Sunt un biet medic de familie iubit sau detestat pe care societatea și în special guvernanții nu dau doi bani.
Dar…cum ar fi dacă aș fi un medic chirurg sau neurochirurg, să zicem?!
Sau anestezist?
Și mâine, aș avea programată o operație grea, solicitantă și riscantă, în același timp.
O tumoare pe creier sau abdominală care nu necesită amânare, viața pacientului depinzând de mine și de echipa mea.
Și pacientul meu ar fi un…magistrat!
Încă tânăr și angajat sau tot tânăr, dar…proaspăt pensionat!
Și acum întreb cum ar fi DACĂ, pe la jumătatea intervenției chirurgicale, eu și echipa mea zicem STOP și punem de un protest?
Anestezistul întrerupe anestezia și eu, chirurgul sau neurochirurgul (dac-aș fi), îl las pe tânărul meu pacient MAGISTRAT cu burtica tăiată sau cu creierașul la vedere?
Și când se trezește, îi explic politicos că gărzile mele și ale colegilor mei sunt fără număr și mizerabil plătite?
Că multele ore în plus petrecute în sălile de operație pentru a salva vieți, sunt duse în derizoriu?
Că pentru a opera pe un milimetru de creier (chiar și de magistrat) este ceva chiar SPECIAL?
Și că, aceia în mâinile cărora și-a pus viața, au 60 + ani?
Și că pensiile lor, dacă le (mai) apucă, sunt cu adevărat ,,speciale”, prin cuantumul lor, rușinos, după zeci de ani de muncă?
I-aș mai spune pacientului meu MAGISTRAT că am oprit intervenția salvatoare de viață pentru că numai așa am putea atrage atenția autorităților care ignoră cam totul în țara asta, în afară de casta lor, a magistraților.
Care sunt, au devenit SPECIALI, prin tot ce înseamnă asta : salarii fabuloase, pensionare la vârste fragede, pensii ,,pe măsură”.
Pentru că ei sunt UNICI, cum se exprima obraznic acea Cruela de la CSM.
Ei pot pune de-un ,,protest” când vrea mușchii lor.
Ei pot temporiza procese jde mii de ani, până când…ori se prescrie fapta, ori ,,fapta nu există”.
Ei pot lăsa în libertate violatori sau pedofili, pentru că, după unii…,,nu reprezintă pericol pentru societate”.
Ei pot și fac orice (inclusiv își decontează unii, ochelarii) dar nu pot și nu vor să renunțe la toate aceste muuulte privilegii, fie și în vremuri de criză, când ni se cere tuturor să ,,înțelegem” vremurile pe care le traversăm.
Sigur, în locul pacientului meu MAGISTRAT, ar putea să fie mulți dintre cei care guvernează țara.
Măcar ăia se fac sau unii chiar lucrează, și n-au pus-o de-un protest, precum onorabilii speciali magistrați.
Că asta m-a-nfuriat maxim
P.s. Nu e nevoie să mai adaug că, dincolo de cele scrise, niciun coleg medic NU s-ar sustrage de la ceea ce face cu pasiune și responsabilitate pentru pacienții lui, fie ei…magistrați sau neica nimeni, ca mine, ca noi, ceilalți.
Cum ar fi dacă, la jumătatea ședinței de judecată, completul suspendă ședința pentru că judecătorul începe programul ca avocat? Încă nu am auzit un medic să protesteze cu privire la faptul că se cumulează salariul din spitalele de stat cu cele private (plus o mică șpagă, că din salariul de 10.000 euro trăim greu). Nu vreți să vă faceți ordine în profesie înainte de a reglementa alte domenii?