În Europa se vorbește mult despre succesul campaniei de vaccinare din Danemarca și Malta. Este bine cunoscut că în Marea Britanie a fost vaccinată peste 20% din populație, iar în Statele Unite procentul se apropie de 20%. Însă liderul mondial detasat la vaccinare este Israelul, cu circa 80 de doze administrate la o suta de persoane (procentul celor care au făcut rapelul este mult mami mic). Cum se explică acest avans al Israelului?
Publicația britanică UnHerd ne oferă câteva răspunsuri. Primul ține de factori structurali: Israelul are un sistem de sănătate universal, dar și bazat pe concurență. Serviciile medicale sunt oferite de patru organizații nonprofit. Fiecare rezident trebuie să fie înscris la una dintre aceste patru organizații și pentru asta plătește între 3 și 5% din venitul personal. Pentru statele în care nu exista acest sistem concurențial, se poate ca, în anii de vin, succesul Israelului în campania de vaccinare, să fie folosit ca argument pentru modificarea structurală ale sistemului de sănătate. Însă Israelul nu este singurul stat din lume care să aibă un asemenea sistem.
O altă explicație ține de digitalizarea sistemului de sanătate. Fiecare fond de sanătate are registre digitalizate și un sistem digitalizat de programare, cu aplicații pe smartphone, site-uri și sisteme telefonice dedicate. Toate aceste baze de date sunt legate la baza universală de date pentru vaccinare a Ministerului Sănătății. Asta înseamnă că ministerul știe cate persoane sunt în grupul de risc, cine are comorbidități, cine este alergic la vaccinuri. Asta mai înseamnă că Israelul nu a avut de construit o întreagă bază de date și un sistem digitalizat înainte de a începe vaccinarea anti-covid. Și mai înseamnă că programările s-au făcut automat pentru cei din grupurile de risc. Însă de asemenea sisteme beneficiază și statele vest-europene, unde rata de vaccinare este de 5% sau mai mică.
Un alt factor ține de asigurarea unor stocuri suficiente de vaccin. Spre deosebire de multe alte state, guvernul israelian a semnat contracte pentru vaccinuri cu AstraZeneca, Pfizer si Moderna de când vaccinurile acestor companii erau la începutul fazei de testare. Guvernul și-a făcut apoi stocuri de ace și seringi compatibile, un lucru unde guvernul Japoniei a dat, în mod surprinzător, greș, achiziționând seringi incompatibile. Dar, încă o dată, și alte guverne au semnat contracte încă din faza de testare a vaccinurilor.
Diferența este că, spre deosebire de UE, care s-a axat foarte mult pe negocierea unor prețuri cât mai mici și pe introducerea unor clauze care să permită tragerea la răspundere a companiilor producătoare în caz de efecte secundare, guvernul israelian a plătit cel puțin de două ori mai mult. La o populație de sub 10 milioane de locuitori, era limpede că Israelul nu putea fi o piață pe care producătorii să facă mari reduceri de preț. Un aspect important este că aceste contracte cu marile companii farmaceutice au rămas secrete în Israel.
Iar aici intervine un alt lucru. Israelul nu a oferit doar bani mai mulți, ci a transformat întreaga populație într-un uriaș eșantion de testare pentru ”faza a patra” a testelor clinice. Contractele sunt secrete, însă multe publicații arată că guvernul a fost de acord să ofere informații în timp real companiilor farmeceutice despre modul în care sunt distribuite vaccinurile, despre efectele secundare, eficacitate, etc. Nu se cunoaște dacă aceste date vor fi protejate sau dacă producătorii se vor vinde mai departe de informațiile, inclusiv cu caracter personal, pe care le vor primi din Israel. Guvernul a oferit mai mult decât oricare altul din acest punct de vedere.
Intervine apoi logistica. Procesul de distribuire a vaccinurilor este complet informatizat, iar mecanismul bine rodat al armatei a ajutat la distribuire. În centrele de vaccinare, fiecare asistentă vaccinează cel puțin opt persoane pe oră. A fost creat și un call center pentru raportarea efectelor adverse ale vaccinului, pentru a evita blocarea liniilor telefonice. S-a recurs la mesaje pe telefon care invită la vaccinare populația din comunitățile mai reticente – evreii ultraortodocși și arabii.
O diferență fundamentala față de alte state a fost eliminarea listelor prioritare. Singura prioritate au fost persoanele de peste 60 de ani și angajații din sănătate. Nu au fost o prioritate cei de peste 80 de ani, nici profesorii, nici funcționarii publici. Guvernul a considerat că stabilirea unor liste prioritare nu va face decât ca centrele de vaccinare să se umple de persoane care nu sunt pe liste și caută excepții de la regulă, iar de aici nu pot apărea decât întârzieri și scandaluri în presă. Strategia aceasta a implicat și riscul rămânerii fără suficiente doze pentru populația în vârstă, cea mai expusă. A fost însă un risc pe care guvernul l-a redus prin contractele (secrete) cu companiile farmaceutice, ale căror clauze au încurajat furnizorii să aprovizioneze constant Israelul. Ba chiar a existat și un efect benefic – pe măsură ce se vorbea despre riscul ca țara să rămână fără stoc de vaccin din cauza acestei strategii, oamenii au început să se prezinte în număr mai mare la centrele de vaccinare.
Și contextul politic din Israel a ajutat. Ultimul lucru de care avea nevoie premierul Benjamin Netanyahu erau scandalurile legate de vaccinare. Succesul aceste campanii ar fi singurul din cele 12 luni de guvernare într-o dificilă de coabitare cu alianța de centru, deja destrămată, a generalului Beny Gantz. Fundamental este că, pe 23 martie, în Israel urmează alegeri anticipate, Netanyahu este implicat în procese de corupție (oprite pe durata campaniei electorale), iar, pentru prima dată după ani buni, sondajele dau mai probabilă o coaliție fără Netanyahu. Lipsit de susținerea de până a cum a lui Donald Trump, cu președintele Joe Biden deloc dornic să se implice în campania electorală, Netanyahu a mizat mult pe succesul vaccinării. De altfel, portofoliul Sănătății a fost luat de partidul său, Likud, care a cedat aparent mai importantul portofoliu al Justiției.
O altă mare diferență față de statele vestice este deviza ”nimic nu se pierde”. Daca, la finalul programului, într-un centru de vaccinare din Israel rămân chiar și câteva doze de vaccin dezghețate și nefolosite, rezidenții din zonă primesc mesaje pe telefon prin care sunt informați că se pot vaccina – de această dată și cei sub 60 de ani se pot prezenta. În această situație este foarte important sistemul informatizat, care arată imediat dacă persoanele care se prezintă în acest fel sunt alergice, suferă de afecțiuni în cazul cărora vaccinul poate fi riscant. Orice doză de vaccin irosită este considerată o eroare sistemică. În acest fel se economisesc bani și, în al doilea rând, începe să fie vaccinată, în mod discret, o parte a populației căreia i-ar fi venit rândul mult mai târziu. Este o abordare total diferită, spre exemplu, de cea din SUA, unde un medic a fost concediat pentru că nu a vrut să arunce câteva doze de vaccin și le-a injectat unor persoane care nu erau pe listele de așteptare.
Dacă alte guverne vor să studieze campania de vaccinare din Israel pentru a copia câteva din măsurile de aici, este puțin probabil să aibă succes. Organizarea sistemului de sănătate, digitalizarea, infrastructura nu pot fi îmbunătățite peste noapte. Apoi, contractele semnate de guvernul israelian cu companiile farmaceutice sunt secrete. Populația Israelului este una redusă, concentrată în zone cu densitate mare, ceea ce facilitează campania de vaccinare. Paradoxal, contextul politic instabil a ajutat vaccinarea. Rămâne poate, doar principiul conform căruia nicio doză nu trebuie irosită și lipsa unei obsesii legate de liste și grupuri prioritare.
se vor vaccina aproape 6 milioane…..