Cum să înşeli statul şi alegătorii într-o campanie electorală

Scandalul finanţării ilegale a campaniei prezidenţiale a lui Nicolas Sarkozy din 2012 ia amploare, ultimele probe colectate de poliţie şi analizele presei franceze indicând că echipa fostului preşedinte nu a încălcat doar legea, ci i-a înşelat pe simpatizanţii partidului şi, în cele din urmă, a reuşit să obţină din partea statului milioane de euro la care nu avea dreptul.

Poliţia franceză a descoperit o contabilitate dublă la sediul unei companii de PR care a colaborat cu partidul fostului preşedinte Nicolas Sarkozy. S-a demonstrat astfel că firma Bygmalion a facturat ilegal o parte din cele 42 de mitinguri electorale organizate în campania prezidenţială a lui Sarkozy, în 2012.

Afacerea Bygmalion a dus, până acum, la demisia preşedintelui partidului Uniunea pentru o Mişcare Populară, principala forţă a opoziţiei în acest moment.

Facturile false găsite de poliţie arată că adevăratul cost al mitingurilor din campania lui Sarkozy a fost de 19 milioane de euro, iar din această sumă 14 milioane au fost facturate în numele partidului UMP, şi nu al campaniei propriu-zisse, ceea ce implică o flagrantă încălcare a legii electorale şi a finanţării partidelor politice din Franţa.

In Hexagon, statul este cel care asigură finanţarea campaniilor electorale parlamentare, locale şi prezidenţiale. Comisia Naţioanală a conturilor de campanie şi a finanţării partidelor politice impune un plafon, care pentru alegerile prezidenţiale din 2012 a ajuns la circa 22 de milioane de euro. Din această sumă, statul decontează candidatului respectiv jumătate, însă cu conditia ca plafonul să nu fie depăşit.

Pentru a se asigura că nu depăşesc acest plafon, cei din echipa prezidenţiabilului Sarkozy au recurs la varianta ilegală de a apela la firma Bygmalion, care a emis facturi false pentru UMP. Nici astfel nu s-a reuşit încadrarea în limita de finanţare inmpusă de stat, care a fost depăşită cu circa 2%. Este motivul pentru care Consiliul Constituţional a refuzat să remburseze echipei de campanie a lui Sarkozy jumătate din costul (oficial) al campaniei: 11 milioane de euro.

Acesta a fost motivul pentru care Nicolas Sarkozy a demisionat din Consiliul Constituţional (organul care a luat decizia finală a invalidării cheltuielilor de campanie ale candidatului Sarkozy), din care făcea parte ca fost preşedinte al Franţei. Pentru ca UMP să-şi refacă finanţele, conducerea partidului a apelat la un “Sarkoton”, o colectă extrem de bine pusă la punct, care în decurs de câteva săptămâni a reuşit să adune în conturile partidului exact suma de 11 milioane.

Presa de centru-stânga arată însă că cele 11 milioane de euro obţinute prin această colecta pot să fi fost foarte bine plătite chiar de statul francez. Raţionamentul este simplu: donaţiile pentru partide politice nu pot veni decât din partea persoanelor fizice, în limita a 7.500 de euro pe an; donaţiile pentru partide beneficiază de o reducere a impozitului de 66%, la fel ca pentru orice fundaţie caritabilă; presupunându-se că simpatizanţii lui Sarkozy au profitat de această prevedere, 66% din cele 11 milioane de euro oferiţi partidului au fost, în cele din urmă plătiţi de chiar statul francez care ii refuyase lui Sarkozy decontarea cheltuielilor, cu câteva luni înainte.