În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz -Cuvântul cotidian Vocalize în La Major. Volumul este sub tipar la Editura Junimea din Iaşi.
Cuvântul cotidian sau „Capul fără Trup”: o descoperire terifiantă în vizorul echidistant al presei.
- Degeaba! Degeaba! Degeaba! La 3 decembrie au intrat în practică primele sancţiuni economice, iar excepţionala boia dulce din Republica Vandana de Nord şi excepţionala boia iute din Republica Vandana de Sud, principalele produse de export a celor două ţări frăţeşti, au fost oprite la graniţe. Pe termen mediu, aceasta, au calculat experţii, va produce o scădere a PIB-ului celor două state independente cu 43% într-un singur an şi cu 49,9% în următorul an.
Iar acest sever embargo, au arătat de la bun început oamenii de ştiinţă, va avea efecte grave pe termen lung pentru populaţiile din cele două republici surori: în vremuri normale, când exportul de boia dulce din Republica Vandana de Nord ajungea (atât pe căi legale, cât şi prin contrabandă) în Republica Vandana de Sud trăsăturile temperamentale ale celor din sud, oameni formaţi printr-o lungă asimilare de boia iute ce le-a imprimat un caracter extrem de aprins, se echilibrau. La fel şi când, în vremurile normale, exportul de boia iute în Republica Vandana de Sud ajungea (atât pe căi legale, cât şi prin contrabandă) în Vandana de Nord, caracteristicile, trăsăturile temperamentale ale celor din nord, oameni formaţi printr-o lungă asimilare de boia dulce ce le-a imprimat un fel de a fi extrem de lent, se echilibrau. Acest echilibru atât de necesar nu va dispărea în decurs de multe generaţii, ci procesul ar putea începe foarte repede şi cu consecinţe cumplite atât pentru sănătatea, cât şi pentru comportamentul cetăţenilor celor două republici surori. Lovite amândouă de măsurile punitive luate de comunitatea internaţională în urma deciziei ONU, pentru prima oară, după foarte multă vreme, cele două republici surori au exprimat aceleaşi gânduri (născute din aceleaşi îngrijorări). Un amplu reportaj despre modificările prevăzute a se produce într-un timp atât de scurt în corpul şi în comportamentul vandanilor a fost difuzat în acelaşi timp atât de TV ACTUALITATEA, canalul public din Vandana de Sud, cât şi de TV NAŢIUNEA, canalul public din Vandana de Nord. (Ca să nu existe susceptibilităţi urmate de acuze – să nu uităm că trupele celor două ţări masate de-a lungul gardului de sârmă electrificată lung de trei sute şaptezeci şi opt de kilometri, chiar dacă deocamdată – deocamdată! – se întreceau doar în competiţii paşnice – s-a convenit ca materialul să fie distribuit din partea unui for neutru, A.I.Ş.P. – Academia Internaţională de Ştiinţe Profunde.)
Iar ca să liniştească populaţia tot mai afectată de măsurile economice restrictive, un alt anunţ făcea cunoscut „din surse de cea mai mare încredere” că „încâlcitul caz <Capul fără Trup>, de la care a pornit Rezoluţia ONU, este pe punctul de a fi, în sfârşit, rezolvat, iar concluziile sunt aşteptate a fi făcute publice în următoarele zile”
Nu degeaba se spune că principala deosebire dintre cele două ţări surori o constituie boiaua. Iată, faptul că aceasta a fost restricţionată, cea din Republica Vandana de Nord doar la sortimentele de boia dulce şi boia foarte dulce, iar cea din Republica Vandana de Sud la sortimentele de boia iute şi boia foarte iute, a făcut ca neînţelegerile ajunse duşmănii să dispară înecate în suferinţele comune.
- Din nou, degeaba! DEGEABAAA! Comunitatea internaţională nu şi-a uitat avertismentele şi în zorii zilei de 21 decembrie, armatele celor două Republici Vandana comasate de-a lungul gardului de sârmă electrificată s-au pomenit cu oaspeţi nepoftiţi de nimeni: trupe speciale ale Celor Patru Mari Puteri – la care s-au adăugat şi luptători din Malta, Insulele Guru Guru şi Bolivia – au fost paraşutate lângă oştile naţionale, „cu misiunea de a le proteja în eventualitatea unui atac din partea cealaltă a gardului.” Aşa în Republica Vandana de Nord, aşa în Republica Vandana de Sud. Presa din cele două republici surori s-a manifestat diferit. Deocamdată, presa internaţională a trecut informaţia cel mult în ştirile legate de curiozităţile din ţările exotice.
Oficial, totul ar fi pornit de la un articol din ziarul de extremă dreapta NOI din Republica Vandana de Sud. Janos Holliday, comandantul adjunct al Brigăzilor Dreptăţii, de fapt adevăratul conducător al mişcării, după ce comandantul Bryan Stoppler a fost găsit asasinat[1], a publicat un editorial în care a anunţat „Vremea Apocalipsei Izbăvitoare” sub forma unor răzbunări punctuale a „Mucenicului”. Primii pe listă au fost postaţi „forţele antisudvandane din regiunea trădătoare autodenumită „Republica Vandana de Nord”, iar întâia mişcare s-a materializat când autori anonimi au aruncat în seara zilei de 26 decembrie cu cocteiluri Molotov peste gardul de sârmă electrificată. Două sticle au nimerit exact în locul unde doi ofiţeri superiori disputau prin zăbrelele gardului una dintre cele două semifinale ale concursului de şah. Ambii au murit pe loc, iar alţi patru dintre chibiţii din nord şi trei dintre chibiţii din sud au fost răniţi. (Unul din nord a murit în drum spre spital.)
La protestele vehemente venite din republicile surori cum că trupele străine sosite nesolicitate de nimeni la frontiere le-ar încălca suveranitatea, incidentul de la graniţă a venit ca o justificare pe care nimeni n-o mai putea infirma. De altfel, nici cei ce s-au arătat şi până atunci mai în siguranţă la sosirea celor din Misiunea ONU, socotiţi trădători de neam şi ţară, n-au mai fost catalogaţi astfel. Ba, chiar din contra, unii, în frunte cu Radu Atkins, în nord şi Benjamin Dumas, în sud, lăudaţi de marile puteri, au ajuns la poziţii politice de nesperat înainte. Se spunea tot mai limpede că Atkins şi Dumas, vizibil sprijiniţi atât de evident din exterior, vor ajunge la alegerile anticipate preşedinţii ţărilor lor. Numai că Atkins n-a apucat nici măcar să-şi depună candidatura oficială!
[1] Asasinarea lui Stoppler, „adevăratul celt”, a fost urmată de numeroase ameninţări la adresa prezumtivilor „duşmani ai neamului”, iar Holliday, în „eterna cinstire a memoriei Mucenicului”, a decis ca titlul de comandant al Brigăzilor Dreptăţii să rămână pe veci alăturat doar de numele „adevăratului celt”, Bryan Stoppler, iar el, Janos Holliday, să coordoneze mişcarea doar cu titlul „Comandant adjunct”. (Bryan Stoppler s-a considerat ultimul urmaş adevărat al celţilor şi a vrut să educe deocamdată întreaga naţiune vandană în spirit celt. Apoi şi restul lumii. Moartea brutală l-a împiedicat s-o facă.)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.