Baletul lui John Neumeier, cu Svetlana Zacharova şi Roberto Bolle, a deschis stagiunea de balet la Teatro alla Scala. Un clasic al baletului-dramă care, de la debutul de acum 40 de ani, este programat în marile teatre, cu cele mai bune companii.
“Nu cred că trebuie să vorbesc despre baletul meu decât pentru a aminti că este inspirat de romanul lui Alexandre Dumas fiul, scis la puţine luni după moartea Mariei Duplessis şi pe muzica compoziţiilor lui Chopin, a cărui parabolă a vieţii pariziene prezintă unele coincidenţe cu cea a celebrei curtezane. A fost interesant să mă întorc la acest balet şi să văd cum reuşesc noii interpeţi să dea viaţă personajelor mele, inoculându-le acel adevăr emoţional care mă face să cred încă în această poveste, ca şi cum n-aş mai fi văzut-o. Au trebuit s-o facă potrivit propriei lor umanităţi şi fiecare este diferit de celălalt. Nu vreau să creeze toţi acelaşi personaj”, mărturisea coregraful John Neumeier.
La Scala, cuvintele lui Neumeier despre diferitele interpretări s-au confirmat, cu Svetlana Zakharova la debutul ei în acest teatru după interpretarea Margueritei la Bolşoi din Moscova şi cu Roberto Bolle ca Armand, unul dintre rolurile sale de excelenţă.
“Diamante şi un rău subtil, glorie şi SIDA. Un paralelism între povestea lacrimogenă a curtezanei Marguerite Gautier ( cunoscută în epocă drept Alphonsine Duplessis), moartă în mod tragic în 1847, şi tragica dispariţie a lui Rudolf Nureyev la 24 de ani?”, se întreabă cronicarul italian Sergio Trombetta.
În mod curios, ambele balete care povestesc vieţile lor încep cu vânzarea la licitaţie a bunurilor lor. Biopicul dansat al marelui balerin rus a intrat recent în scenă, la Teatrul Bolşoi din Moscova, după interminabile polemici.
Dansul-dramă al lui John Neumeier, inspirat de romanul lui Dumas-fiul datează din 1978 şi după 10 ani de la premiera de la Scala, care a fost spectacolul de adio al Alessandrei Ferri, s-a întors la Milano cu acelaşi Armand, interpretat de Roberto Bolle, şi o Marguerite de zile mari, Svetlana Zacharova.
American din Milwaukee, Neumeier, care conduce din 1973 Baletul din Hamburg, unde a creat un amplu repertoriu de capodopere, a fost adesea oaspetele Teatrului alla Scala, iar Dama cu camelii a sa va fi pe afiş până în 13 ianuarie.
Construit ca un lung flask back, spectacolul este un balet pentru dansatori de mare forţă interpetativă. Scena se deschide cu momentul în care hamalii cară mobilele sărmanei Marguerite. Soseşte Armand şi leşină în faţa afişului licitaţiei. Aşa începe povestea tânărului provansal care în Parisul începutului anilor 1800 se îndrăgostise de demimondena, care, după o poveste pasională este rechemată la raţiune de tatăl lui Armand, pe care îl cunoaştem atât de bine din La Traviata de Verdi.
Neumeier a recurs la un florilegiu de compoziţii pentru pian şi pentru orchestră ale lui Chopin, compuse chiar în anii 1800, la pupitru fiind dirijorul Theodor Guschlbauer.
Inspirându-se din cartea pe care în roman Armand i-o dăruieşte Margueritei, Manon Lascaut, coregraful plasează prima întâlnire la teatru, în timpul baletului Manon.
Din acest moment, pasiunile celor doi tineri vor reflecta adesea pe cele ale lui Manon şi ale lui Des Grieux, ca o confruntare, un reflex de care se feresc, dar care îi ţine captivi.
Şi dacă Manon este împărţită între diamante şi pasiune, Marguerite trebuie să aleagă între viaţa luxoasă, dragoste şi sacrificiul pe care i-l impune tatăl lui Armand.
Pentru a povesti toate acestea cu o tehnică cinematografică a interferării prim-planurilor şi a planurilor în profunzime, într-un montaj de secvenţe între obiectiv şi subiectiv, Neumeier a recurs la o arhitectură cinematografică complexă, în care se evienţiază trei pas-de-deux de mare valoare.
Într-o scenografie definită ca “viscontiană”, cu un mobilier frumos şi evocator, semnată de Jürgen Rose, şi cu un vocabular neoclasic, Neumeier îl conduce pe spectator în atmosfera dramatică.
Dacă, în prolog, Zacharova are deja un aerul suferind şi îndepărtat al unei fiinţe predestinate, înflorirea dragostei o face să renască, pas-de-deux-ul în alb vive nello slancio di lift e prese che riflettono lo scatenarsi dei sentimenti.
Aceiaşi paşi vor răsuna lugubru şi trist în pas-de-deux-ul în negru, când cei doi îndrgostiţi se reîntâlnesc după ce se despărţiseră şi se vor iubi pentru ultima data. Bolle şi Zacharova sunt copleşitori şi oferă o interpetare care emoţionează publicul.
Între ele, o bijuterie de psihologie: întâlnirea dintre Monsieur Duval, interpretat convingător şi intens de Mick Zeni, şi Marguerite, în care inima şi sinceritatea ei îl emoţionează pe bătrânul care la venire refuzase să-i sărute mâna.
Cei care îi înconjoară, prieteni şi prietene, sunt bine portretizaţi de balerinii de la Scala: Riccardo Massimi, Antonino Sutera, Monica Vaglietti, Caterina Bianchi, Gioacchino Starace.
În rolurile lui Manon şi Des Grieux, Nicoletta Manni şi Marco Agostino.
Spectacolul a fost aplaudat la final timp de 15 minute.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.