Cum (nu) își umple Europa cazărmile

În prezent, guvernele din Europa investesc masiv în modernizarea apărării, dar se confruntă cu o problemă majoră: lipsa de personal calificat. Bugetele cresc, dar armatele europene nu reușesc să-și atingă obiectivele de recrutare, iar în unele cazuri efectivele chiar scad. Recent, ministrul Apărării a prezentat prima strategie de apărare de sine stătătoare din istoria postbelică a Germaniei. Strategia stabilește că Rusia este cea mai mare amenințare și că Germania trebuie să devină cea mai mare forță militară a Europei, până în 2039.

Germania, între ambiție de forță europeană și criză de recruți

Dar Germania ilustrează cel mai clar dezechilibrul dintre ambiții și deficitul de efective al armatei. Deși își propune extinderea Bundeswehr la aproximativ 203.000 de militari până în 2031, numărul recruților este în declin, cu o scădere raportată de circa 7% într-un singur an, în ciuda campaniilor de recrutare. În paralel, plecările din armată depășesc intrările, accentuând deficitul de personal.

Obiecția de conștiință, în creștere accelerată în Germania

În primul trimestru din 2026, Germania a înregistrat 2.656 de cereri de obiecție de conștiință, pentru scutirea de armată. Este deja peste două treimi din totalul cererilor din anul 2025  și mult peste nivelul din 2024 (circa 3.000). Dacă ritmul continuă, 2026 ar putea deveni anul cu cele mai multe astfel de cereri de la suspendarea serviciului militar obligatoriu în 2011.

Creșterea acestor cereri pentru scutirea de armată are loc după introducerea, în ianuarie 2026, a unei noi legislații privind serviciul militar. Tinerii născuți din după 2007 trebuie să se înregistreze pentru o posibilă recrutare. Ea poate deveni obligatorie dacă armata nu își atinge obiectivele de recrutare voluntară. Ministrul Apărării Boris Pistorius a justificat reforma prin faptul că ”lumea a devenit mai imprevizibilă și mai periculoasă”.

Reînarmarea este privită cu scepticism

Guvernul își propune o forță de aproximativ 260.000 de militari activi și 460.000 incluzând rezervele. În paralel, apar dezbateri privind extinderea vârstei rezerviștilor și alte posibile restricții, ceea ce a amplificat îngrijorările publice.

Creșterea numărului de obiectori de conștiință intră în conflict cu obiectivele politice. Guvernele din Europa doresc să își extindă armatele, dar scepticismul crește în anumite segmente ale populației. În Germania, statul se pregătește pentru o posibilă reintroducere a serviciului militar obligatoriu, însă tot mai multe persoane solicită scutirea de armată. Armatele se extind pe hârtie, dar se confruntă cu dificultăți persistente în atragerea și menținerea personalului necesar în întreaga Europa.

Franța, o putere nucleară și atât

Franța, a doua putere militară a Europei, propune introducerea unui serviciu voluntar de 10 luni, cu obiectivul de a atrage până la 50.000 de voluntari anual până în 2035. Franța a renunțat la serviciul militar obligatoriu în 1997. Atunci a început și reducerea capabilităților. De la 927 de tancuri, la 200 de tancuri. De la 300 de sisteme de artilerie, la 120. De la 340 de elicoptere, la 150. Nucleul strategic al apărării nu a fost atins – submarinele nucleare și arsenalul nuclear au rămas intacte. Capacitatea convențională s-a redus însă masiv. Dar președintele Emmanuel Macron vorbește despre ”autonomia strategică” a Europei.

Deficit structural in sudul Europei și Olanda

Și Țările de Jos se confruntă cu un deficit similar. Își propun o forță de 100.000 de militari până în 2030, dar peste 20% din posturile de soldați profesioniști rămân neocupate, iar componenta de rezerviști este sub nivelul necesar pentru modelul de apărare planificat, scrie Defencematters.eu.

În sudul Europei, Italia are o armată subdimensionată față de angajamentele strategice. Se recurtează greu, iar populația îmbătrânește. Grecia, țară cu serviciu militar obligatoriu, și Portugalia au înregistrat scăderi ale recrutării în ultimele decenii.

Europa de Nord și de Est stau mai bine

În Polonia, guvernul spune că obiectivele de recrutare sunt atinse. Însă există o concurență cu locurile de muncă din sectorul civil. Cehia, Slovacia, Ungaria și România se confruntă cu dificultăți în menținerea unor niveluri suficiente de înrolare, scrie Defencematters.eu. În Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Danemarca și Suedia, serviciul militar este obligatoriu. Dar nici acest sistem nu este ferite de presiunile demografice.

Cine va apăra Europa?

Se schimbă valorile sociale ale generațiilor tinere. Mulți europeni sunt reticenți față de ideea de serviciu militar. Sondajele indică o disponibilitate redusă de a lupta într-un eventual conflict. Un sondaj realizat de Foreign Policy Research Institute în 2025 în toate statele NATO arată că disponibilitatea de a lupta pentru propria țară este ridicată în Turcia (88%), Albania (69%), Suedia (66%), Finlanda (64%) și Muntenegru (63%). Urmează Grecia și Norvegia (61%), Lituania (52%), și Polonia și Slovenia (49%). În statele baltice, rezultatele sunt mixte: Lituania atinge 52%, în timp ce Estonia (45%) și Letonia (37%) au valori mai scăzute, influențate parțial de comunitățile rusofone. Cele mai scăzute niveluri de disponibilitate apar în Italia și Slovacia (25%), Germania (27%), Țările de Jos (30%), Ungaria și Cehia (33%).

Un mozaic în Europa

În Europa există 5-6 tipuri de tancuri, 6-10 sisteme de artilerie, peste 10 tipuri de avioane de luptă. Standardizarea este foarte redusă, în comparație cu SUA. UE este un mozaic și în privința serviciului militar. Cel puțin zece state din UE au serviciu militar obligatoriu, printre care Austria, Cipru, Danemarca și Estonia. În majoritatea acestor țări se aplică doar bărbaților, cum este cazul Finlandei, Greciei sau Lituaniei. Danemarca și Suedia merg mai departe. Acolo și femeile sunt obligate să efectueze serviciul militar.

Durata serviciului militar variază considerabil. În timp ce Croația are cea mai scurtă durată, de două luni, în alte țări aceasta poate ajunge până la 15 luni. Croația a decis să reintroducă serviciul militar obligatoriu în octombrie 2025, după ce fusese suspendat în 2008. Alte state se bazează doar pe participare voluntară. Germania are o situație intermediară: înregistrare obligatorie, dar serviciu voluntar.

Armatele Europei se micșorează și caută personal
Datele organizației militare europene EUROMIL arată că forțele armate din multe țări au scăzut semnificativ între 2010 și 2020, în medie cu 16%. Belgia și Germania au fost afectate în mod special, cu scăderi de peste 25%. Suedia a înregistrat creșteri. Potrivit EUROMIL, cauzele problemelor de personal țin de salariile relativ scăzute, dificultăți în echilibrul dintre viața profesională și cea personală și un mediu de lucru adesea criticat. Acești factori îngreunează recrutarea și menținerea pe termen lung a militarilor.