În iarna anului trecut, guvernul de la Berlin a prezentat un proiect pentru o nouă strategie industrială a Germaniei, o țară a cărei coloană vertebrală sunt întreprinderile mici și mijlocii. Acest proiect prevedea crearea unor ”campioni” industriali, inclusiv prin fuziuni cu companii străine. Prima asemenea fuziune ar fi trebuit să fie cea dintre Siemens și compania franceză Alstom.
Aici a intervenit însă comisarul european pentru Concurență, daneza Margrethe Vestager. Ea a respins fuziunea aceasta, pe motiv că s-ar crea un cvasimonopol pe piața UE. Pe de altă parte, decizia Comisiei a făcut ca UE să nu aibă o companie care să poată concura de la egal la egal cu compania chineză de profil, CRRC.
A trecut mai bine de un an și Vestager, care și-a păstrat postul și în noua Comidsie al Ursulei von der Leyen, pare să-și fi schimbat radical viziunea. Politico.eu relatează că daneza a ajuns chiar să țină piept obiecțiilor propriei echipe de la Comisia Europeană pentru a da lumină verde fuziunii între doua mari companii care ar putea obține monopol în regiunea lor. Și nu este vorba despre cele doua companii din Germania și Franța.
În 1944, în Polonia a luat naștere o instituție care să refacă industria petrolieră, grav afectată de război. Acesta a fost începutul a ceea ce avea să devină în timpul regimului comunist compania CPN. În timpul terapiei de șoc dion Polonia, această companie de stat a fost privatizată. A fost cel mai mare scandal de corupție din istoria postcomunistă a Poloniei. S-a lăsat cu arestarea șefului companiei, însă nu și cu distrugerea ei. Rebotezată PKN Orlen (Vulturul), compania poloneză aflată acum pe bursă a devenit cea mai mare companie din Europa Centrală și de Est. Obiectul principal de activitate – rafinarea petrolului și comerțul cu produse rafinate. Compania are operațiuni importante și în Cehia, Slovacia Germania, statele baltice, Canada. În 2002, în plin scandal ”Orlengate”, compania a cumpărat sute de benzinării în Germania.
La începutul anilor 1970, s-a construit rafinăria de la Gdansk. Acesta este începutul a ceea ce astăzi este compania Grupa Lotos, cu obiect de activitate extragerea petrolului, rafinare, comercializare. Începând din 1991, compania devine societate pe acțiuni, iar statul polonez și-a păstrat pachetul majoritar. Guvernul a aprobat vinderea acțiunilor în timpul negocierilor de aderare la UE, însă și-a menținut pachetul majoritar până după aderare, în 2005.
În 1986 a fost înființată în Polonia actuala companie PGNiG. A fost și a rămas cea mai mare companie poloneză din domeniul explorării și extracției de hidrocarburi. Pentru ea s-a luptat atât guvernul liberal al lui Donald Tusk, cât și guvernul conservator condus din umbră de Jaroslaw Kaczynski, astfel încât PGNiG să aibă acces egal la extragerea gazelor de șist după care doreau să foreze americanii de la ConocoPhilips sau Exxon. Totul s-a dovedit a fi o bulă, căci companiile americane ce inițial au arătat că Polonia stă pe o o mare de gaz și-au diminuat brusc estimările atunci când guvernul au impus condiția participării PGNiG la afacere și a stabilit și redevențe mari.
Aceste companii, un soi de Petrom și Rompetrol, au rezistat tranziției la economia de piață și aderării la UE. Nu au ajuns, cu tot cu resursele subsolului, în proprietatea unei companii vestice, nici în prioprietatea unei companii kazahe. Companiile poloneze fac obiectul deciziei comisarului danez de la Bruxelles. Este vorba despre autorizarea de către Comisia Europeană a fuziunii dintre PKN Orlen și Grupa Loto, o mișcare anunțată de PKN Orlen încă din 2018 și asumată de guvernul conservator de la Varșovia ca una dintre prioritățile agendei sale. Asta ar însemna pentru Polonia crearea unui campion regional în domeniul energei.
Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, a spus că fuziunea aceasta va duce la apariția unui campion ”cu ambiții de a intra pe alte piețe”. Jarsolaw Kaczynski a spus că fuziunea este ”o chestiune de maximă prioritate” și este ”menită întăririi poziției noastre internaționale”.
Mai mult, în această vară, PKN Orlen a anunțat că intenționează să cumpere acțiunile PGNiG și că va notifica Bruxellesul în acest sens până la finalul anului 2020.
Deciziile cruciale luate la Bruxelles în ce privește această fuziune, scrie Politico, au coincis cu primul tur al prezidențialelor din Polonia, cu primele măsuri împotriva pandemiei, cu acuzațiile aduse Poloniei pentru încălcarea normelor statului de drept și cu acuzațiile că statul polonez finanțează ilegal producerea de energie electrică la orele vârfului de consum.
Fuziunea ce va avea loc în Polonia este exact ceea ce a spus guvernul de la Varșovia – nu numai un proiect economic, ci și politic. Guvernul polonez a știut cum să acționeze pentru ca acest dosar politico-economic să nu interfereze cu acuzațiile politice aduse de guvernele vestice în privința statului de drept. Polonia a speculat faptul că marile economii occidentale au propriile proiecte de aceeași natură și au nevoie de același accept de la Bruxelles: fuziunea Alstom-Siemens sau cea dintre italienii de la Fincamtieri și Chantiers de l’Atlantique, din Franța.
Cât despre fuziuni care să creeze campioni industriali în România, ne rămâne doar să ne întrebăm cum ar fi fost dacă…
Ba si la noi au avut loc fuziuni de succes : s-au unit uzinele „Timpuri Noi” si „Masini Grele” … ce a rezultat a fost megasuccesul „Timpuri Grele” …