De Paști, neconvențional

De Florii, Statul Islamic a ucis 45 de credincioși ortodocși și a făcut peste 100 de răniți într-o Biserică Coptă din Egipt, chiar în timpul slujbei. Egiptul e o țară unde creștinii copți numără cam 10 la sută din întregul populației: ne e greu nouă, românilor, să înțelegem cum se simte această minoritate care totuși reprezintă una dintre cele mai vechi comunități creștine din lume. Să fii ucis în timpul unei slujbe religioase importante din an, tocmai pentru că esti creștin, asta ne putem imagina doar o clipă și ne cutremurăm. Apoi revenim la confortul nostru de a trăi într-o țară majoritar creștină în care, de 27 ani încoace, a-ți face semnul crucii când treci pe lângă o biserică, în plină zi, a-L invoca pe Dumnezeu e firesc, e chiar foarte bine văzut, e un mod de a te legitima că ești „om de treabă“. Chiar dacă ești corupt, chiar dacă ești penal, chiar dacă îți bați nevasta și copiii, chiar dacă folosești numele diavolului de cate ori te enervezi, chiar dacă-i invidiezi pe vecini sau colegi de câteva ori pe zi. Ești „bun creștin“ dacă zici întruna „Doamne ajută!” și dacă te duci la slujba de Înviere, eventual cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții. Atât creștinii, cat și clerul se întrec în gestica religioasă și în cuvinte mari. Cu sentimentele și cu faptele, însă, mai greu.

Sigur că te poți îndepărta de Biserică dacă atât de mulți preoți sunt puși pe făcut averi în țara noastră și în loc de a da exemplu de smerenie, pe care o invocă rituos la fiecare predică, își cumpără mașini de zeci de mii de euro. Mai grav, cer bani de la oameni săraci pentru orice gest ritualic, fie nunta, botez, fie înmormântare sau slujbă în casa, deși sunt plătiți de stat. Iți cer, cu voce gravă, să fii cumpătat, dar ei au burți care se ascund cu greu pe sub haina preoțească. Îți cer sa dai bani săracilor, dar ei nu dau acest exemplu nici măcar o dată, dimpotrivă, la fiecare slujbă, la final, îți cer bani pentru biserică. Pentru mai mult lux în biserică, în cel mai bun caz. Îți cer umilință, dar ei te privesc de sus, plini de vanitate. Îți refuză împărtășania atunci când află, la spovedanie, că ai postit doar o săptămână, în loc de 40 de zile. Ca și cum cei care au viața activă din zilele noastre, au joburi care le macină celula nervoasă – singura care nu se poate regenera – și-ar putea permite să nu mănânce carne și lactate vreme de 40 de zile. Ca și cum atâția bolnavi, de care e plină biata noastră țară, și-ar permite să își dezechilibreze organismul, după ce iau pumni de pastile. Îți cer, de asemenea, să fii prezent în fiecare duminică la slujba care ține 3-4 ore, în care nu ai voie să te așezi pe scaune decât dacă ai peste 70 de ani. Dacă nu faci lucrurile acestea, ești privit cu asprime. Eventual, ți se refuză împărtășania. În loc să se bucure că în această lume desacralizată vin oameni care își pleacă fruntea, cu rușine, și caută să se apropie de Dumnezeu, prea mulți dintre preoții noștri ortodocși sunt duri ca figurile din Vechiul Testament. Asta dacă nu ești dispus să dai bani. Dacă dai bani, chipul înnegurat al părintelui se transformă iute într-un zâmbet îngăduitor.

Cum să nu te îndepărtezi de acest cler care la cununie încă mai permite rostirea frazei conform căreia femeia trebuie să se supună întotdeauna bărbatului? Și care o îndeamnă pe femeia care se plânge preotului de soțul ei alcoolic să se roage pentru el și să îl îndure? Cum să nu te duci la biserică mai degrabă atunci când e goală și sa nu îți creezi tu, singur, un cod personal de conduită creștină?

Cu toate astea, televiziunile au ce filma de Paști. Mulțimi care se duc la slujba Învierii și discursuri sforăitoare despre credința profundă a poporului român. Sunt oameni care cred cu adevărat și sunt liniștiți, apoi sunt mult mai mulți oameni care găsesc în gestica religioasă o ultimă salvare în fața disperării. Disperarea de a nu mai putea spera într-un viitor mai bun, disperarea în fața bolilor și a serviciilor medicale proaste, a lipsei de bucurii cotidiene, a incertitudinilor asupra identității lor. Ei ies, astfel, cu ocazia marii Sărbători, pentru câteva ore, din povara fricilor și neajunsurilor de tot felul. Se simt, în sfârșit, protejați. Nimic altceva nu îi mai protejează. Își oferă, în fine, o masă copioasă, ca orice popor care a cunoscut numai sărăcia, din generație în generație.

Apoi se întorc la viața lor de zi cu zi. Înjură, pizmuiesc, iau numele lui Dumnezeu în deșert, mint, fac rău. Toți au icoane în casă și la bordul mașinii. Oameni chinuiți, oameni suparăți, oameni care nu au avut șansa unei educații. Se descurcă și ei cum pot, inclusiv cu Dumnezeu.

E vremea din an când așteptăm din nou Învierea. Suntem mai temători ca oricând. Nimic nu s-a schimbat. Pentru adulți, aceeași goană după cumpărături, pregătiri de vizite în familie, curățenie de făcut, cadouri de cumpărat pentru copii. Pentru adolescenți, slujba de Înviere este din ce în ce mai mult un loc de socializare. Vin, râd, vorbesc, își fac selfie-uri. Spun „Hristos a înviat!“ ca și cum ar spune „La mulți ani!“.

Anevoios e drumul de la sfiala cu care ne îndreptăm spre biserică, în Săptămâna Patimilor, atunci când știm că e mai goală, ca să ne putem ruga în liniște, când în piept ni se așază întâi o greutate, apoi, dacă am reușit să ne concentrăm, ea dispare și o alinare ne mângăie fruntea. Chipul lui Iisus Hristos și al Sfintei Fecioare ne apar atunci nu îndepărtate și abstracte, ci apropiate, revărsând o Iubire pe care ne vine să plângem pentru că știm că nu o merităm. Dacă ne dau lacrimile, e semn bun. E semn că am ajuns cu inima la El, la Părintele nostru ceresc, pentru câteva minute.

Și totuși, merităm Iubirea Lui dacă o primim. Dumnezeu are nevoie să Îl chemăm, sa ne uităm la El ca la singurul nostru reper de Adevăr și de Puritate. Dumnezeu vrea să avem nevoie de El, abia ne așteaptă. Dacă refuzăm să ne încurcăm în gestica religioasă fără acoperire și în vorbe răsucite, s-ar putea să avem șansa să simțim în piept, fizic, Iubirea divină. Încă o dată. În afară de asta, nimic nu mai contează prea mult.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.