În contrast cu acest model idealizat al justiției și ordinii publice, istoria modernă a fost martora unor lideri care, în numele aceleași principii, au abuzat de putere, au încălcat legi și au subminat încrederea în instituțiile statului.
Dacă Lycurg a creat un sistem în care orice abatere era sancționată aspru pentru a proteja ordinea statului, cei care conduc astăzi, indiferent de statutul lor oficial, par uneori să se plaseze într-o poziție diferită: în loc să apere statul de drept, aceștia sunt acuzați de abuzuri și de folosirea funcției publice pentru interese proprii. Astfel, paradoxul apare clar – pe de o parte, avem un model de justiție strictă și impozantă, iar pe de altă parte, un sistem în care cei care ar trebui să apere legea încalcă constant regulile.
În prezent, România se confruntă cu o problemă majoră legată de corupția din instituțiile sale. Liderii politici și administrativi ajung să fie vizați de acuzații grave, dar sistemul judiciar, în loc să reacționeze prompt și eficient, este adesea perceput ca ineficient sau parțial.
Această incoerență între dorința de justiție și realitatea aplicării acesteia este reflectată chiar în cazuri celebre, cum ar fi cel al fostului primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu.
Dacă, la nivel teoretic, legislația română ar trebui să funcționeze ca un mecanism imparțial, în practică aceasta pare a fi influențată de interese politice și economice care subminează încrederea cetățenilor în justiție.
Din acest punct de vedere, împrumutăm lecții din istorie. De la Lycurg, care a impus ordinea cu mână de fier, până la liderii de astăzi, se pune întrebarea: ce a învățat statul român din istoria sa și ce poate face pentru a preveni abuzurile de putere? Așa cum în Sparta legea era privită ca un mecanism sacru ce nu putea fi încălcat, România ar trebui să își regândească relația cu justiția și să pună în practică un sistem care să nu permită ca puterea să fie folosită pentru interese personale.
Evident, nu putem căuta în trecut soluții pentru prezent, dar putem învăța din greșelile istorice. Legea trebuie să fie respectată de toți, indiferent de statutul lor, iar statul trebuie să își protejeze cetățenii printr-un sistem just și eficient. În acest sens, „de la Lycurg la ai noștri” este o lecție despre importanța respectării legii, dar și despre pericolele care pot apărea atunci când puterea este concentrată în mâinile celor care nu au respect față de aceasta.
Sursa foto – ro.wikipedia.org
“Lycurgica” CCR continuatoarea polițieneștii DNA a făcut ca statul de drept din România să nu mai fie Sub scut, ci Pe scut.
O fi fost el cine a fost Lycurg, dar sigur nu avea un parlament care făcea legi doar pentru ceilalți- când era vorba de obligați și pentru ei și ai lor – cand era vorba de dedicații.
„In prezent România se confruntă cu o problemă majoră legată de corupția din instituțiile sale..”!!!??
Dar se poate de spus că în acele instituții sunt și alte probleme…
.. multe scule si lingăi fricoși incompetenți și slugarnici pentru străini…de ce nu…
A plecat korduta la Bruxelles și nu mai exista corupție în România! Din contra, ați uitat câți bani se băgau în infracțiunea corupție și justiție pe timpul kordutei? Avem justiția programată(stimulată) financiar pentru menținerea infracționalității total în Romania, susținută total de la Cotroceni.
O lege stramba trebuie incalcata de cei care vad adevarul. Un organism criminal organizat impotriva poporului trebuie boicotat. Vad si eu un adevarat erou, in ceea ce ii priveste nealesii care au instaurat dictatura, in 6 decembrie 2024: Spartacus!
Da la ai nostri Ly Curg achii si mucii in alta parte. cu Romania au treaba doar cu salariile si pensiile nesimtite!
Mă,.. nu reușești să-ți dai seama..Sparta a fost măreață pentru că a existat EDUCAȚIA SPARTANĂ, La fel Napoleon a fost măreț, pentru că a introdus administrația și justiția modernă,. La fel Adolf a fost admirat, pentru că a instituit ordinea și disciplina, predictibilitatea și precizia germană.. care azi din păcate nici una nu mai există..