Cum poate Băsescu să faulteze USL la Curtea Constituţională

Avertismentul lui Traian Băsescu de joi către USL, cum că noua Constituţie va fi „eronată şi nedemocratică” dacă nu ţine cont de referendumul din 2009 – a cărui aplicare ar însemna desfiinţarea unei Camere a Parlamentului şi reducerea numărului de parlamentari la 300 -, pare un semnal clar că proiectul USL nu va trece lin şi necontestat de Curtea Constituţională, acolo unde preşedintele are încă pe tablă cele mai importante piese de şah.

Mai mult, Băsescu a invocat din nou un subiect din ce în ce mai drag lui – „punerea sub semnul întrebării a statului de drept”, lucru ce se va întâmpla, susţine el, dacă „viitorii părinţi ai Constituţiei” se pun deasupra legii cu tot cu majoritatea lor din Parlament şi nu desfiinţează musai o Cameră. Căci aici va fi bătălia cea mare, ştiut fiind că USL va accepta să facă un Parlament de 300 de aleşi, dar sub nicio formă fără Senat, lucru reiterat de altfel tot joi de Crin Antonescu. „Punctul meu de vedere – şi al PNL şi USL – este că trebuie să avem în continuare un Parlament bicameral. În sensul acesta, avem o altă poziţie decât ceea ce s-a votat atunci la referendum. Jumătatea sau partea în care suntem în acord cu referendumul este numărul maxim de 300 de parlamentari”, a arătat liberalul.

Grija lui Băsescu faţă de respectarea vocii poporului nu este însă de data asta o simplă luare de poziţie, ci devoalează un plan de a trage preşul Constituţiei de sub picioarele USL, cum altfel decât prin „draga” Curte Constituţională, unde proiectul de revizuire va ajunge nu o dată, ci de două ori. Legal, CCR trebuie să se pronunţe pe proiectul ieşit din Forumul constituţional înainte de sesizarea Parlamentului. Astfel, Curtea Constituţională este obligată ca, în termen de 10 zile de la primirea proiectului, să se pronunţe asupra „respectării dispoziţiilor constituţionale privind revizuirea” (adică dacă nu cumva se încearcă modificarea unor prevederi a căror revizuire este interzisă). Apoi, după ce Constituţia trece de Parlament, proiectul nu merge la referendum direct, ci din nou la CCR. În termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire a Constituţiei, Curtea Constituţională se pronunţă, din oficiu, asupra acesteia, spune legea de funcţionare a CCR. În ambele cazuri, Curtea validează Constituţia cu două treimi din numărul membrilor săi (6 din 9). Şi aici încep problemele pentru USL, în condiţiile în care, după cum bine se ştie, nu alianţa de guvernare deţine majoritatea în CCR, ci Băsescu.

USL poate întâmpina probleme în procesul de revizuire pe două axe: majoritatea din CCR şi temele de revizuire (aşa cum prefigurează disputa se va centra pe unicameralism). În momentul de faţă, preşedintele dispune de patru judecători care îi sunt în mod cert favorabili: Augustin Zegrean (numit chiar de Băsescu, fost deputat PDL), Iulia Motoc (judecătoare ale cărei opinii sunt cunoscute din desele sale poziţii publice), Mircea Minea (provenit de la Cluj şi fost coleg de catedră cu Emil Boc) şi Petre Lăzăroiu (numit chiar de Băsescu – este fostul judecător de conturi care l-a scos basma curată pe actualul preşedinte în scandalul Podului Basarab). Acestora li se adaugă şi judecătoarea Aspazia Cojocaru, un electron liber al Curţii, care fie a avut poziţii favorabile lui Băsescu, când a votat pentru invalidarea referendumului de demitere, fie s-a alăturat grupării antibăsiste – de exemplu când a votat respingerea contestaţiei depuse de preşedinte împotriva suspendării. Oricum, chiar şi cu patru judecători, Băsescu poate bloca revizuirea, pentru că, aşa cum am arătat, orice decizie se ia cu două treimi, deci cu şase voturi din nouă.

Dar nu (doar) actuala componenţă a CCR va cădea în mijlocul focurilor deschise între USL şi Băsescu, ci viitoarea componenţă a Curţii. În luna iunie se vor încheia mandatele a trei judecători CCR propuşi de PSD şi de fostul preşedinte Ion Iliescu: Ion Predescu, Acsinte Gaspar şi deja amintita Aspazia Cojocaru. Urmează să fie numiţi trei judecători noi, din care doi vor fi propuşi de Parlament (ambii vor aparţine fără surprize USL), iar unul va fi numit de Traian Băsescu şi va avea misiunea de a securiza „majoritatea prezidenţială” de la CCR. Deci Băsescu va avea foarte probabil la vară când (coincidenţă!) ajunge Constituţia la Curte cinci voturi din nouă.

În demersul de a pune căpăstru entuziasmului „revizionist” al USL, Curtea se va folosi foarte probabil de chestiunea Parlamentului unicameral, asupra căreia Băsescu insistă în mod suspect în continuare (deşi în acest moment pe el nu-l mai ajută cu nimic; atunci când a lansat tema în 2005 era la început de mandat şi îşi dorea un Parlament controlabil). În acest sens, tabăra pro-Băsescu de la CCR pare să-şi fi pregătit terenul prin motivaţiile date unor speţe mai vechi. De exemplu, în iulie 2012, când CCR a trântit „uninominalul pur” al USL, judecătorii au strecurat în motivare şi nevoia de a fi respectată „dorinţa cetăţenilor” ca Parlamentul să fie unicameral şi format din 300 de persoane. „Principiul loialităţii constituţionale impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modalităţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie”, scriau cei de la Curte. Este foarte probabil ca ei să reia şi în vară acest argument şi să insiste ca Parlamentul să dea poporului „pohta ce-a pohtit-o”. „Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea reexaminării legii de revizuire a Constituţiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curţii Constituţionale”, spune legea CCR. Curtea Constituţională, ultimul mare bastion al puterii lui Băsescu, poate deci strica jocul USL. Dar oare USL ştie?