Germania trebuie sa aibă cele mai puternice forțe armate convenționale din Europa, până în 2039. Acesta este obiectivul primei strategii militare de sine stătătoare din istoria postbelică a țării. Se intitulează ”Responsabilitate pentru Europa”. Strategia identifică Rusia ca principală amenințare și vorbește despre scenariile unor potențiale atacuri ruse asupra teritoriului NATO. A fost prezentată, pe 22 aprilie, de ministrul Apărării, Boris Pistorius.
Război hibrid și presiune asupra NATO
Strategia militară face parte dintru pachet anunțat la finalul anului trecut de ministrul Pistorius. Mai este vorba despre o strategie pentru rezerviștii armatei germane și pentru înarmare. ”Rareori am avut nevoie mai mare de o asemenea strategie așa cum avem în acest moment istoric”, a spus Pistorius. El a adăugat că acest document va sta la baza strategiei Bundeswehrului în următorii 20 de ani.
Documentul făcut public nu conține analiza amenințărilor la adresa securității Germaniei. ”Ar fi fost ca și cum l-am fi adăugat pe Vladimir Putin pe lista destinatarilor noștri”, a spus Pistorius. ”Rusia creează condițiile pentru un război împotriva NATO. Desfășoară deja operațiuni hibride împotriva statelor membre ale Alianței”, se arată în document. ”Rusia de astăzi reprezintă, prin urmare, cea mai mare amenințare imediată la adresa păcii și securității în Germania și în regiunea euro-atlantică, pentru viitorul previzibil”.
Obiectivul Moscovei: remodelarea ordinii europene
Amenințarea militar-strategică reprezentată de Rusia există ”pentru că Rusia exploatează conflictele de la periferie și amenință Europa din toate direcțiile cu mijloace de acțiune cu rază largă”. Occidentul este ”considerat în mod fundamental ostil de Rusia de astăzi, iar aderarea statelor democratice la NATO după 1989 este prezentată ca o încercuire a Rusiei”.
Obiectivul central al Moscovei este inversarea acestei evoluții și o reorganizare a arhitecturii de securitate europene. Drumul către acest obiectiv trece, din perspectiva Moscovei, prin slăbirea coeziunii alianțelor, deconectarea strategică a SUA de Europa și, astfel, prin eșecul NATO. În acest fel, din punct de vedere rus, ar fi creată premisa extinderii propriei sfere de influență în Europa. Sunt vizate atât statele baltice, cât și fostele state membre ale Pactului de la Varșovia, actuali aliați NATO.
”Rusia creează condițiile pentru un atac militar asupra statelor NATO. În plus, desfășoară deja operațiuni hibride împotriva statelor membre ale Alianței – inclusiv împotriva Germaniei. Scopul este de a submina reziliența și încrederea în instituțiile statului”, arata strategia militara germană.
Reintroducerea serviciului militar și tensiuni interne
Planul prevede o forță de cel puțin 460.000 de militari germani pentru a contracara amenințarea rusă. Pentru a atinge acest obiectiv, Germania va trebui să-și extindă efectivele militare active de la aproximativ 185.420 de soldați în prezent la 260.000 până la mijlocul anilor 2030, în timp ce va crește numărul rezerviștilor de la 60.000 la 200.000. Planul prevede ca Germania să-și asume un rol de conducere mai puternic în NATO, preluând o parte din povara apărării Alianței de la Statele Unite.
În ianuarie 2026 a intrat in vigoare noua lege a serviciului militar. Se bazează pe voluntariat, însă introduce și opțiunea încorporării obligatorii, în cazul în care țintele de creștere a personalului militar nu sunt atinse. Votarea legii a fost însoțită de proteste ample ale tinerilor din Germania, segmentul de demografic care este împotriva acestei legi. Au apărut dispute și între landurile din est și cele din vestul țării. 90% din industria militară este concentrată în vest, în timp ce atitudinea cea mai pozitivă față de serviciul militar este întâlnită în est. Politicienii nu vor însă ca landurile estice să devină furnizori de recruți, în vreme ce profiturile de pe urma înarmării să se acumuleze în vestul țării.
Limitări industriale și dependențe globale
DefenseOne notează ca documentul este însoțit de o serie de ținte pentru capabilitățile militare ale Germaniei. Noutate este ca Germania renunță la cotele rigide pentru echipamente — numărul de tancuri, avioane sau nave. Germania și se îndreaptă către un model de planificare flexibil, bazat pe efecte. Întrebarea nu este de câte batalioane are nevoie armata germană, ci ce efecte trebuie să fie capabilă să producă, a spus ministrul Pistorius. El a menționat că domeniile prioritare sunt loviturile de precizie în profunzimea statului inamic, apărarea împotriva rachetelor hipersonice și dronele.
Germania pornește practic de la zero în ceea ce privește capacitatea de lovire la distanță lungă, a spus Pistorius. A recunoscut riscurile legate de calendarul său ambițios, menționând că cererea în creștere din Orientul Mijlociu pentru sisteme de apărare aeriană a redus deja capacitatea globală de producție. ”Avem banii și am declanșat achizițiile. Dar nu controlăm toate variabilele”.
AfD acceptă tacit obiectivele noii strategii militare
O notă particulară este că strategia militară nu menționează specific China. Face referire la marele conflict geopolitic care ar putea transforma generația următoare într-o generație a războiului. Bundeswehrul scrie: ”În Indo-Pacific, flota rusă din Pacific, împreună cu forțe aeriene și spațiale, precum și de trupele de rachete strategice, susține revendicările Moscovei”. În același timp, ”Rusia are interesul de a crea în această regiune un scenariu de tip multi-dilemă și de a angaja forțele SUA în Indo-Pacific”.
Guvernul creștin democraților și social democraților germani stabilește ținta ca Germania să devină cea mai mare putere militară convențională din Europa și că amenințarea majoră la adresa Germaniei si a Europei este Rusia. Opoziția naționalistă, Alternativa pentru Germanie, s-a opus sancțiunilor împotriva Rusiei și dorește reluarea relațiilor economice cu Rusia. Jan Nolte, purtătorul de cuvânt pe politici de apărare al grupului parlamentar AfD din Bundestag, nu vorbește deloc despre identificarea Rusiei ca principală amenințare. Spune doar că este necesar ”să se evite tensiunile inutile față de China printr-o politică externă prudentă”. El afirmă că, pentru ca Germania și Bundeswehrul să rămână capabile de acțiune, guvernul federal trebuie ”în cele din urmă să oprească politica sa ideologică privind energia și clima și să întărească economia noastră”.
