Cum a ajuns democraţia o deranjantă constrângere parlamentară

Curtea Constituţională Federală de la Karlsruhe a precizat că pe 12 septembrie va anunţa dacă se va opune legilor privind instituitrea Mecanismului European de Stabilitate, cu un capital de 500 de miliarde de euro, şi pactului fiscal încheiat de statele din zona euro. Având în vedere că Germania este principalul contributor la fondul de salvare a economiilor din zona euro, acesta va rămâne pus sub semnul întrebării până la toamnă.

Curtea Constituţională din Germania urmează să decidă dacă prin contribuţia la fondul de salvare european se cedează sau nu prea multă suveranitate naţională şi dacă se încalcă sau nu prerogativele parlamentului naţional ales democratic, în special cea privind cheltuirea banului public.

Dacă judecătorii constituţionali vor decide că noile tratate europene nu încalcă legea fundamentală a Republicii Federale, atunci acestea pot fi promulgate de preşedinte şi nu vor mai putea fi contestate, întrucât au calitatea de tratate internaţionale, pe care Germania se angajează să le respecte.

Tratatele menţionate constituie nucleul unei posibile Europe federale. Dacă în urma cu 50 de ani acesta era visul părinţilor fondatori ai Comunităţilor Europene, acum ele au devenit, în discursul public, măsuri pentru salvarea monedei unice. La începutul lunii iulie, preşedintele francez Francois Hollande caracteriza astfel încercările la care cancelarul Angela Merkel este supusă de către Bundestag şi Curtea Constituţională: “constrângeri parlamentare foarte exigente”. Democraţia europeană începe să se reduca astfel la pacte, tratate, mecanisme de finanţare, directive şi regulamente.