FEL DE FEL DE OAMENI. Am încercat, mai ales că exact cu asta ne ocupăm aici, în pagină, să parcurg câteva dintre blogurile considerate cool la noi în blogosferă. Am încercat, chiar am încercat, nu aruncați cu piatra. Nu mai e nici cool-ul ce a fost odată.
O imagine se construiește, nu merge chiar așa, ca pe vremuri, doar cu conținut. Practic, ca să aspiri la coolness în obosita noastră blogosferă nu mai ajunge, de pildă, să te ocupi cu ce te ocupi dumneata acolo. Dacă ești poet, nu este suficient să-ți scrijelești versul. Nu. Trebuie să faci o ședință video în care reciți în seminud, într-un cadru romantic (se recomandă un câmp cu maci înfloriți, iar în sezonul rece, o piesă de mobilier vintage; e preferabil să-ți cadă și puțină salivă din gură în timpul rostirii). E altceva. Dar să oprim divagarea și să menționăm că, în ciuda eforturilor considerabile depuse (fiind totuși în timpul serviciului), nu am reușit să rezist mai mult de douăzeci de minute în niciunul dintre aceste locuri (fiți oameni, e traumatizant!). Nu sunt în target, mi-am spus. Dar cine este în target? Să nu uităm cu cine avem de-a face. Trăim în sânul poporului care a făcut din Daniela Gyorfi prima divă postdecembristă (sper că nu ați uitat-o pe Daniela…). Cam ăsta e nivelul la care discutăm și acum, după ce ne-am luat avânt în mileniul III.
Nimic de spus fără relevarea bustului
Am început cu www.anamorodan.com, blogăriță de indiscutabil succes. M-am înspăimântat de la început. În deschiderea periplului blogăresc ne întâmpină însăși autoarea cu bustul semidezvelit. Deasupra bustului, doi ochi melancolici și un nas voluntar. Mai departe, un breton ferm. Nu sunt analist de busturi, l-am luat ca atare: un bust clasic, optzecist, mai așa. Am depășit momentul greu și am survolat oferta publicistică. Am constatat apetența blogăriței pentru lecții. Blogărul ne dă multe sfaturi. El merge la o mocăciune (termenul definește orice e pe degeaba, ba chiar pe bani primiți) și de acolo constată cum e mai bine (din punct de vedere marketing al celui care dă mocăciunea, expresia din punct de vedere marketing, chiar dacă nu e corectă gramatical, e foarte folosită în diferite medii stupide, să o îndurăm și pe ea).
Așadar, lecții: cum să decorăm prin casă, cum să ne asortăm chiloții cu ciorapii, din astea. Atenție, blogul acesta este bilingv – e o altă cerință a pieței. Îți faci treaba și cu limba română, dar dacă nu încropești cinci sute de semne într-o engleză relativă, ești, de facto, depășit, expirat, nul.
Am tot evitat decolteurile generoase (așa e vorba, nu vreau să vă creez false așteptări), până când am dat de un fel de compunere de clasa a patra, așa: Minunea Mătușii Marlene (din nou, diacriticele îmi aparțin). Compunerea era ilustrată cu blogărița înveșmântată futurist (aici, de ce să nu spunem, bustul rămânea în mister, acoperit excesiv), asezonată cu două gâște sau ceva. Modern, elegant, rafinat, exclus proletariat. Am citit multe prostii în viața asta, tot din rațiuni de serviciu. Mărturisesc însă: această compunere este un Everest. O incontinență textuală, ca și cum din blogăriță ar fi început să curgă niște cuvinte care se căzneau zadarnic să exprime ceva. Așa, formal, ele se reunesc într-un fel de propoziții. Sensul însă este dincolo de puterea mea de înțelegere. Am logica la bază. Nu sunt, așadar, în target. Am fost tânăr și am mers mai departe.
Mersul trenurilor cu sclipici
Am deschis apoi, la o recomandare, și www.mauricemunteanu.ro. Aici, altă viață. Blog mai degrabă francofon, care acordă atenție deosebită detaliilor din fashion. Încearcă o reabilitare a cuvântului chic. Ceea ce e drăguuuuț. Nu am găsit totuși nimic să-mi stârnească interesul, dar nici dezgustat nu pot spune că am plecat.
Mai departe, am ajuns pe la www.ovidiumuresanu.com. Aici, tot așa, ședințe foto cu bărbat șezând în cadru și tot felul de considerații cu privire la complicata lume a modei. Exclus, de asemenea, profani. Altceva m-a intrigat: cetățeanul cu pricina călătorește, conferă și el nenumărate opinii de travel. Am citit încercările textuale de a recomanda locuri, în funcție, desigur, de ce mai au prin ofertă și agențiile de turism și companiile care operează zboruri. Am citit prospecte la bormașini scrise cu mai mult har decât anunțurile astea. Dacă ai scris vreodată un text de travel, îți vine să rămâi definitiv acasă. Nu. Îți vine să faci o groapă și să te cobori spre adâncul pământului, să nu mai ieși niciodată de acolo. Ceea ce se caută este, pur și simplu, debusolant. Într-o lume normală, cu aceste scurte mesaje scrise nu puteai să oferi blogărului nicio excursie cu rata până la Băicoi. Dar, na, lumea nu mai e normală.
Intrigat de această fereastră deschisă către blogul de travel, ajung la www.razvanpascu.ro. Cunoscutul blogăr de turism este, de-acum, „consultant marketing turism“. Umblă prin lume și relatează. Nu am nimic împotriva acestei îndeletniciri, dar nu e nicio diferență între a citi o astfel de relatare și – de asemenea – de a citi instrucțiunile de folosire ale unui ciocan. E ca și cum toată lumea asta nu ar fi decât un pliant cu niște oferte așternute în cea mai mediocră exprimare posibilă. E ca și cum toată lumea asta nu ar fi decât un panou care așteaptă următoarea reclamă. Aici am întârziat în lectura câtorva texte. Nicio emoție, nicio imagine frumoasă, nimic să rămână dincolo de clipă. Nimic: un fel de Mersul trenurilor cu nițel sclipici.
Ceea ce se caută. Groaznic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.