Se vorbește pe toate drumurile că reprezentanți ai PNL, deschiși la negocieri onctuoase (la care, de exemplu, avocatul Fenechiu, fost Dan Diaconescu, este, se știe, mare meșter), dar și, în pandant, reprezentanți ai PSD, neduși, nici ei, la mânăstire – cu toții șușotesc și urzesc pe sub băncile Parlamentului cu reprezentanți AUR, pentru a recruta voturi de la ruso-suveraniștii revopsiți. Scopul e evident: PNL (cu USR de mână) – pentru a-l ține, mort-copt, în șa pe dl Bolojan, indiferent că armăsarul e mârțoagă, iar PSD – pentru a-l da, cu cerul și pământul, jos.
Kelemen Hunor, primit de Peter Magyar la Budapesta. Reproșurile noului premier maghiar
Și unora, și altora, mortul pe masă le-a fost pus de Kelemen Hunor. Proaspăt ieșit jumulit din discuțiile cu noul lider de la Budapesta, președintele UDMR nu-și poate permite niciun pas greșit și nicio ambiguitate vizavi de AUR și de Simion, acuzat că a jucat tontoroiul pe mormântul străbunilor. În consecință, dl Kelemen (căruia, pe această temă crucială, i s-au alăturat și celelalte minorități etnice) a închis discuția: nu se va retrage acum, dar nici nu va face parte dintr-un guvern proptit de AUR.
Or, în caz de guvern minoritar cu sprijin AUR (că alt sprijin nu e), o nouă, certă retragere din guvern – a UDMR – , survenită după retragerea/fobia anti-Bolojan a PSD, ar fi lovitura de grație la adresa bihoreanului cel viteaz.
Rezultă că o alianță – pe față – cu AUR din partea oricărei forțe din coaliția occidentală, așa cum s-a format ea din capul locului (citește anti-servo-rusă), pare exclusă. Compromisul ar atârna ca o piatră de moară de grumazul celor ce l-ar face. În conștiința colectivă, nimeni n-ar mai înțelege nimic. Electoratele, și-așa bulversate, parcelate, rătăcite, s-ar dezintegra. Dar compromisul pe față fiind exclus, cel pe din dos cum e?
Pe din dos, multe sunt posibile în arta recrutării. (Între posibil și permis mai există o linie roșie?) Trădări nu vor lipsi, inclusiv de la PSD la PNL. (Negoiță, unde ești? Ai scăpat?) De la persuasiune, convingere cu duhul blândeții, zaharicale și alte promisiuni, trecând prin aluzii nevinovate, ajungându-se la amenințări voalate, șantaje sugerate, regurgitări de dosare, până la percheziții și, de-a dreptul, inculpări în piața publică (indiferent de dovezi sau lipsa lor) – paleta este largă. Să se știe în târg, să ia aminte cei recalcitranți, care refuză să adere la „interesul național” de a ține o persoană într-o funcție!
PNL respinge ultimatumul PSD: „Nu există niciun motiv pentru ca prim-ministrul să plece”
Dovada? Deunăzi, forul PNL a evitat să voteze o rezoluție – cerută de prim-vicepreședinta Nicoleta Pauliuc – prin care s-ar fi interzis negocieri cu AUR. În schimb, influencerii PNL și USR (inclusiv Fritz, care, școlit nemțește unde trebuie, vorbește din ce în ce mai bine alba-neagra) ne spun că, pasămite, ar exista puncte comune cu AUR – 300 de parlamentari, turul doi în alegerile locale, suprimarea finanțării partidelor. Deja Dungaciu face mișto de ei: „Băieți, acum am devenit frecventabili?”
Oricum am lua-o – pe față sau pe sub mână – compromisul cu cei care n-au retractat niciodată azimutul rusesc ar fi la fel de rușinos. Nu mai departe decât foarte recent, AUR a refuzat accesul avioanelor americane la Kogălniceanu. Simion se bate cu cărămida în piept că e prieten cu Trump, dar i-a dat cu crosa în cap. Mai înainte, generalul pârât Chelaru-PRM, cu rezerviștii nostalgic-antedecembriști și ciracii lor mai tineri care nu știu pe ce lume sunt, au refuzat un comandament NATO la Târgu Mureș. Poate (au impresia) că sunt prieteni cu Trump, dar nu înainte de a fi prieteni cu Putin.
Cu ultimele puteri, dl Bolojan – care, mai nou, vorbește despre sine la persoana a III-a –încearcă să se vândă sub forma unui moratoriu parlamentar, proclamat să asigure îndeplinirea jaloanelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), indiferent de culoarea politică a guvernului sau de tensiunile politice. În disperare de cauză, domnia sa se confundă acum cu „culoarea politică” a guvernului. Compromisul rușinos capătă în șiretenia încă premierului numele de moratoriu. Dar nu mai există alt liberal care – păstrând „culoarea politică” – să pună PNNR în practică fără rușinosul compromis? Acceptă un întreg partid să se facă de baftă pentru un singur om?
