De ce-ar face PSD-ul muşchi?

Să zicem că popularul nea Gheorghe a aflat şi el că ăştia ai lui Ion Iliescu au ales un nou preşedinte.
– Cine mă? Cum ziseşi că-l cheamă? Bonta?
– Nu, bre, Ponta!
– Care-i ăla?
– Nu-l ştii? Unul tinerel şi înalt cu nişte ochelari de ţârcovnic?
– Ce-a făcut până acum?
– Politichie!
– Pe dracu’, normal că politichie, doar n-o fi spălat maţe!
– Da’ în politică, vreau să spun, ce-a făcut?
– A vorbit la televizor, a jucat fotbal şi-a fost şef la tineretul PSD!
– Eh, să fie sănătos şi să-i dea Domnul noroc! Poate om duce-o şi noi mai bine.
– Nea Gheorghe, pune-ţi pofta-n cui! Acu, când criza face firmele să trosnească şi burţile să scârţâie, tocmai acu ţi s-a făcut şi matale de creşterea nivelului de trai?
– Păi dacă-i de-al nostru, să facă şi el ceva!
– Ce? E de-al nostru întâi şi întâi cu vorba! Pe urmă cu gândul şi cu fapta. E adevărat că de însurat s-a însurat cu fata unuia de-al lor, că a fost învăţăcel la proletarul Năstase! Și io am auzit că-l susţin şi „săracii” Mitrea, Mazăre şi Oprişan. Da’ acu, că-i preşedinte la un partid al săracilor, s-o face şi el pe potrivă!
– Să te-auză Cel de Sus! Da’ mi-i teamă că o fi când mi-oi potcovi eu câinele cu cristale de-alea Swarovski!
Un asemenea dialog este măcar posibil. Și n-ar fi nedrept şi nici mincinos. Și ar rezuma în cuvinte simple o situaţie complicată. Victor Ponta, om fără viaţă şi fără viziune de stânga, trebuie să câştige simpatia unei populaţii cu care nu seamănă şi nici nu se potriveşte. Să presupunem că talpa României trece peste tipul său de discurs şi peste aparenţele sale de „ţârcovnic” gata de a intra la o facultate de teologie. Ba transformă cele trei sferturi de familie politică în argument, nu în dezavantaj. Și ce, creşte cumva PSD-ul? Are junele o viziune care să strângă populaţia ca pilitura de fier în jurul unui magnet? Ce, promisiuni de cinste, de modestie, de progres? De-astea se găsesc pe toate gardurile politicii româneşti! Ar trebui să umble la structura partidului. Ea a generat specificul şi de aici vine o limitare drastică a audienţei. Ce, că-l schimbă pe Vanghelie cu Mitrea? O fi trăgând poporul mai mult la Mitrea decât la Vanghelie? E ca şi cum ai schimba o bilă de 9,5 milimetri cu una de 10. Tot bilă e şi tot mişcarea de învârtire rămâne de bază. O să crească PSD-ul pe propoziţiile lui Marian Oprişan şi pe apariţiile ca din tufiş ale lui Radu Mazăre. Și nea Gheorghe, în loc să meargă cu ungurii, cu liberalii sau cu Băsescu, pică într-un amor nebun după cei pomeniţi mai sus. S-o topi poporul de plăcere că de luni mahării PSD nu mai pot intra cu maşina în curtea impozantului partid? Cu excepţia lui Ion Iliescu. Ha-ha-ha! Deştept Victor Ponta! Se dă curajos, dar admite că tolerează o singură slugărnicie. Cea faţă de Ion Iliescu. Dacă avea tupeu cu adevărat, atunci decreta transferul de la poartă cu lectica. Ion Iliescu cu regescul mijloc, iar nababii şi greii din PSD cu căruciorul sau pe umerii celor tineri.
Să ne întoarcem la nea Gheorghe. Cu ce ar putea fi el ademenit? Nu cu promisiuni, pentru că toate cele privitoare la leafă, pensii, drumuri, mâncare, băi şi căldură nu se mai lipesc pe nici un creier. Trec ca muştele pe la urechea săracului. Adică enervează. Cu ce oameni? Cu frumuseţea nu se poate lăuda. Figura sa nu poate ţine loc de ideologie la cucoanele dispuse să admire şi să pupe politicieni ca Petre Roman sau Teodor Meleşcanu. Cu vicepreşedinţii? Ponta ar lua mai multe voturi cu o trupă de bodyguarzi decât cu jumătate dintre secunzii săi. Cu greii trecuţi mai la umbră? Nu cred! Parfumul lor s-a dus, iar gustul de vechi şi acritură nu relansează interesul pentru un partid. În plus, DNA toacă zilnic zestrea de personalităţi a PSD-ului.
– E cam lungan Ponta acesta! S-a întins cam mult!Parcă văd că lui îi trebuie material de două cămăşi ca să-i iasă una singură! Adică două partide mari din care să scoată unul ca lumea!