În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz -Cuvântul cotidian Vocalize în La Major. Volumul este sub tipar la Editura Junimea din Iaşi.
Cuvântul cotidian sau „Capul fără Trup”: o descoperire terifiantă în vizorul echidistant al presei.
Partea a doua
Deşi încă neelucidat, cazul „Capul fără Trup” primeşte anvergură naţională
- SENZAŢIONAL Sub acest titlu pe trei coloane, Karl Goldstein a publicat în ediţia INTRANSIGENTULUI din 3 ianuarie, următorul articol: „Aşa cum am amintit în nişte însemnări de călătorie de la sfârşitul anului trecut, în drum spre Purdeatown, unde se va ţine între 2 şi 4 februarie Congresul Naţional al Partidului Conservator Democrat, am poposit între două trenuri în patriarhala urbe Băltuţan. Am făcut acea escală doar fiindcă acest orăşel constituie un important nod de cale ferată, însă şi datorită voinţei lui Dumnezeu. Escală pe care nici măcar nu aş mai fi amintit-o, dacă o descoperire cumplită nu mi s-ar fi arătat la un nou drum la Purdeatown, unde am fost iarăşi în vederea pregătirii Congresului tot mai apropiat. Poate vă mai aduceţi aminte că la Băltuţan am dat de o oarecare nelinişte a populaţiei în legătură cu un eveniment nedorit: un fragment de cadavru neidentificat – atenţie: neidentificat! – a fost descoperit plutind în apele râului şi, aşa cum este lesne de înţeles, într-o comunitate unde nu se întâmplă vreme de luni de zile nimic deosebit, faptul acesta a stârnit valuri mai consistente decât într-un oraş mare. Asta a fost şi impresia mea, aşa că atunci, în noiembrie, încă nu i-am dat subiectului prea mare importanţă. Şi l-aş fi şi uitat cu siguranţă, dacă n-aş fi aflat la Purdeatown despre misterioasa dispariţie, prin luna septembrie a anului trecut, a doctorului Roman Postdubal. Care n-a apărut nici până astăzi. Cum râul Băltuţa curge prin Purdeatown spre Băltuţan, profesorul Alain Ropport, care a aflat dintr-un ziar local că la Băltuţan ar fi fost găsit un cap fără trup, caz ale cărui detalii este ţinut secret de autorităţi, a avut inspiraţia de a cerceta mai în amănunte sinistra idee care i-a încolţit în minte. Trebuie precizat că doctorul Roman Postdubal a fost (este??) un personaj cu totul aparte: cu trei doctorate – în chimie, în filozofie şi în drept! -, a ajuns la Purdeatown în urmă cu vreo zece ani, fără a-şi declina vreodată originea şi trecutul. Iniţial a sosit în calitate de cercetător la Combinatul Chimic, apoi şi-a deschis un cabinet de avocatură. (Acolo, pe peretele din dreapta biroului, aceia ce-i călcau cu diferite speţe cabinetul au putut vedea, frumos înrămate, cele trei diplome de doctor. Treptat, faima doctorului Roman Postdubal de apărător de succes l-a făcut să fie tot mai solicitat, aşa că ziua a părăsit slujba de la Combinatul Chimic, dar noaptea revenea în laboratorul său special. Dar tocmai când şi-a câştigat un renume solid în societate, s-au ivit mai multe zvonuri în legătură cu trecutul său, trecut pe care l-a ţinut mereu în cel mai mare mister. Poate că dacă Partidul Laburist nu l-ar fi propus pentru un post de consilier municipal, nimeni nu ar fi săpat la trecutul candidatului unui partid făcând parte din coaliţia A. C. S. N. P., Alianţa aflată în opoziţie. Aşa, însă, devenit persoană publică, candidat cu cele mai mari şanse, inamicii politici i-au scotocit prin C.V.-ul postat pe internet. Cele trei doctorate s-au dovedit a fi adevărate, însă doctorul Postdubal n-a specificat decât data naşterii, nu şi locul naşterii. Şi din locurile sale de muncă lipseşte o perioadă de patru ani şi trei luni. Postdubal a ripostat, arătând că a completat tot ce se cere în formularul tip, unde nu se specifică decât data naşterii şi nu şi locul naşterii, precum şi <principalele locuri de muncă în ordine invers cronologică> şi nu <toate locurile de muncă în ordine invers cronologică>. Şi a continuat: <Dacă atât se cere în actele oficiale, înseamnă că toate celelalte elemente ale biografiei ţin strict de intimitatea persoanei, iar tocmai respectarea intimităţii persoanei reprezintă punctul 7 din oferta electorală a Partidului Laburist. Şi, în plus, ce relevanţă au acele date pentru imaginea candidatului faţă în faţă cu alegătorii săi, care sunt pe bună dreptate – pe bună dreptate! – interesaţi doar de vârsta, de starea sa civilă, de pregătirea profesională şi de averea celui ce le cere voturile? Dacă ar publica şi alte amănunte din viaţa sa personală, avocatul Postdubal n-ar face decât să nu respecte strict rubricatura formularului, ceea ce ar face nulă candidatura sa. Şi cum să nu ţină seama de propriul program electoral?>. Această argumentare, atât de logică, n-a putut închide gura adversarilor politici ai Partidului Laburist şi ai Alianţei Conservator Social Naţional Liberale. C.V.-ul lui Roman Postdubal a fost pus sub microscop, argumentele i-au fost catalogate drept <chiţibuşuri avocăţeşti> şi ţinta n-a fost părăsită nici când omul a dispărut în mod atât de misterios. <Nu se mai cerceta un om, ci o fantomă>, după cum s-a exprimat atât de potrivit profesorul Alain Ropport. Da, într-adevăr, nimeni nu părea să se întrebe ce s-a întâmplat cu omul Roman Postdubal, ci doar unde s-a născut acesta şi ce a făcut în acei misterioşi patru ani şi trei luni lipsă din dosarul de candidat. Iritat şi dând dovadă de un instinct deosebit, profesorul Allain Ropport a cerut organelor de anchetă deplasate la Băltuţan o probă ADN din fragmentul de cadavru găsit în apele râului. Cu ocazia aceasta pot, în sfârşit, afla şi localnicii că organele abilitate din localitate n-au putut – sau n-au vrut…- să elucideze cazul şi că au fost trimişi specialişti de la centru. Dar contribuabilii din Băltuţan pot afla, citind aceste rânduri, că, sub diferite motive puerile, profesorul Ropport n-a primit nici până astăzi analiza ADN cerută. Ceea ce n-a făcut decât să-i sporească temerea că teribila sa intuiţie se sprijină pe adevăr. Îl asigurăm pe distinsul profesor că INTRANSIGENTUL nu va precupeţi nici un efort în devoalarea adevărului, chiar dacă, din motive tot mai evidente pentru cine are ochi să vadă, autorităţile încearcă să minimalizeze această terifiantă speţă”.
