„Dacă oamenii ar înţelege sistemul nostru bancar şi monetar, mâine ar fi revoluţie”

“Este o mare şansă că oamenii nu înţeleg sistemul nostru bancar şi monetar, pentru că, dacă ar face-o, cred că mâine dimineaţa ar fi o revoluţie”-Henry Ford.

Un grafic articol publicat în urmă cu o lună de The Economist arată că imensele sume injectate în economia americană de preşedintele Barack Obama, dar şi pe finalul mandatului lui George W. Bush, au fost înghiţite în imensă majoritate de bănci. Revista Marianne continuă această analiză şi observă că fiecare injecţie de capital făcută de state permite doar băncilor să recupereze pierderile înregistrate începând din 2008 şi chiar să-şi dubleze profiturile faţă de minimul atins în 2009. Cursul burselor creşte de pe urma injectării de bani publici, iar aceasta foloseşte în primul rând sistemului bancar. Nu trebuie însă uitat că aceasta duce şi la scăderea dobânzilor la care statele se împrumută de pe pieţele externe, ceea ce aduce beneficii tuturor.

Dar nu trebuie uitat că Banca Centrală Europeană, cea căreia Germania îi interzice creditarea directă a statelor aflate în dificultate, a împrumutat băncile în intervalul decembrie 2011-martie 2012 cu 1.000 de miliarde de euro. Este de circa cinci ori mai mult decât toate împrumuturile oferite de UE şi FMI Greciei.
Băncile au parte de cel mai generos sistem de creditare, în timp ce statele trebuie mereu sa strângă cureaua, notează Marianne.

La debutul crizei, în 2008, The Economist constata că “privatizăm mereu profiturile, însă colectivizăm pierderile”, aratând că băncile ajung, prin ajutoarele primite de la băncile centrale, să devină adevăraţi emitenţi de monedă, o prerogativă exclusivă a statului. Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, arăta în ultima sa carte (“Preţul inegalităţii”) că, din acest punct de vedere, statele ar trebui să pună capăt independenţei băncilor centrale.