon”, are loc „Balul Studenţilor”, care se desfăşoară în acordurile muzicii Orchestrei Simfonice din Viena. Acolo este aleasă şi Regina balului, „Domnişoara Bonbon”.

„Balul Juriştilor” se ţine în 18 februarie la Palaltul Hofburg, când sunt servite stridii şi caviar şi alte delicatese, iar cei care sunt obosiţi de atât de mult vals se pot duce la o discotecă din împrejurimi unde se dansează salsa şi merengue.

Spectaculos şi „Balul costumelor de epocă” de la Wiener Konzerthaus, în 20 februarie, care corespunde carnavalului, când sala de concerte habsburgică se transformă într-o plajă ca la Copacabana, când rigidul dress code este uitat. Orchestra trece de la vals la o sambă înfocată. La Viena, important este să dansezi.