Curierii de medicamente

Statul român decontează medicamente care nu ajung niciodată la bolnavi. Unele costă mii de euro și dispar în piața neagră. Există în București garsoniere cu frigidere pline de medicamente, iar locatarii nu sunt pacienți, ci traficanți. Ei sunt doar crima organizată din stradă, dar lanțul include bolnavi, doctori, farmaciști și producători.

Această industrie subterană influențează direct crizele de citostatice sau de medicamente pentru HIV/SIDA. RISE Project a identificat traficanți, a aflat cum dispar medicamentele subvenționate de stat, cine pierde și cine câștigă.

Guvernul român plătește 1.000 de euro pentru pastilele lui Ion. Pastilele n-ajung la el, ci la un traficant care le vinde unei farmacii angro. Mai departe, pastilele merg la Jean-Pierre, în Franța, unde costă 2.000 de euro. La final, câștigă producătorul, adică o corporație care vinde la două guverne aceeași pastilă.

5 Octombrie 2016. Piața Victoriei, București. Ora 22.16. Un Audi A7 negru parchează în lumina felinarelor din fața Guvernului. Un tânăr îmbrăcat în negru urcă pe locul din dreapta, lasă un colet, ia banii pentru transport, coboară și se îndepărtează grăbit.

Ora 22.35. Audi-ul se mută la vreo 500 de metri, lângă muzeul Antipa, pe o straduță care dă în bulevardul Kiseleff. În dreapta lui urcă un alt tânăr cu un alt colet.

– Salut, fratello!, zice șoferul.

– Salutare!, îi răspunde tânărul.

– Ia…

– Uite, astea-s, două cutii, i le întinde acesta. Ieșim pe profit 2.200 lei cu ele. Jumătate ai tăi, jumătate ai mei.

– Deci am să-ți dau 1.100 lei, corect?

– Da.

Șoferul scoate din buzunar un teanc de banconte, numără 11 sute și-i întinde tânărului, care mulțumește, salută respectuos și se pierde pe străduțele din apropiere.

Obiectul tranzacției: două cutii de de Tasigna, un medicament de aproape o mie de euro pe care bolnavii de leucemie îl primesc gratuit de la stat.

Șoferul este un om de afaceri din cartierul Apărătorii Patriei. Ceilalți doi sunt samsari de medicamente scumpe. Decontate de stat.

Primul a lucrat pe un post de agent de vânzări la Farmexim, unul din cele mai mari lanțuri de distribuție din industria farmaceutică din România. Al doilea lucrează pentru clanuri interlope, farmaciști și agenți de vânzări.

Toți trei joacă la firul ierbii într-o rețea globală de trafic cu medicamente. Principalul beneficiar: marile corporații farmaceutice care ajung să deconteze repetat același medicament în țări diferite. Adică, să-l vândă de mai multe ori. Există însă o piramidă inversă de complicități. La palierul inferior se află farmaciștii și medicii. În jurul lor gravitează traficanții, cum este șoferul din mașina Audi parcată în Piața Victoriei.

Ei sunt crima organizată, soldații din stradă.

Iar această investigație arată rolul fiecăruia în Rețea.

Cele două cutii de Tasigna tranzacționate în fața Guvernului au etichete de preț de la o farmacie Ropharma și sunt prescrise pe numele unui cetățean din Bacău de dr. Liviu Vasiliu, hematolog în același oraș. Cel puțin asta susține pacientul, care primește lunar două cutii de medicamente pe care le vinde apoi ca să-și rotunjească veniturile.

Tasigna este un medicament pentru bolnavii de leucemie, o formă de cancer a sângelui care duce la moarte dacă bolnavul nu își ia medicamentele.

Dar pacientul le-a vândut mai departe samsarului.

O cutie care costă în farmacie 3.518,84 lei, este primită gratis de pacient, pentru că este decontată de Casa de Asigurări. Pacientul din Iași a vândut-o la jumătate de preț: 1.750 de lei. Samsarul și-a adăugat comisionul, 550 de lei pe fiecare cutie, și le-a vândut șoferului.

Un pacient trebuie să traverseze un labirint birocratic ca să pună mâna pe astfel de medicamente gratis. Își face un dosar de boală unde adună teancuri de analize medicale pe care le parafează o comisie de experți. Statul se asigură astfel că nu suportă medicamentele pentru bolnavi închipuiți. Cu toate astea, bolnavul din Bacău îi dă samsarului din București cele două cutii de Tasigna și îi spune că medicamentul nu își face efectul.

Dr. Liviu Vasiliu spune că starea de sănătate a pacientului nu s-a înrăutățit, însă, pare că acesta nu răspunde la tratament. „Din acest motiv, îi vom mări doza”, a spus doctorul. Și astfel, omul va primi și mai multe cutii de Tasigna pe care le poate vinde.

Pacientul traficat

– Alo!

– Alo! Bună ziua! Am două cutii de Enbrel de vânzare. Mai e valabil anunțul de pe internet?

– Sigur că da. Vă pot oferi 2.500 de lei / bucată.

– Grozav. Cum facem să vi le transmit? Locuiesc în București.

– Și eu. Haideți să ne vedem pe undeva prin centru.

Ofertantul: reporterul RISE Project. Cumpărătorul: Iulian, 20 de ani, traficant de medicamente.

Întâlnirea are loc în parcarea benzinăriei Petrom din spatele Teatrului Național din Capitală.

Iulian vine la întâlnire cu un BMW Seria 3 gri și are la el 5.000 de lei – prețul pe piața neagră al celor două cutii de Enbrel.

„Medicamentele de la mine ajung într-un depozit din Olanda”, zice tânărul, relaxat, îmbrăcat sport, haine de firmă. Recunoaște că medicamentele pentru care dă anunțuri de cumpărare pe internet nu sunt pentru el, ci le vinde mai departe.

„Dar mie n-ai ce să-mi faci”, spune sigur pe el Iulian: „Poți să scrii orice despre mine, eu eventual te pot da în judecată. Eu cumpăr Enbrel pentru că sunt diagnosticat cu spondilită anchilozantă și pot dovedi asta cu rețetele și analizele pe care mi le fac periodic.”

Iulian are sute de anunțuri pe paginile medicale online în care arată că este interesat de medicamente foarte scumpe. Cele mai multe vizează medicamente pentru cancer sau boli autoimune.
START-UP

Iulian are povestea lui: spune că s-a născut într-o familie săracă dintr-un oraș de provincie. La 15 ani a aflat că suferă de spondilită anchilozantă, o boală rară de oase, ca un reumatism mai grav.

Tatăl lui muncea atunci în Germania, iar Iulian a intrat singur într-un Peneseu, adică un Program Național de Sănătate – lanțul birocratic al sistemului public de sănătate. Altfel, nu primea tratament. Doar un singur medicament îl scutea de dureri: Enbrel.

Adolescentul și-a primit cutiile de Enbrel abia după ce tatăl său a dat o șpagă de 20.000 de lei medicului reumatolog. Cel puțin asta povestește Iulian în parcarea Petrom, însă refuză să dezvăluie numele doctorului care și-a pus parafa pe diagnosticul lui.

„Asistenta i-a spus tatei să nu își facă griji pentru banii de șpagă fiindcă banii se vor întoarce la prima mea răceală”, povestește tânărul. „Știi? Când răcești nu mai poți să-ți faci injecția de Enbrel pentru că se agravează răceala. Enbrel îți scade imunitatea și o simplă răceală se poate transforma în pneumonie”, continuă el. Așa a început Iulian să își vândă medicamentele și să facă bani de buzunar cât tatăl său muncea departe, în Germania: „Stadiul la care am aflat de boala asta îmi permitea să nu îmi fac injecțiile mereu și să mai vând o parte din ele pentru că nu aveam dureri”. Apoi s-a lansat în contrabanda cu medicamente, iar acum are mai mulți oameni care lucrează pentru el.

Celulele

Iulian nu este singur în piața subterană de medicamente.

La același nivel cu Iulian joacă și Andrei Dulcă, fost poloist la clubul Steaua. Fostul sportiv coordonează o celulă de trafic de medicamente, dintr-un apartament din București, zona Piața Victoriei.

Andrei are doi locotenenți, pe Ștefan Cirimpei și pe Iulian Gafton. Cei doi au umplut internetul cu anunțuri și colectează medicamente de la pacienți sau direct din spitale.

În unele săptămâni din anul trecut, cei doi aghiotanți ai lui Andrei au făcut trafic de peste 25.000 de euro. Profiturile le-au topit apoi în cazinouri și petreceri.

citeşte mai mult aici