De la ECHELON, la PRISM: Războiul rece trece în lumea virtuală

Rusia, China sau statele aflate sub influența lor economică sau politică încep să-i primească sau să-i sprijine pe ’’defectori’’ occidentali pe care SUA îi consideră ’’trădători ai națiunii’’. Pare o scenă din Războiul Rece. Numai că, dacă în anii ’80, disidenții ruși, chinezi si din statele foste socialiste erau cei care căutau libertatea în Vest, acum, în era web 2.0, avem de a face cu așa-zisele accese de moralitate ale ’’defectorilor 2.0’’, precum Edward Snowden, Bradley Manning si Julian Assange, în urma cărora occidentalii își cauta libertatea conștiinței în Est.

În afara tehnicii de război folosite, nimic nu pare să se fi schimbat în ultimele decenii. Edward Snowden pleacă foarte discret din China cu un zbor Aeroflot, însoțit de așa-ziși consilieri WikiLeaks, ajunge la Moscova și dispare misterios din aeroport, jurnaliștii căutând cu înfrigurare zborurile spre Havana sau Caracas. Cuba, Venezuela și Ecuadorul (în a cărui ambasadă londoneză se refugiază de aproape un an Julian Assange, misteriosul fondator al WikiLeaks) fac parte din Alianta Bolivariană pentru America, o organizație latino-americana susținută de petrodolarii venezueleni și Moscova, pentru a lupta împotriva ’’imperialismului american’’.

Iar reacția SUA este și ea aproape identică cu cea din timpul Războiului Rece, cu Caitlin Hayden, purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Națională al SUA, declarând: ’’Afirmația lui Snowden cum că el nu a acționat decât pentru a susține transparența, libertatea presei, drepturile individuale și democrația este dezmințită de protectorii pe care potențial i-a ales: Rusia, China, Cuba, Venezuela, Ecuador…Refuzul său de a critica aceste regimuri sugerează adevărata sa motivație, că a vrut să facă rău securității naționale a SUA și nu sa sprijine progresul libertății internetului și a libertății de expresie.’’

Afacerea Snowden, cu dezvăluirea sistemului de interceptare PRISM, care tintea convorbirile telefonice, Facebook, Twitter, etc, scandalul legat de interceptarile guvernamentale la care a fost supusă Associated Press, admiterea existenței unor programe informatice de promovare a propagandei proamericane prin rețelele de socializare de către Centcom (comandamentul armatei SUA pentru Orientul Mijlociu și Asia Centrala) nu fac decât să limiteze credibilitatea și marja de negociere a SUA în pentru acord împotriva spionajului cibernetic cu China.

’’Demersul rușilor trebuie văzut ca un avertisment lansat SUA și vizează direct implicarea in Siria, precum și ca o încercare de a mobiliza antiamericanismul. Cât despre Beijing, care practică spionajul cibernetic la o scară gigantică, reaua sa credință trebuie salutată’’, spune un fost ofițer al serviciilor secrete franceze, citat de revista Marianne.

Ne întoarcem, după un interludiu al terorismului global, la situația din 1990, atunci când descoperirea existenței programului de interceptare prin satelit ECHELON a pus lumea pe jar, până la debutul războaielor din Golf. Zece ani mai târziu s-a arătat că marele beneficiar al ECHELON au fost firmele americane, care și-au ucis astfel concurența europeană. Dezvoltat dintr-un parteneriat SUA-Marea Britanie-Canada—Noua Zeelandă început în 1948, ECHELON, un copil al războiului rece, a fost folsit pentru zădărnicirea unui contract între Airbus și Arabia Saudită. Firma Raytheon, concurența americana ă Airbus a primit de la celebra NSA o serie de faxuri compromițătoare pentru europeni. Cum s-a întâmplat aceasta? Să ne gândim doar că în timpul președintelui Obama, William Lynn a fost subsecretar de stat al Apararii fiind un mare lobbyst pe ștatele de plată ale Raytheon. Tot astefl au obținut SUA un contract de 1,4 miliarde de dolari pentru radare în Brazilia, în dauna Franței.

Replica directorului CIA din perioada scandalului: ’’V-am spionat pentru că mituiați. Produsele europene sunt adesea mai scumpe și mai puțin performante decât cele americane. De aceea europenii mituiesc enorm.’’

Este poate cea mai des folosita modalitate de utilizare a spionării mail-urilor si, mai ales a platformelor web 2.0. Dincolo de atacurile cyber care creează impact mediatic, precum virusarea programului nuclear iranian sau atacurile chineze asupra sistemului informatic al SUA, războiul cibernetic se poartă în lumea business-ului și a politicii, cu mize majore, precum Primăvara Arabă și campaniile electorale ce i-au urmat. În acest context, firmele de securitate cibernetrică devin parte integrantă a compexului militaro-industrial al fiecărei mari puteri, iar mediatizarea lor (de la americanii de la Mandiant, până la rușii de la Kaspersky) devine una pe măsură.

Acest conflict este abia la început. Snowden a plecat în Rusia cu 200 de documete foarte sensibile, după cum scrie presa americană. ’’Multe alte revelații vor avea loc în câteva luni. Se întâmplă mult mai multe decât ați descoperit pana acum’’, spune Jarno Limnell, doctor în științe militare și unul dintre cei mai buni experți finlandezi în domeniu, într-un interviu pentru Le Point.

’’Am cunoscut perioada războiului rece, apoi cea a destinderii, apoi cea a terorismului, între 2001 și 2013. Acum intrăm în era războiului cibernetic. Numărul unu pe lista amenințărilor percepute de Casa Albă nu mai este terorismul. Disting două lumi: cea a atomilor și cea a octeților. Aproape toată informația din lume este în lumea octeților și nu există zi în care să nu avem un atac cibernetic. Este un câmp de luptă.

Lumea și-a pierdut inocența cu afacerea Stuxnet (virusul creat de SUA și Israel pentru a întârzia programul nuclear iranian). Statele investesc enorm, pentru că vor capacități ofensive și o apărare cât mai bună. Trei state sunt capabile astazi să atace: SUA, Rusia și China. SUA au stabilit și o listă de ținte ale unui atac preventiv. În Europa nu avem asemenea discuții, nu există o doctrină de folosire a armei informatice.’’

Iar miza este enormă: SUA au pierdut 300 de miliarde de dolari doar în 2012 din cauza spionajului cibernetic, care a dus la furt de tehnologie. Cât despre pierderile Chinei sau ale Rusiei, acestea sunt necunoscute presei. Utilizarea armelor cibernetice este într-o zonă gri. Țările nu știu de ce arme dispune adversarul și nici de unde a venit atacul. ’’Aici nu ne putem număra tancurile in timp ce defileaza…iar după știința mea nu au fost organizate încă parade ale informaticienilor tocilari!’’, spune Jarno Limnell.

Cât despre afacerea bietului Edward Snowden, un fost membru al serviciilor secrete franceze, intervievat de Marianne, arată că ’’nimic nu ne face să credem că a fost un agent infiltrat și nici măcar recrutat. Afacerea îl depășește și e pe cale să fie recuperat de diplomațiile puterilor mai mult sau mai puțin ostile SUA. Dincolo de naivitatea unora, războiul rece nu a încetat între serviciile secrete, pentru că există încă divergențe între puterile mondiale.’’