Am scris săptămâna trecută despre tinerii liceeni de azi, care, într-o proporţie îngrijorătoare, refuză să citească, inclusiv cărţile din programa şcolară. Fenomenul e prezent nu doar la cei din oraşele mici, din liceele slabe, la cei care au acasă un singur părinte, pentru că celălalt a plecat în Spania sau în Italia, ori e totuşi […]

„Decât să încerci să convingi un adolescent să citească literatură, mai bine… “, şi fraza rămâne suspendată de parcă Maria şi-a pierdut brusc toate cuvintele. „Nepoata mea nici nu vrea să audă de citit, nici măcar cărţile pentru şcoală. Am încercat să o fac să citească «Patul lui Procust» şi «Craii de Curtea-Veche». Nimic. Nu […]

E ora 11 dimineață. Gara este pustie. Mă duc la casa de bilete să cumpăr un bilet pentru Bucureşti, la trenul care vine de la Budapesta. „Aveţi noroc“, îmi zice vânzătoarea. O privesc întrebător. „Azi a anunţat că are întârziere 45 de minute, apoi că are 30. Dacă mai scoate, ajungeţi să aşteptaţi mai puţin […]

E vremea din an când așteptăm din nou Învierea. Suntem mai temători ca oricând. Nimic nu s-a schimbat.

În orice sală de curs elevii sau studenţii se împart între cei care pot să-şi ia notiţe în ritmul în care profesorul vorbeşte sau scrie la tablă şi cei care nu reuşesc şi rămân în urmă. Pe vremuri, cei din ultima categorie erau puţini şi îşi „datorau“ retardul în scrisul de mână mai multor factori. […]

„Trebuie să fii fericit!“ Cam acesta era imperativul în Occident prin anii ’80, conform cărţilor publicate de sociologi sau filozofi ca Gilles Lipovetsky sau Pascal Bruckner. La o parte cu toate culpabilizările dintr-o educaţie cu rămăşiţe creştine; noua paradigmă era să te bucuri de viaţă fără nicio îngrădire, iar eu-l să-ţi devină unicul zeu, cultivat […]

Dacă s-ar putea produce energie electrică din cantitatea de vorbe rostite de noi, românii, am putea ilumina (la propriu) toată Europa. Mircea Iorgulescu a scris odată un eseu despre opera lui Caragiale, cu titlul „Marea trăncăneală“. Deci nu de la comunism ni se trage pofta de a vorbi întruna, e în ADN-ul nostru. Se ştie […]

Când am văzut prima dată la BBC un spot publicitar pe care nu l-am înţeles, deşi cunoşteam bine limba, mi-am dat seama de ce schimbam canalul, în România, la momentul de publicitate. Am priceput că un astfel de spot trebuie să îţi provoace mintea, altfel nu are nicio şansă în faţa concurenţei, ca şi în […]

Am revăzut la TV imagini cu mineriada din 13-15 iunie 1990. Ştiam că documentarul va fi programat, dar mi-am zis că voi evita să îl revăd. Prilej de amărăciune, la ce bun? etc. Şi totuşi, există în creier resorturi care ne conduc acolo unde trebuie. În faţa televizorului, m-am trezit brusc privind acele imagini, incapabilă […]

Zilele dintre Crăciun şi noaptea Anului Nou sunt o perioadă în care regulile sociale obişnuite sunt suspendate. Job-ul încetează să mai muşte o bucăţică din noi, e sabotat şi toată lumea e de acord cu asta. Oriunde te-ai duce, oamenii sfidează frigul pentru prima dată cu zâmbetul pe buze, aleargă în toate părţile, dar oboseala […]

Zilele dintre Crăciun şi noaptea Anului Nou sunt o perioadă în care regulile sociale obişnuite sunt suspendate. Job-ul încetează să mai muşte o bucăţică din noi, e sabotat şi toată lumea e de acord cu asta. Oriunde te-ai duce, oamenii sfidează frigul pentru prima dată cu zâmbetul pe buze, aleargă în toate părţile, dar oboseala […]

Atentatul de la Berlin a suscitat în media românească mai cu seamă comentariul „Deci se poate şi în Germania… “, decât alte analize mai profunde sau măcar informări ale publicului asupra situaţiei din cea mai importantă ţară a UE. Pe net circulă tot felul de filmuleţe în limba engleză, la care se uită o minoritate […]

Atentatul de la Berlin a suscitat în media românească mai cu seamă comentariul „Deci se poate şi în Germania… “, decât alte analize mai profunde sau măcar informări ale publicului asupra situaţiei din cea mai importantă ţară a UE. Pe net circulă tot felul de filmuleţe în limba engleză, la care se uită o minoritate […]