De la fanarioți la capitalism: Cum a învins mielul toate regimurile politice

La curțile boierești

Friptura la frigare era varianta festivă, rezervată curților boierești unde exista loc și slujitori.

În mahalalele de la periferie, logica era alta, scrie bucuresti.ro.

Organele mielului — ficatul, inima, plămânii — nu se aruncau.  Erau tocate mărunt, amestecate cu verdeață proaspătă de primăvară și coapte în prapurul animalului.

Drobul

Drobul pe care îl cunoaștem astăzi ca preparat „tradițional” era, în fond, soluția celor care știau să folosească tot animalul fără risipă.

Masa de Paște din casele boierești purta urmele a două secole de influență fanariotă.

Bucătăria înstărită a Bucureștiului absorbise ingrediente grecești, turcești.  Spre mijlocul veacului al XIX-lea, rafinamentele franceze pătrunseseră și ele la mesele celor mai bogați.

Mieii veneau pe jos sau în căruțe din satele din jurul Bucureștiului și din regiunile mai îndepărtate ale Munteniei.  Locul lor de destinație era Oborul — sau, mai precis, ceea ce se chema la acea vreme Târgul de Afară.

Primul document care menționează Piața Obor datează din secolul al XVII-lea. Era cunoscută și sub denumirea Oborul de Vite.

Cuvântul „obor” însemnând tocmai împrejmuirea în care se ține un târg, de regulă de animale.

Dacă mahalalele tăiau mielul acasă, Bucureștiul cu bani mergea să mănânce în oraș. Cel mai cunoscut punct de întâlnire al capitalei de la începutul secolului al XIX-lea era Hanul lui Manuc, construit în 1808 lângă Curtea Domnească.

Perioada interbelică

În 1936 a început construcția halelor centrale după proiectul arhitecților Horia Creangă și Haralamb Georgescu. Otructură din oțel sudat învelit cu beton poros, inaugurată în 1950.

Bucureștiul interbelic descoperise cofetăriile și restaurantele cu meniu tipărit, mai scrie sursa citată.

Capșa, Nestor, berăriile de pe marile bulevarde aveau meniu special de Paște.

Mielul se rafinase: ciorba de miel înlocuia treptat borsul de mahala. Cotletele apăreau pe meniuri cu litere elegante, iar drobul se muta de pe prispă pe farfurii cu margine aurită.

În comunism

Colectivizarea a distrus rețelele de aprovizionare construite în decenii. Ciobanii care coborau la Obor cu turmele au dispărut. Mielul de Paște a rămas o tradiție(…) se căuta prin cunoștințe, se aducea de la rude de la sat, se tăia discret în balcoanele de bloc.

În 2026

Înainte de Paște, în 2026, Oborul e din nou aglomerat.  Nu în halele construite după proiectul lui Horia Creangă, care au fost demolate, și care încheie o tradiție de câteva sute de ani în forma ei fizică originală, ci într-o o clădire modernă.

Mielul a supraviețuit fanariotismului, modernizării forțate a secolului al XIX-lea, războaielor, comunismului și tranziției.

La fiecare etapă s-a schimbat câte ceva (…) Paștele fără miel rămânea, pentru București, o sărbătoare cu ceva esențial lipsă.