De ce fug băncile de agricultura românească?

În mod sigur, România mai are un as în mîneca sa din ce în ce mai subțire în materie de argumente în pariul cu lumea de azi. El se numește agricultură. Culmea, exact cînd se conturează unul dintre cei mai bogați ani agricoli, domeniul rămîne undeva în fundal, minimalizat, ignorat, lipsit de sprijin. Ba, se află pe la coadă (dacă nu în afara) subiectelor de pe agenda publică. Guvern, război, drone, fake news, președintele aerian, fotbal, starlete, declarații politice belicoase, numai roadele pămîntului, nu. Iar agricultura românească duce lipsă de sînge exact în perioada vitală, premergătoare recoltelor de orz și de grîu. Lipsesc banii, puntea pe care în mod obligatoriu trebuie să o treacă anual toți producătorii de la semănat pînă la valorificarea recoltei.

Legislație există, dar incompletă și nefolositoare. Certificatele de depozit ca instrument de plată nu funcționează decît extrem de greu. Iar în România băncile trăiesc din împrumuturile la stat. Sunt mai sigure. În ceea ce privește agricultura, cele mai multe se fac că plouă. Nu dau bani și nu „aduc apă”. O „taie”. De regulă, absența finanțărilor mărește efectele secetei.

EXCLUSIV Ordonanța pe motorina din agricultură, plină de hibe. Cum sunt contraziși Grindeanu și Barbu de directiva UE

În România marilor scandaluri politice, băncile se retrag din agricultură. Adică, nu mai finanțează producția agricolă. În ciuda precipitațiilor care anunță un an de excepție, lipsit de bani, sectorul poate fi devastat de o „furtună perfectă”. Anunță o producție de excepție, dar tremură de lipsa banilor. În anii precedenți, erau bani, nu era apă. Acum, natura a fost generoasă, dar băncile din România poartă oamenii pe drumuri.

Practică o birocrație ucigătoare. Lucrătorii din bănci sunt doar funcționari bancari pricepuți la întocmirea de rapoarte. Nu sunt bancheri. Strîng date și fac calcule. Cei care semnează sunt undeva departe de realitate, în turnuri de sticlă, în țări mai mult sau mai puțin îndepărtate. Ei nu vor să piardă. Cînd aprobă, citesc cifrele și nu știu ce finanțează. Cînd resping, o fac fără sentimentul că scot firul din priză unui mecanism agricol atît de complicat și de legat de capriciile naturii, ale războaielor și ale pieței.

România se pregătește de un an agricol excepțional. Se termină anii răi. Se duc „vacile slabe”, cum zic țăranii. Anii răi au început cu perioada Covidului și cu năvala cerealelor din Ucraina. Toate drumurile României și terminalele de export erau blocate de grîul ucrainean. România a sprijinit o țară vecină cu prețul sufocării producătorilor români.

Conflictul din Iran ne lasă pământurile pârloagă

Abia acum pare că se arată soarele. Din octombrie pînă azi, au căzut 750-800 de litri pe metru pătrat. Cîmpurile cele mai multe arată extraordinar. Din păcate, nu sunt bani. Băncile din țara noastră fug de agricultură. Au finanțat excesiv la vreme de secetă și se retrag din domeniu la o perioadă de belșug. Lanțul dintre producător și exportator este blocat. Traderii n-au bani să preia producția. Băncile nu finanțează. Consecința este cumplită. Există riscul să scadă prețurile cerealelor pînă la limita prețului de cost. Chiar sub. În lipsa rentabilității, fermierii vor renunța. Consecințele ar fi și mai grave. Lipsiți de sprijin și de motivație, țăranii și marii producători vor lasă terenurile în pîrloagă. Așa va scădea prețul pămîntului. Urmările sunt simple și dureroase. România va importa și se va hrăni doar cu importuri și cu politică difuzată excesiv la emisiunile de seară ale televiziunilor.