Prima dată am crezut că nu-și cunoaște bine atribuțiile de Președinte al României și îi este greu să dezbrace haina de președinte al PNL, pe care a îmbrăcat-o doar cîteva luni înainte de alegerile din 2014. Apoi, cînd i s-a atras atenția că art. 80, al. 2 din Constituție, chiar dacă nu spune explicit, îl plasează deasupra partidelor, astfel încît să fie capabil să exercite „funcţia de mediere între puterile statului”, am crezut că n-a înțeles bine textul Constituției.
Tîrziu, foarte tîrziu am înțeles că nu este vorba despre necunoaștere sau despre neînțelegere, ci de o sfidare conștientă a poporului pe care îl conduce din postura celei mai înalte funcții, deși tocmai poporul, prin votul din 2014 și 2019, i-a oferit acest onorant post.
Citesc și mă minunez cum de este posibil ca însuși Președintele țării să spună public aceste cuvinte imediat după încheierea votului la aceste alegeri locale:
„Votul de ieri a reprezentat, totodată, și un vot de blam la adresa minciunii, dezinformării, stagnării și incompetenței ridicate timp de decenii la nivelul de politici de stat de către PSD, care a pierdut ieri inclusiv acolo unde mulți baroni pesediști se credeau invincibili. Pentru ca România să se modernizeze, epoca PSD trebuie să se încheie definitiv… Dragi români, mai avem un pas pentru a încheia acest val de schimbare. Victoria de la locale trebuie confirmată la alegerile din decembrie, când majoritatea toxică ce a acaparat Parlamentul va putea fi oprită prin votul cetățenilor să mai producă daune ireparabile… Avem mare nevoie de o nouă majoritate credibilă, care să impună rapid reformele legislative atât de așteptate și de necesare. Printre acestea se numără și modificarea legii care să asigure din nou alegerea primarilor în două tururi de scrutin” (Declarație de presă, 28.09.2020).
Lucrurile acestea le putea spune ca declarație politică Ludovic Orban (președintele PNL) sau Dan Barna (președintele USR), adică liderii unor partide politice, dar nu Președintele României!
Cum, adică? Ce vrea să spună prin „epoca PSD trebuie să se încheie definitiv”? Anunță această propoziție un jihad prezidențial împotriva unui partid, oricare ar fi acesta?
Cum, adică? Ce vrea să spună prin „mai avem un pas”? Mai avem, cine? Noi, peneliștii? Dar asta înseamnă că Iohannis se consideră încă membru PNL, contrar prevederilor art. 80, al. 2 din Constituție!
Cum, adică? Ce vrea să spună prin „avem mare nevoie de o nouă majoritate credibilă”? Avem, cine? Iarăși, noi, peneliștii?
Ce este asta, prieteni, dacă nu partizanat politic? Și, dacă ne uităm pe televiziuni sau pe ziare, subiectul acesta parcă nici nu există, deși vorbim despre lucruri grave care pun în pericol democrația însăși! Cîte o voce, ici și colo, mai pune întrebarea, dar parcă vorbește în pustiu, nimeni parcă nu este interesat, ca și cum democrația n-ar fi problema noastră, ci un fapt divers care nu merită atenție.
Iar această declarație din care am citat mai sus nu este o simplă scăpare, căci ea a fost repetată sub diverse nuanțe în toate, dar absolut toate aparițiile publice ale lui Iohannis! Iată o scurtă antologie din ultima perioadă:
– 23.09.2020: „Iresponsabilitatea PSD riscă să arunce România într-o criză prelungită și să condamne generații întregi să plătească aceste costuri imense. Acest mod cinic de a face politică este de domeniul trecutului. România trebuie să progreseze, iar votul este cel mai important instrument pentru a impune o direcție nouă, pozitivă”.
– 16.09.2020: „Este evident că acești bani pur și simplu nu există și constatăm că PSD pur și simplu nu a învățat nimic, nici nu dorește, și nici nu dorește să facă o politică constructivă, ci vrea să detoneze finanțele publice ale României. Astfel de apucături electoraliste am mai văzut la PSD pe vremea lui Dragnea, în 2016. Se vede că PSD nu a inventat nimic nou şi reia același ciclu de promisiuni fără niciun fel de acoperire în realitate, în speranța să mai prindă câteva voturi, dar cred că nu vor prinde”.
– 09.09.2020: „Din păcate, nici din această campanie electorală nu lipsesc inițiativele complet demagogice, cu măriri de venituri inaplicabile pentru diverse categorii sociale. E o întrecere zilele acestea în Parlament în votarea unor astfel de proiecte, campionul populismului fără acoperire fiind, ca de obicei, Partidul Social Democrat”.
– 02.09.2020: „Acestea sunt problemele reale ale României, iar autoritățile fac tot posibilul pentru a găsi rezolvările. Sunt însă unii care, în loc să fie parte a acestui imens efort de construcție, încearcă doar să saboteze și să pună piedici. Mă refer, desigur, la Partidul Social Democrat”.
– 26.08.2020: „Eu cred că PSD dorește pur și simplu să arunce țara în aer și ăsta mi se pare un lucru grav. Sper să fie suficientă înțelepciune în Parlament ca să nu treacă această moțiune de cenzură, este una total neavenită, izvorâtă din cinismul pesedist”.
După cum vedeți, am trecut în revistă nu orice declarații ale lui Iohannis, ci doar pe acelea din timpul campaniei electorale! Adică din acea perioadă în care putea măcar să se abțină să fie mumă pentru PNL și ciumă pentru PSD, indiferent de sentimentele pe care le nutrește față de aceste partide.
Vă spun sincer, nu mai vreau să analizez aceste alegații pentru că am sentimentul că strig în pustiu, căci opinia publică nu pare deloc interesată de această călcare în picioare a Constituției sau de ignorarea regulilor minime ale democrației. Îmi este suficient să constat acea palmă pe care sătenii din Deveselu i-au dat-o Președintelui, prin faptul că au votat cu mortul PSD-ist! Nu pentru că sînt proști, ci pentru a-i arăta lui Iohannis că nu țin cont de „recomandările” sale și vor un nou tur de scrutin, în care să aibă pe listă și un candidat PSD!
Cei 1050 de cetățeni din Deveselu au mai vrut să arate ceva: că nu acceptă ca Iohannis să rîdă de ei, considerîndu-i ușor de dus de nas. La ei în comună, candidatul PSD a murit, dar ei cred că alegerile nu pot fi corecte decît dacă pe listă nu sînt reprezentate toate partidele, nu așa cum cerea Iohannis, ca „epoca PSD să se încheie” prin voința lui!
Poate că n-ar fi rău ca noi, toți, indiferent de opțiunile noatre, să ne întrebăm: cum este posibil să acceptăm atît de senini ca însuși Președintele ales prin votul nostru să rîdă continuu de noi, ignorînd acea cerință minimă din Constituție, care-i conferă statutul de „mediator între puterile statului”. Căci asta face Klaus Iohannis în declarațiile sale: pur și simplu, rîde de noi!
Iohannis nu rade. El ranjeste……[Leo]