”Spun de la început că nu am venit să dau socoteală. Am venit pentru că vă prețuiesc și vă respect. Cer însă aceeași prețuire și același respect pentru poporul român pe care îl reprezint”, a spus premierul Viorica Dăncilă, miercuri, în Comisia LIBE a PE, în ceea ce pare să fie o uriașă sfidare a instituțiilor și liderilor UE.
Nu este așa. În intervenții similare la Bruxelles, în luna iulie, premierul Poloniei spunea: ”Polonia este o țară demnă și vă rog să nu ne țineți lecții despre aceste lucruri. Ma întreb dacă Comisia Europeană este onestă”. La jumătatea lunii septembrie a fost rândul premierului Ungariei, Viktor Orban, să apară în fața comisiei LIBE din Parlamentul European, acuzat într-un raport al LIBE de încălcarea statului de drept, de campania sa împotriva ONG-urilor finanțate din străinatate și de refuzul de a primi imigranți în țară. ”Ce faceți aici este o palmă peste fața UE și a dialogului constructiv. Fiecare națiune, fiecare stat membru are dreptul de a se organiza. Ungaria va fi pedepsită pentru că poporul a decis că nu va primi imigranți. Cu tot respectul, trebuie să refuz aceste amenințări, șantajul, defăimarea din partea unor forțe care susțin migrația și sunt împotriva Ungariei. Dacă trebuie, vom fi împotriva dumneavoastră. Suntem gata pentru alegerile din mai 2019, când oamenii vor decide viitorul Europei și vor reinstaura democrația în politica europeană”, spunea Orban.
Dăncilă, bătută pe umăr de Timmermans și Verhofstadt
Replicile primite de Ungaria și Polonia din partea liderilor europeni au fost pe măsură. Guy Verhofstad, liderul grupului ALDE, l-a numit pe Vikor Orban ”un coșmar”, l-a acuzat că ”sădește sămânța discordiei care va distruge frumosul nostru proiect european” și a spus că ”în condițiile actuale, ar fi imposibil pentru Ungaria să adere la UE”. ”Dacă guvernele Ungariei și Poloniei vor să construiască societăți iliberale, trebuie să o facă în afara UE. Nu e loc în UE pentru țări care iau banii UE și ne resping valorile”, a spus Verhofstadt la începutul lunii septembrie. ”Nu mai vrem să plătim pentru această Europă”, a spus si ministrul de Externe al Frantei, Jean-Yves Le Drian, cu referire la Polonia și Ungraia. Iar președintele francez Emanuel Macron a fost și mai dur, făcând referire la Ungaria: ”Statul membru care nu vrea mai mult Frontex (agenția UE pentru paza frontierelor) va ieși din spațiul Schengen. Statul care nu va dori mai multă Europa va rămâne fără fonduri structurale”.
Față de aceste reacții, remarcile făcute de Verhofstadt în Parlamentul European pe 3 octombrie sună mai degrabă a încurajare și bătaie prietenească pe umăr. ”Colegii români au nu o problemă, ci două: corupţia generalizată şi serviciile secrete, un adevărat stat în stat. Mesajul meu astăzi este că ambele probleme trebuie să fie soluţionate, că România trebuie să pună capăt celei ce era cândva Securitatea, un serviciu secret folosit de o parte a spectrului politic pentru a lovi cealaltă parte; uneori părţile se schimbau între ele”, a afirmat liderul grupului europarlamentar ALDE. La fel a sunat și reacția vicepreședintelui CE, olandezul Frans Timmermans, care a remarcat cât de grea a fost tranziția României și că discuția despre statul de drept din România este pentru ”că ne pasă de ceea ce se întâmplă cu poporul român, care vrea să-și îndeplineasă destinul european”. E drept, olandezul Timmermans nu a precizat și cât de mult le pasa companiilor olandeze de privatizarea portului Constanța, însă afirmațiile sale au fost cu adevărat ”amicale” în comparație cu cele despre Polonia și Ungaria.
Elitele UE, încolțite de noul context politic
Polonia, unde puterea a schimbat fundamental funcționarea justiției, unde a fost modificată și componența Curții Constituționale, și prerogativele ministrului Justitiei (acum este și procuror general), unde au fost decapitate serviciile secrete și unde s-a schimbat și legea electorala, are infinit mai multe bile negre decât Romania. Polonia a intrat în colimatorul Bruxellesului încă de la începutul anului 2016 și abia la finalul anului trecut a fost activat celebrul articol 7 din Tratatul UE împotria Varsoviei. Extrem de important este însă că s-a activat clauza de ”prevenție” a articolului, nu și cea de ”pedepsire”. Prin urmare, Polonia nu riscă să detoneze ”arma nucleara” a suspendării dreptului de vot în Consiliul UE.
Ungaria, unde guvernul Viktor Orban a modificat, începând din 2010, Constituția, sistemul juridic, a închis gura presei de opoziție și a ONG-urilor cu finanțare străina, încălcat libertatea religioasă și s-a opus primirii imigranților în țară, are și ea mult mai multe bile negre decât România. Marea diferență este că în cazul Ungariei acțiunile punitive ale UE au decurs mult mai repede și s-a ajuns la aplicarea clauzei dure din Articolul 7, prin votul a doua treimi dintre eurodeputați. Țara riscă acum să fie penalizata prin vot de majoritate calificată în Consiliul European, nu prin unanimitate.
Diferența de tratament vine din faptul că UE este încolțită, că elitele politice occidentale văd un pericol mult mai mare în acțiunile politice ale premierului Ungariei decât în cele mai degrabă tehnice ale guvernului Poloniei. Viktor Orban a fost ”copilul minune” al Partidului Popular European, este politicianul capabil să scindeze partidul și să îngroașe substanțial rândurile euroscepticilor la europarlamentarele din mai 2019, prin promovarea discursului său ”iliberal”. Apoi, premierul Ungariei este apropiat de ”The Movement”, mișcarea pe care Steve Bannon, fostul strateg de campanie și consilier al președintelui SUA, încearcă să o pună pe picioare în UE, alături de forțele naționaliste și populiste din Franța, Olanda, Italia, Danemarca, Suedia, Cehia. Desigur, proiectul ”Movement” poate avea aceeași soartă cu proiectul paneuropean ”Libertas”, care a eșuat la europarlamentarele din 2009, însă elitele liberale europene nu vor să riște. Ungaria lui Orban a fost atacată frontal pentru că a vut inițiative politice la nivel european; Polonia lui Jaroslav Kaczynski a fost tratată cu relativă blândețe, pentru că nu are asemenea inițiative și pentru ca este un stat important din punct de vedere economic și cu control asupra propriei economii.
România care nu contează
România nu face parte din acest tablou. România nu are inițiative politice cu ambiții europene, nu este un stat cu economie puternică, afacerile autohtone au fost distruse, în România nu mai există partide care să fie catalogate drept extremiste, aripile conservatoare ale actualelor partide nu sunt receptive la inițiativa lui Steve Bannon, sunt izolate de exterior, iar Mecanismul de Verificare și Cooperare scutește Bruxellesul de bătaia de cap a procedurilor de activare a măsurilor punitive din Tratatul UE – nu mai sunt necesare dezbateri, voturi, calculări de majorități, ci anatema este aruncată direct și pentru orice mic derapaj, prin mecanismul inventat de Monica Macovei.
Din acest motiv, dezbaterea de miercuri din Comisia LIBE a avut o miză mult mai redusă decât cele precedene, vizând Ungaria sau Polonia. Ca și precedentele dezbateri (vreo patru) vizând Romania (să ne amintim de cea din februarie 2017, despre celebra OUG 13, cu invitați din partea societății civile precum Gabriel Liiceanu, dar și desprea cea prilejuită anterior de ”marțea neagra” din 2013, legată de avortata lege a amnistiei), dezbaterea din octombrie 2018 nu a fost decât un nou exercitiu de spălare în transmisiune directă a rufelor murdare din politica românească, un exercitiu de denigrare a propriei țări ce stârnește un interes minim la Bruxelles câtă vreme există un MCV în vigoare.
Un alt mod de a nu da socoteală
Odată încheiată șueta autodenigratoare de miercuri a aleșilor ce ne reprezintă la Bruxelles, politicieni, jurnaliști, moderatoare vor rumega săptămâni întregi un eveniment de importanță minoră în UE. Acolo, în inima Europei, politica merge mai departe. Spre exemplu, chiar după încheierea dezbaterii privind România, a urmat un eveniment diametral opus: un premier din Est s-a lansat într-un discurs profund pro-european, avântat liberal și nimeni nu a criticat contraperformanțele țării sale.
După Viorica Dancila, estonianul Juri Ratas a fos al doilea premier care s-a adresat Parlamentului European. El a vorbit despre „viitorul UE” și a spus că Europa ”este un gând care trebuie să devină un sentiment”. Și a mai spus că ”împărțindu-și” suveranitatea, țările europene au reușit să-și sporească puterea colectivă, să răspândească ”valorile liberale și principiile democratice”. Să fie oare aceast discurs sforăitor modalitatea diplomatică prin care premierul Estoniei spune că nu a venit la Bruxelles pentru a da socoteala ca prin țara sa au intrat 200 de miliarde de euro murdari din Rusia pentru a fi spălați prin intermediul celei mai mari bănci din Danemarca? Nu știm, dar nimeni din audiență nu a intrebat nimic despre asta, cum nu au făcut-o nici în scandalul de spălare de bani din Letonia și nici in cazul afacerilor ruse din țările baltice sau în cazul rețelei de transport de energie din aceste țări, care este încă sincrionizată cu cea a Rusiei, nu a UE. Estonia este ”condamnată” să fie o poveste de succes, spre fericirea băncilor, guvernului, politicienilor, dar, iată, și a Rusiei.
În timp ce în România se va rumega o dezbatere minoră din Parlamentul European, politica europeană va merge mai departe, fără întrebari legate de modul în care respectă Tratatul UE și ”valorile europene” țări precum Germania (care construiește un al doilea gazoduct împreună cu Rusia, in ciuda opoziției a peste zece state membre) sau Franța (care depășește constant pragul de deficit bugetar de 3% din PIB și datoria externă de 60% din PIB, dar care trebuie respectate cu sfințenie de țările avertizate de chiar președintele Franței), sau Danemarca (unde ministru Afacerilor a demisionat pentru că instituțiile regulatoare ale statului nu a reușit să împiedice spălarea miliardelor din Rusia), fără intrebari legate despre cum respectă valorile europene chiar Comisia Europeană (cea care fusese informată că industria auto germană încalcă normele de poluare însă s-a făcut că nu vede vreme de ani de zile).
Noua cortină de fier
În timp ce în România va fi rumegată prestația Vioricăi Dăncilă în raport cu cea a Monicăi Macovei și va continua războiul româno-român, nimeni nu va observa că UE tinde să devină o uniune a rigidității doctrinare liberale de la care care sunt scutite însă statele ”to big to fail” sau cele care trebuie să fie ”success story” a integrării și țările ce funcționează pe principiul ”small is beautiful”.
O asemenea abordare a UE este periculoasă, atât pentru proiectul european, cât și pentru țările membre. ”Nu voi merge atât de departe precum răposatul John McCain, care v-a numit, în Senatul SUA, «un neofascist în pat cu Putin»”, își începea Guy Verhofstadt un recent discurs ținut în PE referitor la Viktor Orban și Ungaria. Replica a venit în presa ungară. ”La 5 martie 1946, în discursul sau de la Fulton, SUA, Winston Churchill spunea: «De la Stettin, în Baltica, la Trieste, în Adriatica, o cortină de fier s-a lăsat peste continent. În spatele acestei linii se află toate capitalele vechilor state din Europa Centrală şi Răsăriteană. Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia». Cred că prin adoptarea în PE, la 12 septembie al raportului LIBE, o cortină de fier s-a lăsat din nou în mijlocul Europei. De această dată nu este o cortină politică și militară, ci un culturală. Și este pe aproape aceeași linie ca și prima. Dar este o mare diferență: atunci, țările central și est-europene se aflau de partea greșită. Acum au ales partea cea bună”, scria Magyar Idlok, un ziar proguvernamental. Pentru ca asemenea reacții să nu apară și în România depinde nu doar de profesionalism, bună credință, de combaterea populismului, nu doar de interceptări, protocoale secrete, autocenzură și santaje, ci depinde și de tratamentul egal aplicat la Bruxelles statelor membre al UE.
..referitor primirea emigrantilor din tarile „saracite” cred ca Orban ii putea aminti holandului de statutuil de metropola si ce a insemnat asta ..pentru bunastarea din metropole …si mai inseamana,bine doamna Viorica a fost de o demnitate plapanda asa cum ii tot romanul cu bun simt cind iese in Europa de dincolo ….de Rin..
sa nu apara ?
da de e sa nu para ?
chiar tu ne dai motive ca sa apra .
ori tu le zic, da nu le spui nu asha mai viteazu de mamaliga tare ca fularu
„Dancila batuta pe umeri de Timmermans si Verhofstadt”, adica de doi extremisti, de doi fascisti. Sarutul lui Iuda. Inteligenta tipei ar fi sa nu se lase pacalita. Indivizii sunt în stare, pentru interesele lor (pentru Timmermans, portul Constanta, între altele…), sa fie lapte si miere si sa-si reia, o data atinse, sado-masochismul fata de România. Si-n privinta noii „cortini de fier”, e-ntre patrioti (nu „nationalisti”, „patrioti”, tipii care vor sa revina la Europa de la 1848, a popoarelor), între, adica, resuscitarea economiilor nationale, regasirea propriilor resurse, a propriilor mândrii, si globalism (care-a distrus planeta, a secatuit-o si de bogatii, si de vegetatie, si de mari si oceane, si de economii proprii). Articolul nu spune, însa, si de unde revirimentul. Din caderea vertiginoasa a SUA, atât militar, cât si economic. Din multipolaritatea mondiala pe care sunt obligate s-o accepte. De la alegerea lui Trump, anti-globalistul. Asta i-a lasat pe-un Verhofstadt si Timmermans, în Europa, fara fond de comert. Provinciile, regiunile, devin strategice. Verhofstadt stie câte ceva : individul e-un santajist cu state vechi de serviciu, în Belgia, inclusiv, în care conta ca Flandra, actualmente, mai puternica economic decât Wallonia (francofona), ar îngenuchea-o pe ultima. Când, nici pomeneala. Asta-i lectia pe care trebuie s-o-nvete si Dancila. Verhofstadt si Timmermans sunt de batut, si pot sa fie batuti.
păcat că nu m-au pus prim ministru, pentru că eu le-aş da socoteala şi acum şi mâine, oricând…
Tratament egal care nu există și nu va exista pentru că țarile vestice consderă firesc să aibă dominație absolută asupra țărilor estice. Paradoxal, ei și-au dorit intrarea în UE numai a popoarelor din aceste țări ca mână de lucru ieftină și calificată și piață de desfacere lărgită fară concurență pentru produsele lor, dar fară guverne opțiuni și ținte naționale pentru aceste țări estice. Adică numai colonii europene.
Caline! Felicitari! Foarte bun si corect acest articol. Ar fi fost cazul sa scrii si despre ce se intampla in Italia, pentru ca Italia va da lovitura fatala UE.
Ipocriti. N-au inteles nimic din brexit. Se va alege praful din UE.
In sfarsit Romania s-a eliberat de frica. A invatat ca daca vrei sa contezi sustii interesul tarii tale, exprimat la alegeri si ceri respect asa cum si noi respectam pe toti ceilalti. Si iata nu se intampla nimic si nu te da nimeni afara de niciunde. Din contra invata ca ai coloana vertebrala si nu poti fi calcat in picioare.
Si uite, avem Marea Britanie care a iesit din UE, avem Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia care sunt puse la colt de UE. Tarile astea nu sunt nebune. Ca si noi, au batut la usi inchise si au primit lozinci pe post de raspunsuri concrete. UEul are o mare problema: utopia politica care nu se poate face decat prin dictatura unei tari UE asupra tuturor celorlalte, fapt imposibil tarile fiind suverane si democrate. UE trebuia sa se rezume la o uniune de tratate economice. Deci daca continua in acelasi mod aceasta UE se va dezintegra, iar noi trebuie sa fim pregatiti, sa ne cautam aliati si sa ne facem relatii pt ca exista viata si dupa UE.