În 1993, câştigasem prin concurs un atelier la « Cité Internationale des Arts » la Paris, în Montmartre, Rue Norvins 24, . La zidul exterior al atelierului, se afla « Le Passe-Muraille », celebra sculptură a marelui actor francez Jean Marais. Avea atelierul lipit de Cité, la nr. 22. Ne întâlneam deseori dimineaţa la brutăria din Montmartre.
Îmbrăcat într-un mantou foarte lung, bleue-marine închis, o eşarfă roşie, cu părul alb dat pe spate, maiestos ca un rege, cu acei ochi imenşi albaştri în care te pierdeai. Nu-mi venea a crede că viaţa mă adusese în preajma celui mai celebru spadasin al cinematografiei franceze, cel care ne vrăjise adolescenţa. Am profitat de această imensă şansă, m-am recomandat. Auzind că suntem vecini de ateliere, mi-a făcut onoarea şi surpriza să mă invite la o cafea. I-am povestit entuziast de fascinaţia pe care o exercitau în România comunistă filmele sale, ale lui Jean Gabin şi Alain Delon. Timpul a trecut şi, în una dintre zile, m-a sunat pentru a mă invita la atelier. Îmi pregătise o surpriză. În faţa mea, era Alain Delon. Şi astăzi simt acel magnetism şi impact al privirii sale metalice, profunde şi încordate. Delon privea cu aura sa, era locuit de mit încă din viaţă; în Japonia era o icoană venerată, imaginea Franţei. Te priveau şi Rocco şi Tancredi şi Robert Klein şi Jean-Paul îndrăgostit de Marianne, şi Roger Sartet din Clanul Sicilienilor şi tăcerea implacabiă a samuraiului.
Pentru generaţia noastră, într-o Românie comunistă, Alain Delon reprezenta o lume liberă, luminoasă, pe care ne-o închipuiam şi o visam prin el. Delon era simbolul unei Franţe sclipitoare, elegante, cea care oferea lumii întregi un model de viaţă original, respectat şi invidiat, modelul de urmat. O Franţă care nu mai există, o Franţă ataşată identităţii sale, care se impunea printr-o diplomaţie rafinată.
Delon reprezintă un patrimoniu al cinematografiei universale, eroul liber, frumuseţea ideală, seducţia şi eleganţa unei epoci. Mare admirator al lui De Gaulle, Chaban Delmas, Raymond Barre, un om profund de dreapta, contestat de stânga, extrema stângă si de neo-feminism. Delon lipseşte astăzi societăţii franceze, mai mult decât aceasta şi-ar fi imaginat. Trezit brusc şi violent din somnul ideologiei Comisiei Europene, poporul francez a simţit adevăratul şoc al dispariţiei celui care i-a fost atât de fidel şi i-a adus glorie.
Delon era Franţa adevarată, Franţa strălucitoare. Era duşmanul acestui progresism bolnav, reprezentat ruşinos la inaugurarea Olimpiadei de la Paris sub semnul incluziunii, al blasfemului şi al minorităţii, valori ale modelului european, identificat ca majoritate globală, imigraţionist multi-cultural care a creat comunitarism, insecuritate şi trafic de narcotice. Astăzi proiectul de federalizare al U.E., purtat cu obstinaţie de preşedintele Macron, destructurează Franţa ştergându-i acea unicitate cândva invidiată de America.
« Vi se ia şi ultimul drept, de a fi o natură umană, îndumnezeită » afirma marele actor la festivalul de la Cannes. Ura şi teama suscitate de influenţa în societate a mesajului său au generat o atitudine insolentă şi agresivă a Hollywood-ului, care a cerut Festivalului de la Cannes din 2019 să renunţe a-i decerna marelui actor « la Palme d’honneur »!!.. America este obişnuită să impună şi să cenzureze! Ştim şi noi foarte bine. Ne putem pune întrebarea daca mai este Hollywood-ul o instituţie culturală sau un ONG de propagandă progresistă în care orice scenariu si distribuţia se fac pe cântarul diversităţii rasiale.
Delon a lăsat un ultim testament! Poate cel mai mai important: a obligat Franţa să se uite în oglinda istoriai sale şi să-şi vadă adevaratul chip de astăzi, schimonosit de ideologia progresistă care i-a infestat întreg trupul. A pus Franţa în faţa unei întrebări fundamentale: unde este moştenirea acelei epoci în care modelul de viaţă francez reprezenta un reper universal? Oare această imensă adeziune naţională pe care a declanşat-o dispariţia lui Delon a trezit poporului francez sentimentul identităţii pierdute, sentimentul naţional atât de urât la Bruxelles? Spiritul luminilor al lui Voltaire, Montesquieu şi Diderot a eşuat acum în cancel-culture? Ce decadenţă! Regăsirea sentimentului naţional al Franţei, o ţară importantă a Europei, poate contracara proiectul U.E.!
Despărţirea de Alain Delon a trezit în poporul francez nevoia de Franţa şi de identitatea sa. Plecarea sa a relevat o dimensiune social-politică total neaşteptată. Însuşi preşedintele Macron a fost nevoit să dea Cezarului ce-i al Cezarului, recunoscând în el un monument al Franţei. Golul lăsat e imens, nimeni şi nimic nu îl pot înlocui în cinematografia franceză, dar şi în spiritul societăţii trezite brusc, reamintind că identitatea unui popor face să dăinuie o naţiune.
Alain Delon: Fundatia Charles de Gaulle i-a adus, zilele trecute, un omagiu public remarcabil. La race des seigneurs.
,acea Franță cântată de poeți şi muzicieni cu iubire şi care acum a murit sub asediul progresismului woke, cancel-culture şi LGBTQ.,
Cat de adevărat… politically correctness e un bulshit ale cărui exagerari ar trebui combătute sau altfel vom urmări pasivi cum civilizația europeana va dispărea subit. Cat mi-as fi dorit sa ma plimb pe străzile Parisului din 70 sau pe riviera franceza în aceeași perioada. A.D. e un simbol al acelei Frante inegalabile, un simbol al elegantei, politetei, bunului gust, culturii.
@Ileana Rollason „în schimb = a razboaielor religioase (Sena, rosie de sânge, la Sf Bartolomeu, 1572, catolicii omorându-i pe protestanti)”
-da’ ceva holocauste nu au facut?
IR:
Hai ca delirezi cu Uniunea Euroasiatica prima putere economica si militara a lumii. Rusia produce cam cit Spania sau Italia si in Ucraina nu se vede deloc ca ar fi prima putere a lumii. Uiti de SUA si de China, adevaratele puteri economice si militare ale lumii. Ramii la Alain Delon si cultura, ca te prinde mult mai bine.
@Anonim: gresesti profund, din cel putin câteva motive 1. coloniile Frantei au fost în Africa si Asia (Algeria, Indochina, Vietnam. Ale caror minoritati devin majoritati în Franta. Din cauza natalitatii). 2 Uniunea euro-asisatica = prima putere economica mondiala, deja, si prima putere militara mondiala. M-as duce bucuros, si-n Rusia, si-n China, ba chiar si-n India ori Indochina, doar ca departe rau, nu vorbesc limbile respective, si nici religiile, obiceiurile, nu sunt aceleasi: fostele colonii ale Frantei sunt, majoritar, musulmane. India (în care Franta a avut un contoar) = foarte inegal dezvoltata, desi vine repede din urma. Sa ma duc în Rusia, etc. : mutatul, efort enorm, plus sanatatea (care nici în Franta nu mi-e grozava. În Asia ar mai fi, în
schimb, vorba de tratamente naturale, importate, si ele, în Europa.). Rusia = o tara extrem de dezvoltata – vad documentare, filmari ale varii cetateni, francezi, inclusiv, care sed în Rusia, în care, si curatenie, si eleganta, buna gospodarire, si orase elegante, cu spatii comerciale imense si pline de lucuri bune si frumoase. Sunt abonata – pe youtube – si la un român care sade-n Rusia si calatoreste prin tara. Numai ca eu nu vorbesc si citesc ruseste, nu m-as descurca administrativ. NATO = organizatie terorista – folosita-n consolidarea loviturilor de stat -, urma coloniala lipsita de ratiune, dupa desfiintarea Pactului de la Varsovia. Si-apropo de Delon: tipul a fost în Rusia, si el, unde i-a placut. Si-asta, cu zeci de ani în urma. Stiu c-avea prietenii pe-acolo, si admiratii, oameni politici, inclusiv. Rusofil de substanta, la fel tuturor oamenilor politici de dreapta (asa-zisa „extrema dreapta” actuala, santajata, însa, de SUA, prin $ si agentura jurnalistica sorosista).
@IR: Acum nu numai ca divaghezi dar o iei rara pe cimpi, cu scoaterea Frantei din Comandamentul NATO. Locul frantei este in Occident, nu in Uniunea Euroasiatica a lui Putin. Poti merge tu acolo daca iti place asa de mult.
Evident, de evident…De Gaulle fu nationalist si patriot. Sar(cu accent pe a) kozy(cu doua puncte pe o)nu fu niciodata nici nationalist, nici patriot, ci doar bruxelist si atlantist(sau invers), aidoma papusilor holland si marcon.Voila madame.
@urSSuloaga-sar-kozy tradare sau nimic: Da, Sarkozy era si-a si ramas un om cultivat. Foarte citit. Demonstrând public asta, prin atitudini si replici. E drept c-a facut o porcarie reintegând Franta-n Comandamentul militar NATO, însa nimeni nu i-ar fi-mpiedicat pe urmatorii presedinti s-o retraga iar de-acolo. Nu era un gest de nesanctionat. Urmatorii, însa, pitici de rea-vointa si de stânga (si Hollande, si Macron: Mania grandorii, când tara-i din criza-ntr-o criza si mai grava, ai dreptate). Franta se poate retrage, însa, oricând din Comandamentul militar NATO, numai curaj si bun simt de-al liderilor ei sa fie. Si vezi ca faci greseli: de Gaulle era el însusi „nationalist”, numai ca, la vremea respectiva, se spunea si scria „patriot”.
„Si Delon era om de lume. Inclusiv cu prietenii politice: de la de Gaulle, la Sarkozy, si ambii, arhi-cultivati…”Sarkozy aka Din Mijlocul Noroiului (traducere din maghiara) era arhi-cultivat?! Poate arhi-arivist! Un „nationalist” ce facea pe gaullistul…Dealtfel, acest pitic aerisit si tupeist a bagat din nou Franta in staululul militar rican otan in anul 2008, dupa ce de Gaulle o scosese in anul 1966 (sediul era la Paris).
@Anonim, ps: „divagatie fara rost”: de fiecare data când ramâi fara replica, eu sunt de vina, eu „divaghez”. Q.e.d.
@ Anonim, 12.13, în timp ce eu postam la 12.14, telepatie, dom’le! N-am vazut Teheran ’43, asa ca l-am cautat, si-am o bibliografie, dar însa-nainte, sa-ti spun de Casablanca, de Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart, Ingrid Bergman, OSCAR, 1943, desi o porcarie siropoasa, de „spionaj”, numai ca … despre Rezistenta. Confuzia: „CAUZA” conteaza. Teheran ’43: nu-i film rusesc: e coproductie FRANCO-ELVETIAN0-SOVIETICA. Si tot de spionaj, si tot CAUZA conteaza. Aznavour (armenian de origine) îi compune muzica. Imens succes, în Vestul si-n Estul Europei. Alain Delon, în rol de … comisar de politie (pai, nu?!). Prin film mai fiind si Kurt Jurgens. A.D.: nu „producea iluzii”, fiindca de fiecare data, filmele lui porneau de la fapte reale, fie istorice, fie diverse (crime). Teheran ’43: proiectul de asasinat al lui Stalin, Churchill, Roosevelt ar fi existat (Operatia Saltul cel Mare). Regia filmului, ruseasca: doi regizori de care n-am auzit, pe care nu-i cunosc. Scenariul, însa, nu-i rusesc.
@Anonim, ps: Dovada c-Alain Delon era cultivat sunt si invitatiile lui în celebra emisiune TV a lui Bernard Pivot, „Bouillon de culture”. Ca sa nuantezi o replica (pe scena sau în film), într-o echipa, si mai ales când replica se cheama si „partitura”, ai nevoie de cultura. Lipsa ei se vede, în schimb, astazi, la oamenii politici (si nu numai români), care nu-si respecta alegatorii. Delon, însa, fiind de „moda veche” si fata de scenarist, echipa, regizor si parteneri, si fata de public, se informa si cultiva. A! îi uitam colectiile de arta, din care, o parte, si le-a vândut la licitatii: îmbinând, nu-i asa, om de afaceri fiind, si nu numai actor, placutul si … utilul.
@IR:
Te-ai aruncat intr-o divagatie fara rost. Am vazut multe filme ca Alain Delon, care mi-au placut. A facut si roluri de duzina, cum este cel din filmul rusesc Teheran ’43. Actor exceptional sau foarte bun, la urma urmei, tot un actor a fost, adica producator de iluzii. Sa auzim de bine.
erata:Eugène Ionesco.
@Anonim: Antonioni, Visconti, Melville, Losey…, n-au lucrat cu Delon fiindca era „bun si atât”, ci fiindca era exceptional. Tipii regizând inclusiv filme pe care Delon le producea. Omiti Ghepardul, Borsalino, Vaduva Couderc, Shurile Arse, Melodie-n subsol … – si nu-mi spune mie ca nu era cascador, ori militar (fiindca a fost amândoua, în Laleau Neagra, care s-a dat si-n România, si-n altele, face dovada, si militar, în Indochina. Plus ca tipul zbura cu Patrouille de France), si erudit, daca nu vrei sa produci prapastii -, ori Mr. Klein, à la Edgar Allan Poe-Eugéne Ionesco, somptuos produs de Alain Delon (maniac, fiindca veni vorba, adica avându-le pe-ale lui cu-ncapatânare) pentru a se termina-ntr-un vagon de vite spre Auschwitz, dupa sinistra si adevarata arestare de masa de la Velodromul de Iarna. Deloc n-ai dreptate. Omul a fost solid si va ramâne o referinta. Era un clasic înca din viata. Cartile: te asigur ca le citea. Pretul saloanelor, daca vrei, al mondenitatilor, mai ales ca ziaristii, daca n-o faci, te prind si te executa-n doi timp si trei miscari, fara vreo posibilitate de resuscitare. Apropo: la Douchy a fost invitat si Michel Drucker, care-a facut interviuri cu Delon, ziarist TV, ai carui parinti = evrei din Basarabia. Drucker a fost un fel de Papa al TV franceze. Te consacra, si definitiv. Sau nu te invita. ps: vezi ca Delon stia suma de lucruri, si bine, si despre România. Plus calatoriile pe care le facea, echipele, performante, locurile pe care le-a vazut, si care-ti descuie mintea, plus eticheta, pasii gresiti = interzisi. Daca vrei s-ajungi si ramâi cap de afis, ai nevoie si de energie, si de rabdare, si, mai ales, de cultura. Si Delon era om de lume. Inclusiv cu prietenii politice: de la de Gaulle, la Sarkozy, si ambii, arhi-cultivati…
@IR:
Stapineste-te tu. Nu ii fac scara la cer lui Alain Delon, indiferent laude. A fost un actor bun si atit, intr-o lume a banului, a publicitatii, a aparentei. Nu a fost ci a parut. Nu a fost nici cascador, nici militar, nici erudit. Apropo, cit a citit din cartile adunate la Douchy?
@Anonim, final (apoteotic): imaginea postuma a lui Alain Delon e deja-n presa: O BIBLIOTECA IMENSA si plina de carti, în spatele lui, la Douchy.
„Delon era simbolul unei Franţe sclipitoare, elegante, cea care oferea lumii întregi un model de viaţă original, respectat şi invidiat, modelul de urmat. O Franţă care nu mai există ”
Pacat , mare pacat !
Ou sont les neiges d’antan ?
@Anonim: A.D.: stapâneste-te. Tipul, cascador imens (în Melodie-n subsol, de pilda): ori, un cascador (=disciplina imensa devenita reflex neconditionat + calitati fizice si forta de munca uriasa), prin definitie nu poate fi gigolo. Ai, însa, dreptate c-a facut o greseala irecuperabila-n viata : Nathalie. Creatura de-un arivism imens, fosta manechin cu apucaturi, cu tot (= afacerea Marcovici, spionaj – latura compromitere -, cu ramificatii la Pompidou, care era tzinta (americana). Rezultat greselii : Anthony (fizicul lui Alain, „caracterul” Nathaliei). Apropo: A.D. era poliglot (CURSIV în engleza, italiana), lucru care lui Roger Moore nu i se poate reprosa. Stalin: te previn c-am citit în materie, si paguba care „macane” e-a americanilor, cu datorii uriase, actualmente, dupa „n” lovituri de stat si razboaie peste tot, revolutii permanente, anarhism (cf.Trotsky), si care, à propos, la vremea lui Stalin practicau apartheid-ul la sânge, forma de sclavaj intern din partea aparatorilor…. „drepturilor omului”, autori si-ai escrocheriei uriase Bretton Woods si-ai „debarcarilor” cu recuzita Hollywood (manechine, inclusiv). Macane, ai dreptate.
SUPERB! Totul!
Felicitări, domnule Ramniceanu, este o reala plăcere să vă citesc, aveți toată admirația mea!
AVE MOI❤️!(in 2008 la 73ani inca teribil de frumos,in Asterix la JO😂) ramane iubit, memorabil, charismatic, fin simt al umorului, un luptator pt crezurile lui,luat de pe strada pt a fi actor… mama ei de Franță terminata,acum stim clar ca e gata
unii l-au placut altii l-au placut mai putin.
este dreptul lor sa aleaga pe cine plac.
indiferet cat de putin il placi nu poti sa nu observi faptul ca el si-a lasat amprenta peste o epoca.
daca nu prin Roco si fratii atunci macar prin samuraiul
unora l-a placut stilul altora nu, irelevant, stilul sau a marcat epoca.
IR: De acord ca Alain Delon nu este Roger Moore, dar nici el nu e departe de gigolo-ism.
Cit despre Stalin, las-o jos ca macane a paguba.
@Anonim, ps: pe Stalin mi-l asum. Obiect al unui intox urias, american, mai ales ca Demiurg – Rusia, devenita URSS, renaste din propria-i cenusa-, si „elitele” SUA-ntotdeauna au jucat deloial, într-o fuga-nainte patologica ($, parte a narcisismului tipilor). N-as fi avut de ce sa vorbesc despre el cu A.D., care stia lectia, era un gaullist pasionat.
@Anonim: cred ca tipii si-au instalat alte(e) logiciel(e). Ca sa eviti, însa, încearca sa recurgi la mesaje (foarte) scurte. Roger Moore & A.D.: ai, partial, dreptate. Numai c-A.D. juca substantial: îsi aducea-n roluri si viata, si cultura: tipul si discuta îndelung cu regizorii (Visconti, nobil cu blazon, fiind primul). Plus prieteniile, care, pe primul, l-au format (Simone Signoret, de pilda,) si relatiile politice, de dreapta seculara, daca nu monarhica, ale lui Delon, care-si si cumpara un castel – la Douchy, pe care, ulterior, îl demoleaza, fiindca avusese soarta Tuileriilor, la Comuna din Paris -, în locul lui reconstruind un domeniu feudal, din toate pdv R.M = recuzita pura, gigolo, în timp ce A.D.= personaj tragic, un Cid.
@IR:
Roger Moore era si el un actor cu mare priza la public. Ecaterina Oproiu il descria asa: un barbat reclama, purtind un costum reclama, conducind un automobil reclama, interpretind un rol reclama. Valabil si pentru Alain Delon.
@IR:
Lumea de azi nu este cea creata de cei care i-am numit eu. Cred insa ca tie ti-ar placea lumea creata de Stalin. I-ai impartasit si lui Alain Delon admiratia ta pentru Stalin?
Haideți, mâi, vâd aici o varză! Cert este un singur lucru: moare o epocă, cea a costumului și a bunelor maniere. Dacă noua societate nu mai are nevoie de repere, ori dacă reperele îi sunt trotineta (musai electrică) și blugii rupți, ei bine, asta este, ei o trag! Eu nu mai am mult, așa că mă doare-n bască de neterminații ăștia!
În ultima parte a vieții,Delon a făcut afirmații taxate ca homofobe.
În tinerețe aceste aspecte nu îl deranjau. Dacă într-adevăr l-ar fi deranjat, i-ar fi evitat oare pe Luchino Visconti și pe Jean Marais ?…Ar fi interesant de știut, ce părere avea despre marele Zefirelli.
Nu poți pune semnul egalității între om și actor.Ca actor a fost printre cei mai buni, născut cu instinct, intuiție și farmec. Ca om a avut păcatele lui, și ale lui Delon au fost mult mai vizibile decât la alții. „De mortuis nihil,nisi bene”.
Dar actorul a ieșit prea devreme din sistem. Putea face mult mai mult.A afirmat că regizorii cu care ar putea să lucreze, au murit. Deși în Franța s-au turnat în ultimele decenii filme extraordinare și nu s-ar zice că nu are regizori buni.Dimpotrivă. Luc Besson este doar unul dintre ei. Incredibil,dar pentru Delon nu s-au mai găsit roluri.Sau nu a mai avut curajul să joace după o anumită vârstă ? A preferat să-și conserve trecutul. L-a jucat pe Cassanova la bătrânețe apoi a cam dispărut. La fel s-a întâmplat și cu Pierre Richard. Cred că actori buni se găsesc cu miile, dar ca să arate și bine, se întâmplă foarte rar. Publicul francez cu un anumit nivel estetic, obișnuit cu Jean Marais, Belmondo, Gerard Philippe și Delon timp de decenii, a văzut cum locul acestora este luat treptat de niște figuri…”interesante” ca Daniel Auteil,Gerard Depardieu,Jean Dujardin, Jean Reno, Fabrice Luchini. Și nu cred că vreo franțuzoaică a dormit cu poza lui Daniel Auteil sub pernă.
Însă oferta de actrițe a fost și rămâne la înălțime în Franța. De unde s-a născut un fel de dezechilibru între actori și actrițe.
Noroc că fetele joacă și în filme străine, în coproducții și/sau la Hollywood.Dispariția fizică a lui Delon, naște niște întrebări legitime : Cine îi ia locul ? De ce nu l-a ocupat nimeni până acum ?
@IR:
Am incercat sa iti raspund dar aceasta publicatie devine pe zi ce trece mai nefrecventabila din cauza cenzurii automate care imi respinge nejustificat multe din mesaje.
@Anonim: Alain Delon a lucrat cu regizori geniali, desi inegali: Visconti, al carui Ghepard = capodopera capodoperelor. Inegalabil. De Visconti, inclusiv. I-am vazut, lui Delon, majoritatea filmelor, între care, Melodie în subsol (Delon-Gabin, primul, performanta artistico-acrobatica), Shurile Arse (cu toata echipa de prieteni, Simone Signoret, inclusiv). Daca tu stii vreun alt actor cu performanta a cel putin 10 capodopere la activ, te cred. Altfel, nu. „Multi alti necunoscuti au produs realitati, Delon iluzii”. Nu prea. + ca realitatile, pe care le mai si traim, sunt oribile.
@X=Y:
Subscriu la ce spuneti dar Franta a ramas Franta prin de Gaulle si Alexandre de Marenche. Alain Delon a produs iluzii, cei doi, precum si multi alti necunoscuti, realitati.
Bazându-se doar pe frumuseți laice și corecte, Franța va avea probleme cu datoria externă.
@anonim– Domnule nu ati inteles esenta textului! Autorul doreste sa sublinieze o idee mult mai interesanta si imp!! Disparitia acestui „Monument ” al Frantei( cum l-a numit Macron) a creat o adeziune enorma, nationala, pentru ca acest monstru sacru mondial reprezinta spiritul unei Frante stralucite care isi iubea identitatea.Este o subtila trimitere a autorului la dorinta Frantei de a-si exprima adeziunea la NATIUNE! Ceea ce in acest context al unei Europe federale cu valorile progresismului neo marxist democrat american este o palma! Decat ideologie Woke si decadenta generala, mai bine natiuni care sa contribue prin identitatile lor specifice la o Europa diversa si imbogatita; Alain Delon a declansat dorinta in poporul francez ca Franta sa ramana Franta , o natiune in Europa…. nu protectorat american ca..altii. Dar majoritatea intelege ca este vorba numai de ochii frumosi ai lui Delon… Ideea textului este remarcabila si subtila. Nu pentru minti precum „Contestatarul” sau „omul simplu”
Delon a lăsat un Testament?
Ei bine. A lăsat..
A fost un lider de opinie Delon!
Da. A fost..
Deci are dreptate el că lumea se strică la cap cu Progresismul ăsta? Desigur ca se strică și nu numai în artă.. Ci și în politică. De simțul venirii sărăciei..
Felicitari autorului. De mare clasa.
Nu va uitati la comentarii imbécile,netul le da ocazia ,dar mintea si nivelul lor,e sub 0. Ce artiste,om ,barbat à fost Delon. Si puternic ,patriot,nu s-a facut ghiocel ça hollywoodien,propagandisti till cloney,sau alti.
Superb articol ! Odiosul CTP, a publicat ceva mizerabil despre marele actor și cetățean francez Alain Delon. Să îi fie rușine și să se întrebe cine are nevoie de un om atât de rău.
Alain Delon a fost, fara discutie, un actor bun, dar a-i ridica o piramida de faraon este exagerat.
Exista cu siguranta oameni care au dat umanitatii incomparabil mai mult, fara a fi insa zeificati.
„Astăzi proiectul de federalizare al U.E., purtat cu obstinaţie de preşedintele Macron, destructurează Franţa ştergându-i acea unicitate cândva invidiată de America.”
Râmniceanu spune: „Despărţirea de Alain Delon a trezit în poporul francez nevoia de Franţa şi de identitatea sa”.
Nu, maestre, nu a trezit nimic. Din păcate. E doar un subiect de presă peste care în scurt timp se va aşterne uitarea. Asta e, trebuie să ne obişnuim că vremurile s-au schimbat iar noile degenerații nu mai au nevoie nici de frumos, nici de valori, nici de amintiri. Ci doar de smartphone.
Dar articolul e frumos, dacă asta vă consolează cu ceva…
Excelent articol 👏👏👏
Bravo 👏👍
@ps, Stefan Râmniceanu: aveti dreptate-n titlu: Alain Delon = suveranist= poporul îsi construieste istoria, si cu ea, tara – suverana si, asa cum spuneti, frumoasa.
@Un idol: inimitabile = nu atât mutra lui Delon, cât tinuta (gentleman acrobat desavârsit, si îmbracamintea, care-i venea perfect si era de foarte bun gust). Plus aventura militara din Indochina („Marile Manevre”, ca sa parafrazez titlul si substanta altui film, al altui seducator, Gérard Philippe) si negustoriile (bibliografie, în cinema, fiindca Delon are si afaceri prospere-n viata reala: Borsalino, alaturi de Belmondo, si amândoi, alaturi de Jacques Deray, regizorul, creând o capodopera: anii’ 30 la Marsilia, Art Deco în interioare si arhitectura, si-n viata, prostitutia. Desi Borsalino = varianta franceza a Cacialmalei (The Sting, de George Roy Hill). Cu câte doi gangsteri, fiecare: Paul Newman – Robert Redford, în SUA, si Alain Delon-Belmondo, în Franta. Deray, de altminteri, regizor preferat al lui Delon: în afara de Borsalino, Flic Sory, 3 oameni de lichidat, Piscina…). Plus Antonioni, Visconti, Roberto Enrico …
Felicitări autorului!
Se vede clasa din care face parte!
Impecabil!
pentru @contestatarul si @un om simplu, de pe strada
lipsa totala a culturii se vede in randurile voastre, slabe si pline dr un mișto ieftin!!!
Autorul este un om care face parte din elita țării noastre (in numar extrem de mic azi, si in cadere libera mâine…) care povestește despre întâlnirea cu cei doi mari actori, niste momente de neuitat, pentru oricine apreciază adevăratele valori!!!
Un text plin de frumos, elegantă, si adevar!
Lumea noastra se trezeste si contraataca deviatiile de la viata normala asa cum am cunoscut-o nu cu multi ani in urma. Legea actiunii si reactiunii exista si functioneaza.
Imagini din suflet! Superb!
@ mao: A.D. a fost descoperit si „promovat” de alte femei (actrite si nu numai). A jucat, însa, alaturi de Elvira Popescu, în filmul care-l lanseaza, Plein Soleil. Si alaturi de Maurice Ronet, cu care joaca si-n Piscina, având acelesi subiect cu Plein Soleil. A.D. jucat, toata viata lui, alaturi de PRIETENI. Elvira Popescu, însa, în Plein Soleil: à la Greta Garbo-ntr-un film vobitor. @Stefan Râmniceanu: va multumesc. Tot în Franta stau si eu. La Metz. Produceti si teribilisme, însa va pot propune sa ne vedem: am o pagina facebook.
Noi, cei care am „crescut” cu el îl iubim pentru strălucirea lui de artist şi de om.
Comentatorii, cu vreo 2-3 excepții, sunt exemplare jalnice de post puberi inculți, agramați dar aroganți cât încape.
O intrbare, pentru cunoscatori: este adevarat ca Alain Delon a fost descoperit si promovat de Elvira Popescu?
@Ileana Rollason (autentica) Va multumesc Doamna pentru explicatia textului meu, celor multi care nu au nimic in cap decat ura, prostie, fanatism si invidie. Sunteti de departe cea mai avizata si cultivata de pe forum.
Pentru cei care nu ma cunosc, nu am cerut nici un azil politic! sunt un artist care am reprezentat si reprezint arta romaneasca cu pasiune si reusite in Franta si in lume. Sunt un european al echilibrului si nu al ideologiei decadente europene.
mie unul, in calitate de om normal, mi-a placut articolul. Mi-a placut si Delon. Si Jean Marais. Nu mi-a placut deloc Belmondo. Poate doar in filmele lui alb negru. Dar vad ca tovarasii comentatori, in afara faptului ca nu prea li se vad urme de cultura, se aliniaza cu scrasnitul cretionid CTP, pentru care toti sunt niste idioti.
Franta nu mai este ce a fost. Nici o mare parte din restul lumii. Din pacate.
@Ileana Rolasson: termină cu prostiile! Toată istoria omenirii, din comuna primitivă şi până în perioada modernă a fost stropită cu sânge şi toate evenimentele care au influențat istoria se sprijină pe munți de cadavre.
Însă autorul acestui articol (şi Delon) se referă la perioada relativ recentă când vedeai o Franță frumoasă şi liniştită, cu oameni stând la o un calvados pe terasa unui bistro dintr-un sat din nord sau pensionari pierzându-şi timpul la o petancă. O Franță cu săraci şi cu bogați, cu tineri şi bătrâni, fiecare văzându-şi de treaba lui şi respectându-se reciproc, acea Franță cântată de poeți şi muzicieni cu iubire şi care acum a murit sub asediul progresismului woke, cancel-culture şi LGBTQ.
Râmniceanu aminteste ca-i sculptor si ca Jean Marais, pe lânga actorie si cascadorie (în care n-avea rival, la vremea respectiva Belmondo si Delon înca neproducându-si filmele, în care, de altminteri, Belmondo-i si reia lui Jean Marais una din cascade, pe acoperisul unui tren la vreo 100 km/h), Jean Marais, asadar, era si sculptor. De talent. Restul, în articol, tinând de-un intox care sa-i „justifice” autorului cererea de azil politic în Franta. Delon (pe care l-am cunoscut): n-a fost „admirator al lui de Gaulle, Chaban Delmas”: le era prieten. Invitat de, si corespondând cu. Privirea: omul stia ca-i valora miliarde, si si-o folosea-n consecinta. „Franta sclipitoare”, în schimb = a razboaielor religioase (Sena, rosie de sânge, la Sf Bartolomeu, 1572, catolicii omorându-i pe protestanti), respectiv Revolutiei totalitar-sângeroase. Carora Râmniceanu nu le vede distrugerile, irecuperabile, desi-n Revolutie se jefuiesc 3 Frante, nu una singura, „democratia” fiind adusa de calaul Samson si ghilotina), si-ale Comunei din Paris (în care arde si Palatul Tuileries, cu tot ce ramasese-n el înca nejefuit).
Când te saturi de bine și.i lași pe alții să decidă în locul tău!
@UN IDOL, PEIIII, dacă NU au CASA…
SUNT HOMELESS, DE PE Străzi…
Toate femeile il adorau, chiar si feministele de pe atunci.
Toti barbatii visau sa arate ca el, sau sa aibe si ei un ceva din ce avea el.
Doar circotasii fara viata continua sa traiasca in bula lor rinceda si sufocanta,
Recent, TVR a difuzat o versiune a Mizerabililor, in care Javert era negru, Gavroche mulatru, Cosette de etnie incerta, la fel calugaritele care o ingrijeau pe Fantine. Oare ce ar fi spus Delon de asemenea creatie? Nu ar fi de mirare ca intr-o zi sa apara o productie in care Vercingetorix sa arate ca un african sau arab.
Autorul ne-a facut prezenti la intalnirea sa cu Delon. Orice marturie vie despre el ii bucura si-i intereseaza pe toti cei care au crescut cu filmele sale. Plecarea sa i-a lasat mai singuri si mai resemnati.Dar natiunea franceza actuala este in mare procent a celor tineri care au alti idoli. Ruptura va fi nereparabila. Dar poate ca autorul stie mai bine.
Regăsirea narcisiștilor.
Care se cred oameni de dreapta, conservatori.
Mofturi de copii bătrâni dependenți de povești.
Toti gargaragii au fost ‘vecini’cu Delon,vai mama ei modestie romaneasca..
mai usor cu pianul pe scari …Te frecventa des Marais..sau precum Caraman,daca interesele KGB o cer
MARAIS NU MARRAIS.
SIiii, TE AI PIERDUT in OCHI-II albasrtu INTENS?
Personal, NU sunt …
DAR, ma INTRIGA Bărbații HIPNOTIZATI de Ocarinele ALTOR Barbati…
A.Articol corect, frumos scris, NECESAR.
B. TE A INVITAT Jean MARRAIS la … o Cafea?
Te ai dus?
Te ai duuus …