Cît de rău i-au picat lui Klaus Iohannis slabele performanţe ale liberalilor la alegerile locale, cît de greu şi cu noduri a înghiţit pilula amară a eşecului de la kilometrul zero al democraţiei româneşti, dar şi al tendinţelor, s-a putut vedea din discursul cu care s-a aflat în treabă imediat după comunicarea rezultatelor finale.
În discursul său, vizibil rostit cu musca pe căciulă, ne-a turnat atîtea gogoşi dezumflate cît să ni se facă dor de tăcerile sale. Apelul la conştientizarea importanţei şi necesităţii votului, alături de cel la integritatea alesului, ne-a răscolit amintiri recente şi ne-a confirmat că Iohannis una vorbeşte şi cu totul altceva fumează, nederanjat de postura ipocritului hotărît că înfrunte cu seninătate ridicolul, între zîmbetele cu subînţeles şi coatele date pe furiş ale auditoriului.
Despre vot şi importanţa lui vorbeşte Iohannis? Dar cine dacă nu el, asemenea predecesorului său, nesocotindu-l, n-a dat doi bani pe votul cîtorva milioane de alegători, destabilizînd echilibrul puterilor în stat, punînd la colţ partidele şi Parlamentul numai pentru că treizeci de mii de indignaţi ai momentului s-au lăsat manipulaţi în faţa unei tragedii nedescîlcite, nelimpezite nici astăzi?! Și-apoi, care este înălţimea morală de la care poţi să invoci integritatea cîtă vreme justiţia arată că parte din agoniseala, altminteri, iraţională, de case, trădînd lăcomia şi un insaţiabil gust al parvenirii (boala grea a ultimilor doi preşedinţi!), s-a bazat pe un fals dovedit? Curat integritate, nu-i aşa?
Acţiunile, atitudinea sfidătoare în contrast şi mergînd împotriva evidenţei, a logicii elementare şi-a cursului evenimentelor precum şi declaraţiile cîtorva miniştri ai cabinetului Cioloş ne fac să ne gîndim serios dacă Iohannis, împreună cu echipa de tehnocraţi bruxelezi, nu reprezintă, cumva, port-drapelul acelor nostalgici care ar dori să vadă reînviat momentul fascist al civilizaţiei occidentale. Pentru că, da, a existat un asemenea moment, bine observat şi analizat de Jonah Goldberg, un moment care proclama sfîrşitul epocii democraţiei liberale, atunci cînd trăsăturile civilizaţiei occidentale, dreptul natural, religia tradiţională şi libertatea constituţională, deveniseră anacronice. Exact cam ce se întîmplă de cîţiva ani buni cu Europa însăşi, buimacă şi din ce în ce mai întoarsă cu spatele la fundamentele valorilor democratice pe care tot ea, cîndva, le-a născut. În context, fără a dezvolta subiectul, este de observat că Iohannis este dispus să bulverseze în orice moment scena politică a ţării, să influenţeze decisiv, dar arbitrar, raportul de forţe printr-un autoritarism tăcut, insidios şi perfid. Cel puţin deocamdată, pentru că nu-i dă mîna interesului să rupă făţiş şi definitiv cordonul ombilical-liberal care i-a asigurat oxigenul şi scutecele prezidenţiale, Iohannis, uneori prin interpuşi, lansează săgeţi şi semnale de rău augur pentru destinul democraţiei reprezentative, cu aceeaşi lipsă de măsură şi prevedere a consecinţelor cu care e capabil să meargă din greşeală în greşeală. Iar una din ele este pe cale să se producă. Aflat într-un efort disperat de securizare a mandatului, convins fiind, după propria-i experienţă şi ascensiune, că liberalii se fac peste noapte, chiar şi cu dispensă, tarat de obsesia ”guvernului său” pe care îl percepe tot mai mult ca pe un bun imobiliar, este mai mult ca sigur că a dat liberalilor undă verde pentru racolări, cu acelaşi entuziasm cu care au început şi epurările indezirabililor. Curat integritate, carevasăzică!
Nu întîmplător şi nici din senin se vîntură zvonul că lui Dacian Cioloş şi altor cîţiva actuali miniştri li s-ar croi în camerele obscure ale politichiei, ori ale nici nu mai ştim cui, un destin liberal. Unul, după cum se pare, la comandă! Zvonul aşteaptă să se transforme în ştire chiar cu acceptul croitoraşului iscusit nevoie mare. Rămîne de văzut dacă după o asemenea ademenire, desigur, integră!, mişcare, ordin sau enormitate, urmează şi strigarea în cor sau doar pe persoană fizică: ”Am înţeles, să trăiţi!”. Numai că se ridică cîteva întrebări: 1. Oare, acolo, în Atelierul din Deal al croitoraşului iscusit nevoie mare, viitorilor liberali li s-au luat măsurătorile corecte pentru că s-ar putea să-i cam strîngă ”croiala” şi să ”ţipe” pe ei sau nu contează? şi 2. În folosul cui, în al cui beneficiu de imagine, dacă nu de substanţă, s-ar produce evenimentul? Pentru că dacă, logic, am considera actuala guvernare drept una tehnocrat-liberal-habarnistă, aşa cum şi este, supravieţuind, încă, numai din pricina crizei de timp şi a calendarului electoral, atunci, pentru viitoarele alegeri, liberalii vor trebui să-şi pregătească, din timp, să-şi calce şi să-şi împacheteze frumos mari stive de batiste odată cu tocmirea a cît mai multor bocitoare! Cum calculele, rezultînd din fotografia momentului electoral încheiat, arată că alianţa de centru-stînga va deţine majoritatea în Parlament şi, teoretic (!), va fi îndreptăţită să formeze guvernul, ne aşteaptă un sfîrşit de an supraîncălzit, nu de schimbările climatice, ci de posibile surprize neconstituţionale venite din partea preşedintelui Iohannis, care, curat integru, cum îl ştim!, e capabil să-şi reactiveze capacitatea de a vedea monstruos şi de a simţi enorm democraţia.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.